Privire retrospectivă asupra activităţii şi rezultatelor unui colegiu câmpinean de elită

Roxana Stan, directorul Colegiului Naţional „Nicolae Grigorescu”:

„Indiferent de vremuri, 

şcoala însemnă trudă, implicare, apostolat”

– Distinsă d-nă profesoară Roxana Stan, vă mulțumesc pentru bunăvoința conversației acceptată în foarte responsabila funcție de directoare a Colegiului „Nicolae Grigorescu” – instituție școlară de prestigiu, pe care Centenarul recent sărbătorit o defineşte drept „O carte vie a învățământului românesc”! Îngăduindu-mi  această apreciere, cum ați rezuma clipa aceea de maximă trăire?

– Un moment de împlinire în existența zbuciumată a școlii. În calitate de strănepoată a primului director al școlii am avut o misiune grea. Am dorit să fie o răsplată a eforturilor înaintașilor pentru a clădi o școală trainică la Câmpina.

– Despre semi-Centenar ce vă amintiți?

– Știu că a fost marcat evenimentul prin amplasarea unei plăci aniversare și mai știu că abia se schimbase numele școlii din Dimitrie Barbu Știrbey în Nicolae  Grigorescu.

– Dar despre cei 75 de ani?

– În 1994 eram profesor titular în Liceul „N. Grigorescu”. Am venit în 1991 cu o completare de catedră, iar din 1.09.1994 , prin concurs, cu toată norma. Eram într-un moment de extaz. Am ocupat prima poziție pe județ la disciplina geografie, în cadrul concursului pentru transfer, cu o notă foarte mare. Le dădusem emoții ploieștenilor gândindu-se că mă voi muta în reședința de județ, mai ales că am primit cu mare greutate acceptul de a pleca de la Liceul Forestier din Câmpina.

În asemenea condiții m-am implicat foarte mult în pregătirea școlii pentru aniversarea celor 75 de ani. Atunci, în 17 septembrie 1994, într-o zi de sâmbătă, am fost de la prima oră în școală și am plecat la încheierea activității. Doamna directoare Preda se pensionase în 1993 și venise la cârmă dl. director Popa Sergiu. S-a lucrat atunci zi-lumină.

– O raportare la truda didactică și pedagogică depusă de corpul profesoral în ultimii 50 de ani, 30 de ani au fost parcurși de promoțiile de absolvenți, în alternanța cu generațiile de profesori. Cum o priviți astăzi?

– Indiferent de vremuri, școala însemnă trudă, implicare, apostolat. Este specificul muncii cu elevii. Dintotdeauna dascălul a fost ancorat în modelarea sufletelor copiilor. Roadele muncii noastre se văd târziu, în reușitele absolvenților, în carierele pe care și le-au construit pe fundația pusă de noi. 

– Epoca aceasta, prin excelență sub aura libertăților aduse de 22 decembrie 1989, negreșit se înscrie în istoria Colegiului, prin galeria de remarcabile personalități – profesori și foști viitori absolvenți – care sunt deja repere în „Cartea de Aur” a  Colegiului. Vă invit la o bine-meritată reflecție.

– Știu cam tot ce s-a petrecut în școală din 1991 și pînă în prezent. Generații și generații de elevi care ne fac cinste. Ei duc mai departe tradiția. Suntem invitați la festivități ale unor prestigioase instituții de învățământ universitar, suntem menționați printre cele mai bune școli care furnizează  studenți la ASE, Universitatea Politehnică, Universitatea din București, Academia Militară. Acum patru ani au fost doi șefi de promoție la Politehnică absolvenți de C.N.N.G. Tot de la Politehnică, Facultatea de energetică ne-a trimis o scrisoare de mulțumire acum câțiva ani când au avut şefă de promoție o fostă elevă de-a noastră și cu o medie de invidiat. Florin Bâlbâie a fost nominalizat pentru premiul Nobel în economie.

– Numeroase familii se mândresc cu fiii și fiicele lor, deveniți olimpicii Colegiului „Știrbey – Grigorescu” – dacă îmi permiteți, ilustrativ, sintagma. Accentul prezenței lor cade pe durata celor trei decenii amintite. Performanțele acestora i-au plasat pe orbite despre care vă rog să schițați o retrospectivă.

– După 1990 a mai apărut un fenomen- posibilitatea continuării studiilor în afara țării. Dacă la început erau câțiva absolvenți care plecau, acum s-a ajuns la un flux migratoriu  pentru studii destul de mare. Tinerii au multe oportunități: fie pleacă să studieze în afară și de multe ori rămân definitiv acolo, fie merg la masterat, doctorat, specializări. În ultima vreme am constatat că toată elita e în afară. Puțini revin. Cei mai mulți au cariere la care nici nu am visat. E avantajul cetățeanului european care nu se mai limitează la granițele unei țări.

– Rigorile impuse până în 1989 au dispărut, înlocuite de normele întemeiate pe viziuni didactice-pedagogice având libertatea drept fundament. Între avantaje și defecțiuni, mă gândesc că a fost totuși dificil parcursul, urmările influențând de multe ori, nu cum s-a dorit,  factorul răspundere – responsabilitate. Apreciați, vă rog, „atmosfera” în evoluția de atunci până astăzi.

– Perioada celor 30 de ani ne-a adus multe provocări: reforme, schimbare de curriculum, discipline de studiu reintroduse (religia), adaptarea la noile tehnologii (Informatică, TIC- Tehnologii  Informatizate Computerizare, Tehnologia Informaţiei şi a Comunicării), Curriculum la decizia școlii, apariția unor noi specializări. Școala trebuie să fie cu un pas înaintea dezvoltării societății, trebuie să fie în avangardă, altfel e depășită și nu se poate corela cu  progresul.  Au fost și pierderi și câștiguri. 

– O continuă succesiune de norme emanate de practicile occidentale ajunge, concomitent cu sofisticarea aparaturii electronice, la modificări anatomice, caracterologice  și de comportament individual ce schimbă ființa umană. În complexa calitate ce-o prestați la cârma Colegiului, în societate și în familia d-voastră, cum priviți revoluția de acest tip și consecințele ei?

– Schimbările au amprenta curentului/ vâltorii în care am intrat – integrarea europeană, globalizarea, mobilitatea populației, cetățenia de tip european, deschiderea către toate orizonturile (și totuși mai puțin spre Est). Influențele sunt puternice: vorbim de certificate de competențe recunoscute, de goana după diplome, de reconversie, de adaptare la oferta de pe piața muncii, de companii multinaționale, de masterat, doctorat.

– Câmpina este orașul despre care se spunea că are cele mai multe zile însorite pe an, oraş aristocratic, prin urmare și intelectual. Cetatea de inteligență care este preuniversitarul edificiu  „Nicolae Grigorescu”, destinat a-l duce dvs. mai departe. Cu ce gânduri, proiecte și aspirații?

– O școală deschisă, modernă în concepții și abordări. Să formăm competențe de care ai nevoie toată viața: spirit antreprenorial, autodisciplină, independență, capacitate de adaptare.

Serghie Bucur