Pe o ploaie mocănească şi rece, acţiunea anunţată pentru joi, 21 martie, de către Asociaţia “Mara – un strop de speranţă”, nu părea să aibă prea mulţi sorţi de izbândă. Şi totuşi nu a fost aşa, iar marşul organizat de asociaţia amintită pentru copiii cu dizabilităţi, pe care societatea românească îi marginalizează fără milă, a fost o reuşită. Acţiunea a făcut parte din campania “O singură voce pentru dizabilitate”, organizată în 14 judeţe din ţară de către coaliţia cu acelaşi nume, fondată de Centrul European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilitati (CEDCD) de la Bucureşti, Asociaţia „Don Orione” din Italia şi Asociaţia “Mara – un strop de speranţă” din Câmpina, înfiinţată de . soţii Adrian şi Daniela Fâţă în urmă cu doi ani. La această coaliţie, au aderat ulterior peste 40 de asociaţii şi ong-uri din România. Marşul a început la ora 15.00, punctul de plecare fiind parcarea din dreptul Şcolii de Poliţie “Vasile Lascăr”. Cei 40 de participanţi au pornit spre centrul oraşului, deplasându-se numai pe un trotuar, căci organizatorii nu au dorit să deranjeze traficul rutier. Marşul a fost finalizat cu un flash-mob în Piaţeta de la Ceas, unde s-au strâns aproape 70 de persoane, dintre care peste 20 de voluntari străini, sosiţi întâmplător în zonă, la o acţiune organizată la Breaza de către Asociaţia “Together România”.
Flashmob-ul este o adunare foarte scurtă într-un loc public, dedicată spectatorilor accidentali din rândul trecătorilor, participanţii la adunarea respectivă efectuând o anumită acţiune neobişnuită, pentru o durată scurtă de timp, cu scopul de a atrage atenţia asupra unei anumite situaţii. În cadrul acestui flashmob, participanţii au format un cerc ţinându-se de mână, iar în mijlocul cercului mai multe persoane purtau pancarte cu revendicările principale. Cinci tineri formau cu cele cinci cartoane pe care le ţineau la vedere cifra 90.000, reprezentând numărul copiilor cu dizabilităţi din România, trăitori ai ţării noastre fiind aproximativ 700.000 de persoane cu dizabilităţi. Evenimentul a atras atenţia multor câmpineni care au trecut la acea oră prin zonă. “Dizabilitatea nu este o boală, este o stare nativă. Cu dizabilitatea te naşti, nu o dobândeşti în timp, aşa cum se întâmplă cu o boală sau o maladie pe care o poţi contacta în timpul vieţii. Dorim să modificăm Legea persoanelor cu dizabilităţi din România. Pentru a promova un proiect de lege corespunzător, la care juriştii CEDCD lucrează intens, ne trebuie 100.000 de semnături ale cetăţenilor României”, ne-a spus Adrian Fâţă, care purta un tricou inscripţionat cu mesajul “Iubesc un copil cu dizabilitate”. În ciuda ploii, participanţii au zăbovit multe minute în piaţetă, în final făcându-se şi o poză de grup. Cu ajutorul unei staţii de amplificare au fost prezentate cazuri notorii ale unor copii cu dizabilităţi, victime ale sistemului educaţional românesc. Demn de menţionat este cazul lui Victor, un copil de şapte ani cu sindrom Down, pe care educatoarea sa l-a redus la tăcere lipindu-i gura cu o bandă adezivă. Acţiunea din centrul municipiului, singulară pentru întreg judeţul, a fost dedicată nu doar respectării drepturilor copiilor cu dizabilităţi, dar şi promovării unei legislaţii în domeniu care să se alinieze standardelor europene. Acest lucru înseamnă, în primul rând, adoptarea unei legi care să impună noi şi fireşti drepturi pentru copiii cu dizabilităţi, precum şi un sistem de învăţământ adaptat nevolilor lor, astfel încât toate acestea să le permită ulterior o integrare a acestora în societatea românească şi stoparea marginalizării la care sunt supuşi zi de zi. Nu trebuie să uităm că nici în democraţiile occidentale situaţia şi statutul copiilor cu dizabilităţi, atitudinea autorităţilor din ţările respective fată de aceştia, nu s-au schimbat decât în urma unor mari acţiuni populare de protest. A.N.
