Acum mai bine de o sută de ani, apărea la Câmpina (1909) săptămânalul umoristic „Cârligul” (v. serialul „Note de istorie literară”, autor Ion T. Şovăială din „Câmpina literar-artistică şi istorică”, nr. 24/ 41, mai 2011), a cărui menire era de „a pune în curent pe simpaticii noştri cititori cu tot ce se petrece mai picant în întreaga ţară şi în special în oraşul nostru. (…) «Cârligul» nu va cruţa nici pe oamenii zilei, cari ajungând în demnităţi destul de înalte, nu caută să-şi îndeplinească cu sfinţenie îndatoririle lor (…)”. (Uluitoare asemănare tematică cu rubrica semnată de Florin Frăţilă, „Cuvântul care înţeapă”).
Similitudini elocevnte între umorul secolului trecut şi cel al zilelor noastre sunt continuate astăzi, la un înalt rafinament, de membrii Cercului Literar „Geo Bogza”. Toate împletindu-se armonios cu poezia tânără, modernă din „noul val” (Cătălina Grigore, Andrada Chioveanu, Emil Sud ş.a.), realizată de scriitorii câmpineni.
Emoţionat, cu o voce fragilă, Emil Sud a recitat primele trei poezii din creaţia proprie („Autoportret”, „Lumina din strigătul frunzelor” şi „În urmele copilăriei”). În schimb, publicistul Serghie Bucur, ajutat de vocea sa baritonală, bine timbrată, a recitat impecabil ultimele poeme ale lui Emil Sud („C.V.”, „I de la Iubire”, „Creaţia”, „Facerea”, „De la chipul mamei” ş.a.), remarcând totodată saltul calitativ pe care autorul l-a înregistrat în ultimul timp. „Când n-au avut un Brutus,/ M-au înfiat./ Îi iubesc trădându-i./ El iubeşte prea mult./ El scrie prea mult./ El bea prea mult./ El…/ Când n-au avut un Brutus,/ M-au înfiat” („C.V.”) sau „Şi mama/ Cu privirea torcea răsăritul,/ Spre apusul necules încă/ Între două vârste, două palme, două iertări/ Rugăciune la dreapta trifoi cu patru foi/ La stânga a oftat uşurată” („De la chipul mamei”).
În acelaşi ton, cenacliştii, impresionaţi de poeziile audiate, au subliniat: „S-a esenţializat poezia lui Emil… Are un anume fel de detaşare. Un tip de lirism mult mai puternic. Se vede că poeziile sunt lucrate şi se pot constitui într-o plachetă” (Christian Crăciun); „Poezia este superbă. Crează nişte imagini deosebite, tablouri foarte frumoase” (Constanţa Coman); „A reuşit să se debaraseze de un balast, a reuşit să se concentreze… O poezie de simbol. Versuri demne de o plachetă” (Ştefan Al. Saşa); „Sunt bucuros de aprecierile vorbitorilor. În acest minereu sunt pepite cu duiumul, unele dintre ele, realizate într-un stil absolut personal” (Florin Dochia).
Aşteptat cu deosebit interes, proaspătul laureat al unui buchet de premii, Ştefan Al. Saşa, a încântat efectiv asistenţa cu un set de epigrame, rondeluri, balade, fabule, satire, grupate sub genericul „Atelierul de râs”. Programul umoristic, excelent conceput, a debutat cu recitări alternative efectuate de Ştefan Al. Saşa şi Florin Dochia din lucrările regretaţilor epigramişti Gh. Ispăşoiu, Ion Miclescu şi respectiv Petruş Luncaşu, Petru Băneşti şi a continuat cu audierea admirabilelor epigrame marca Saşa: „Toţi patru v-am adus acasă/ Bărbatul, dragă doamnă, şi,/ Dilema-adâncă ne apasă:/ Nu ştim care din noi o fi” (Prieteni de pahar) (hohote de râs, aplauze prelungite, bisuri). Tema politică (abordată încă din 1909 în revista „Cârligul”, de care aminteam) este magistral tratată de Saşa: „În democraticul regim/ (Realul ne probează fapta)/ Pe mafioţi îi împărţim:/ De stânga, centru şi de dreapta” (Categorii); „Cu vecinul Nicuşor/ De mult am copilărit/ El e-acuma senator,/ Eu rămas-am om cinstit” (Evoluţie) sau „Îmi amintesc de vremi «oculte»/ Când blestemam doar un partid,/ Şi-s fericit că azi, lucid,/ Pot înjura atât de multe” (Avantajele democraţiei) (aplauze numeroase).
Vedeţi, vorba profesorului Alex Blanck, „de ce merg la cercul de lecturi publice…”.
