Cine sunt Mihai Răzvan Ungureanu şi Mihail Neamţu,
noii “apostoli” ai lui Băsescu
(sau Ce se naşte din molie, tot molie se cheamă!)
(sau Ce se naşte din molie, tot molie se cheamă!)
Aruncând o privire pe postările de pe facebook constat în ultima vreme că numele celor doi, Mihai Răzvan Ungureanu şi Mihail Neamţu, sunt tot mai vehiculate, fel de fel de link-uri trimise mă îndreaptă spre ce-au mai declarat. Şi mă minunez la culme de naivitatea celor care-i iau în serios! Şi totodată mă întristează să văd cum oameni de toată isprava de altfel se agaţă de orice le-ar putea reaprinde speranţa în ceva bun venind dinspre oamenii care îi conduc, de orice fir de praf aruncat peste noroiul uscat care a devenit politica la noi.
În 2004, după instalarea guvernului Tăriceanu, când am văzut numirea lui Mihai Răzvan Ungureanu la conducerea Ministerului de Externe mi-am zis încrezătoare, după un eşec în viaţa personală care mă pusese la pământ: Ia te uită, că se poate! Dacă un tânăr de 36 de ani poate ajunge ministru de externe al României, pot şi eu încă să mai fac ceva cu viaţa mea! (Nu că aş fi pe atât de dotată genetic cu intelighenţia domnului MRU sau la fel de şcolită ca dumnealui…)
Numai că atunci nu ştiam nimic despre domnia sa şi am crezut, în imensa mea naivitate, aşa cum au crezut, probabil, mulţi conaţionali ai mei, din păcate, că proaspătul ministru de externe al României, Mihai Răzvan Ungureanu, a fost ales de înţelepţii oameni politici ai Partidului Naţional Liberal din pleiada de tineri intelectuali promiţători ai generaţiei mele, pentru a fi crescut, încet şi sigur, în valorile liberalismului.
După scandalul din 2004-2005, în care MRU a plecat de la conducerea afacerilor externe un pic cam “şifonat”, totul a trecut în uitare. Cu discreţie, a fost plasat în stand-by, aşteptând momentul potrivit să fie reactivat pe firmamentul ceţos al politicii româneşti.
În februarie 2012, scos din jobenul inspiraţiei băsesciene într-ale guvernării, MRU este aruncat în arenă, în chip de prim-mistru, salvatorul României din criză. Cu aerul său de intelectual frustrat de nedreptăţile lumii, vobind pe la antene sfătos, cu o detaşare versatilă, pre mulţi i-a făcut să ridice sprânceana şi să-şi pună speranţele în această nouă stea a politicii româneşti. Mde! românul are memorie scurtă, se zice…
După eşecul victorios al lui Băsescu din 2009, cand a luat preşedinţia la “mustaţă”, schema a fost simplă, după modelul Putin: ii trebuia un candidat pentru preşedenţie în 2014, proaspăt scos din cutie şi neatins de “forţa întunecată” a PDL-ului, ca sa-şi asigure pentru el postul de prim ministru pe care toată suflarea românească ştie că şi-l doreşte cu ardoare. Şi totuşi, se pare că Băsescu l-a scos prea devreme din sertarul garnisit cu naftalină şi levănţică în care era pus la “dospit” MRU, părerea mea. PDL-ul nu este atât de pregătit să-l accepte pe cât şi-a dorit Traian Băsescu, cu toate eforturile depuse de “progresiştii” partidului Monica Macovei, Cristian Preda, Lăzaroiu &Co. Nu-l văd pe Blaga stând cuminte în umbra lui MRU sau pe Udrea şi alţii care au investit capital, nu glumă, să ajungă în poziţiile pe care le au acum în partid, să se dea la o parte pentru noua imagine, “ mai de dreapta” şi mai “clean” pe care o aduce MRU, sau să accepte uşor istericalele moraliste de fariseu legionar ale lui Mihail Neamţu.
Immaculata conceptio a lui Băsescu- schimbarea PDL-ului la faţă – pentru alegerile din toamnă nu se anunţă deloc imaculată. Cine e curios să vadă cronologia evenimentelor din carierele lui Mihai Răzvan Ungureanu şi ale lui Mihail Neamţu, cei doi “apostoli” ai noii ideologii băsesciene, poate descoperii multe coincidenţe aparent întâmplătoare, dar care, într-o viziune mai epică, l-ar putea duce cu gândul la o teorie a conspiraţiei, pusă la punct în detaliu. Prea sunt şcoliţi amândoi pe afară imediat după ce-au ieşit de pe băncile facultăţii, prea s-au învârtit numai pe la agenţii guvernamentale şi prea sunt lustruiţi amândoi de multiculturalismul elitist la şcoala lui Andrei Pleşu! Oi avea eu memoria scurta a românului, dar m-am născut, muncesc şi trăiesc în ţara asta şi ştiu că, geniu să fii, şi tot nu ţi se deschid uşile astea, aşa, numai pe deşteptăciune!
Mihai Răzvan Ungureanu se laudă cu prea mare emfază cu cel mai mare ONG din ţară, Iniţiativa lui civică, dar cine a organizat în viaţa lui ceva, ştie cât de greu se strânge leu pe leu din donaţii şi sponsorizări neinteresate pentru o acţiune pe plan local, darăminte pe plan naţional, şi să mai şi strângi laolaltă atâţia oameni dispuşi să facă voluntariat civic. Pe banii cui face treaba asta, mă întreb? Că doar nu din salariu, că din banii ăia plăteşte ratele la bănci, ca tot omu’ de rând!
Interesant de aflat însă ar fi cine sunt protagoniştii din umbră, pentru că cei care ne sunt puşi acum la vedere, Mihai Răzvan Ungureanu, Mihail Neamţu, chiar şi domnul Băsescu însuşi, nu sunt decât nişte simpli actori, cărora haina de eroi ai naţiunii în care ne sunt prezentaţi le vine mult prea largă, penibil de largă, aş zice.
Şi cu toată naftalina şi levănţica pusă în “sertarele” în care Băsescu pritoceşte tot felul de scheme, nu se poate să nu scape şi câte un pui de molie. Nu va trece mult şi în jurul acestei alianţe de centru dreapta pe care o pune la cale vor începe să zboare ..moliile. Căci vorba ceea: ce se naşte din molie, tot molie se cheamă!
Numai că atunci nu ştiam nimic despre domnia sa şi am crezut, în imensa mea naivitate, aşa cum au crezut, probabil, mulţi conaţionali ai mei, din păcate, că proaspătul ministru de externe al României, Mihai Răzvan Ungureanu, a fost ales de înţelepţii oameni politici ai Partidului Naţional Liberal din pleiada de tineri intelectuali promiţători ai generaţiei mele, pentru a fi crescut, încet şi sigur, în valorile liberalismului.
După scandalul din 2004-2005, în care MRU a plecat de la conducerea afacerilor externe un pic cam “şifonat”, totul a trecut în uitare. Cu discreţie, a fost plasat în stand-by, aşteptând momentul potrivit să fie reactivat pe firmamentul ceţos al politicii româneşti.
În februarie 2012, scos din jobenul inspiraţiei băsesciene într-ale guvernării, MRU este aruncat în arenă, în chip de prim-mistru, salvatorul României din criză. Cu aerul său de intelectual frustrat de nedreptăţile lumii, vobind pe la antene sfătos, cu o detaşare versatilă, pre mulţi i-a făcut să ridice sprânceana şi să-şi pună speranţele în această nouă stea a politicii româneşti. Mde! românul are memorie scurtă, se zice…
După eşecul victorios al lui Băsescu din 2009, cand a luat preşedinţia la “mustaţă”, schema a fost simplă, după modelul Putin: ii trebuia un candidat pentru preşedenţie în 2014, proaspăt scos din cutie şi neatins de “forţa întunecată” a PDL-ului, ca sa-şi asigure pentru el postul de prim ministru pe care toată suflarea românească ştie că şi-l doreşte cu ardoare. Şi totuşi, se pare că Băsescu l-a scos prea devreme din sertarul garnisit cu naftalină şi levănţică în care era pus la “dospit” MRU, părerea mea. PDL-ul nu este atât de pregătit să-l accepte pe cât şi-a dorit Traian Băsescu, cu toate eforturile depuse de “progresiştii” partidului Monica Macovei, Cristian Preda, Lăzaroiu &Co. Nu-l văd pe Blaga stând cuminte în umbra lui MRU sau pe Udrea şi alţii care au investit capital, nu glumă, să ajungă în poziţiile pe care le au acum în partid, să se dea la o parte pentru noua imagine, “ mai de dreapta” şi mai “clean” pe care o aduce MRU, sau să accepte uşor istericalele moraliste de fariseu legionar ale lui Mihail Neamţu.
Immaculata conceptio a lui Băsescu- schimbarea PDL-ului la faţă – pentru alegerile din toamnă nu se anunţă deloc imaculată. Cine e curios să vadă cronologia evenimentelor din carierele lui Mihai Răzvan Ungureanu şi ale lui Mihail Neamţu, cei doi “apostoli” ai noii ideologii băsesciene, poate descoperii multe coincidenţe aparent întâmplătoare, dar care, într-o viziune mai epică, l-ar putea duce cu gândul la o teorie a conspiraţiei, pusă la punct în detaliu. Prea sunt şcoliţi amândoi pe afară imediat după ce-au ieşit de pe băncile facultăţii, prea s-au învârtit numai pe la agenţii guvernamentale şi prea sunt lustruiţi amândoi de multiculturalismul elitist la şcoala lui Andrei Pleşu! Oi avea eu memoria scurta a românului, dar m-am născut, muncesc şi trăiesc în ţara asta şi ştiu că, geniu să fii, şi tot nu ţi se deschid uşile astea, aşa, numai pe deşteptăciune!
Mihai Răzvan Ungureanu se laudă cu prea mare emfază cu cel mai mare ONG din ţară, Iniţiativa lui civică, dar cine a organizat în viaţa lui ceva, ştie cât de greu se strânge leu pe leu din donaţii şi sponsorizări neinteresate pentru o acţiune pe plan local, darăminte pe plan naţional, şi să mai şi strângi laolaltă atâţia oameni dispuşi să facă voluntariat civic. Pe banii cui face treaba asta, mă întreb? Că doar nu din salariu, că din banii ăia plăteşte ratele la bănci, ca tot omu’ de rând!
Interesant de aflat însă ar fi cine sunt protagoniştii din umbră, pentru că cei care ne sunt puşi acum la vedere, Mihai Răzvan Ungureanu, Mihail Neamţu, chiar şi domnul Băsescu însuşi, nu sunt decât nişte simpli actori, cărora haina de eroi ai naţiunii în care ne sunt prezentaţi le vine mult prea largă, penibil de largă, aş zice.
Şi cu toată naftalina şi levănţica pusă în “sertarele” în care Băsescu pritoceşte tot felul de scheme, nu se poate să nu scape şi câte un pui de molie. Nu va trece mult şi în jurul acestei alianţe de centru dreapta pe care o pune la cale vor începe să zboare ..moliile. Căci vorba ceea: ce se naşte din molie, tot molie se cheamă!
Liliana Marica
