7 martie 2012. Suntem ocupați cu teatrul absurd. Conferinţa de presă pentru lansarea candidaturii lui Vigu. Tot în sediul PNL. Delegaţia pesedistă ne copleșește numeric. Cuvântare senatorială cu limbă de lemn. Biţă, un colos de „entuziasm,” felicită USL-ul pentru alegerea lui Vigu, candidatului comun şi promite sprijin necondiţionat pentru victorie. Am simțit nevoia să mă bag sub masă ori să plec şi să nu mă mai întorc niciodată! Bomboana pe colivă a fost pusă la sfârşitul discursului, atunci când libidinoşenia a atins paroxismul! În loc să-i strângă diplomatic mâna, Biţă s-a aruncat în braţele lui Vigu, pupând ureche, obraz, orice nimerea. Tabloul era de nesuportat, aşa că am părăsit dezgustat încăperea. La cinci paşi distanţă, în secretariat, fierbea un ibric de cafea, iar pe nu ştiu ce canal tv, cancelarul Germaniei se arăta îngrijorat de recesiunea economică din Uniunea Europeană. Merkel ne îndemna să strângem cureaua, iar noi eram ocupaţi cu teatrul absurd. Prin uşa de lemn învechit, cu geam înflorat, răzbătea vocea unui alt mesager PSD-ist, nea Nelu, viceprimarul, care își rostea răspicat discursul, încheiat halucinant: „O să luptăm împotriva lor cu mâinile goale, pentru că ştim că au furat şi au la dispoziţie multe resurse financiare!” Între timp, pe ecranul tv, în locul cancelarului vorbea Simona Sensual, diva din boscheți, iar eu trageam cu lehamite dintr-o țigară. Afară urla un vânt rece, care protesta parcă în locul nostru.
Au urmat întrebări blajine din partea ziariștilor. Singura mai interesantă i-a fost adresată lui Biţă, care a fost invitat să-şi exprime trăirile faţă de PNL, partid din care a fugit şi în care a vrut să se întoarcă înainte de semna cu PSD. Demnitarul a umblat pe loc la cutia cu sentimente, afirmând că îl încearcă nostalgia pentru liberalismul al cărui fondator ar fi fost chiar el, în 1990, la Câmpina. Cine să mai creadă în nostalgiile liberale ale unui fost profesor de comunism?!
8 martie 2012. Organul suprem simte și nu se dezminte! Se încheagă armata de activişti cerută de conducerea superioară de partid. Apar feţe noi, pe care nu le-am văzut în viaţa mea. Sunt oameni care îşi declară subit susţinerea pentru Vigu. Puţini o fac din convingere! Aghiotantul Dănila semnalează că printre noii veniți s-au infiltrat și elemente reacţionare, spioni trimiși de adversari să destabilizeze. Cred că e paranoic! Ce dracu’ să spioneze ăştia la noi?
Avem probleme cu organizația TNL! Tineretul condus în ultimii ani de Filipina este decimat în urma unor întâmplări bizare. Fata asta a intrat în partid prin 2010, recomandată de verișoara Mile, o mai veche combatantă din organizație. Proaspăt repatriată din Germania, Filipina s-a integrat repede în problematica politică, dovedind multe calităţi (exuberanță, inventivitate, dinamism, multă și frenetică dorință) agreate de organul suprem, care simte și nu se dezminte. Drept recompensă, a primit urgent președinția tineretului. Nimic nu părea a sta în faţa tinerei femei, bine garnisită fizic şi chiar intelectual, până într-o zi, când din prea multă dorinţă, a intrat în conflict cu propria rampă de lansare, ajungând în cele din urmă pe tobogan. Istorie grea!
Aşa se face că azi, ceea ce a mai rămas din TNL-ul local gravitează pe lângă seniori într-o formă fără fond. Păcat! Nu înţelegem să fim serioşi şi să investim în tineri, schimbul de mâine în politică! De fiecare dată când vorbesc pe această temă, mi se spune că sunt teoretician şi că societatea are nevoie de oameni practici, descurcăreţi. A fi descurcăreţ în zilele noastre înseamnă, de cele mai multe ori, a fi corupt şi de aici tot putregaiul politic generalizat. După alegeri, indiferent de rezultat, am să încerc să reconstruiesc, în baza unor principii sănătoase, organizaţia tinerilor liberali. Sper să fiu lăsat.
