În fiecare an, pe 13 iunie, catolicii câmpineni îl sărbătoresc pe Sfântul Anton de Padova, patronul spiritual al bisericii singurei parohii catolice din municipiul nostru, construită de meşteri germani între anii 1904 şi 1906. Unica biserică romano-catolică din Câmpina timp de mai bine de 100 de ani (de câţiva ani, pe Muscel, există o bisericuţă a călugăriţelor augustiniene), lăcaşul de cult construit în stil romanic a fost înălţat pe cheltuiala inginerul Anton Raky, cel care a construit şi podul de peste Prahova, pod cunoscut în popor sub denumirea de “podul lui Rache”. Dacă anul trecut, slujba de hram a fost oficiată de arhiepiscopul Ioan Robu, păstorul Arhidiecezei de Bucureşti, anul acesta, la sărbătoarea bisericii catolicilor câmpineni a ţinut să participe unul dintre cei mai apreciaţi clerici şi teologi catolici ai momentului, părintele Wilhelm Dancă. Mulţi ani, rector al Institutului teologic romano-catolic din Iaşi, doctor al Universităţii Gregoriana din Roma din 1996, “părintele Vili” – cum îi spun enoriaşii, sau pr. prof. univ. dr. Wilhelm Dancă, cum este cunoscut de cei mai mulţi, a împlinit, anul trecut, 25 de ani de preoţie. Slujba oficiată de “părintele Vili”, de ziua Sf. Anton de Padova, a fost foarte apreciată de enoriaşii câmpineni prezenţi la sfânta liturghie, printre temele abordate în predică fiind importanţa educaţiei creştinului şi a comuniunii sale purificatoare cu Dumnezeu. “Nu trebuie să veniţi la biserică doar pentru o participare aseptică la întâlnirea cu Dumnezeu, adică o participare care să nu vă inoculeze microbul dragostei faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele, microbul bunătăţii, microbul smereniei şi al curăţeniei sufleteşti”, le-a spus celor prezenţi prelatul născut pe meleaguri nemţene, acum 53 de ani. Elogiind viaţa şi activitatea sfântului Anton de Padova, un sfânt universal, foarte apreciat şi de credincioşii ortodocşi (Anton de Padova, botezat la naştere Ferdinand, deşi s-a năcut într-o familie bogată de nobili din Lisabona, în 1195, a renunţat la plăcerile efemere ale vieţii pământeşti dedicându-se, cu toată dragostea şi fiinţa sa, slujirii Domnului şi a semenilor săi aflaţi în suferinţă), părintele Wilhelm Dancă a reliefat, în predica sa, şi faptul că, în timpurile noastre, lipsesc idealurile umaniste în educaţie, nu mai este preţuit frumosul, nu mai este căutat adevărul, nu mai există oameni dedicaţi binelui. „Omul adevărat este omul educat“ a mai subliniat preotul Wilhelm Dancă, îndemnând oamenii la convertire, la fel ca acum 26 de ani, când îmbrăca pentru prima dată haina de slujitor al Domnului.
