Anul 2012 va rămâne unul de referinţă în politica românească postdecembristă. Decăderea regimului portocaliu, patronat de Traian Băsescu şi apogeul alianţei social-liberale (USL) – victoria zdrobitoare în alegerile locale şi parlamentare – au adus importante modificări în mentalul colectiv al societăţii româneşti. Divizaţi brutal de ciocnirea celor două blocuri politice, românii au văzut doar ceea ce li s-a arătat, fără să poată înţelege în profunzime dimensiunea jocurilor politicianiste din culise.
Volumul „Pacienţii politici”, pe care îl publicăm acum în serial, îşi propune să scoată la lumină aspecte importante din partea nevăzută a politicii locale, judeţene şi naţionale: jocurile din jurul puterii, camaraderiile de conjunctură şi, pe alocuri, impostura, care inevitabil vor duce, în anii următori, la prăbuşirea eşafodajului.
12 ianuarie 2012. Ţara fierbe ca un vulcan noroios.
Proteste antibăsiste în București și în marile orașe din țară. Scânteia: doctorul reformist Raed Arafat! O mică și inconștientă revoluție, împinsă de la spate de Antenele lui Felix, cere capul matrozului şi căderea regimului. Confruntări violente între jandarmi şi protestatari la Cluj, la Timișoara și la București, în Piața Universității. Regretabilă prezența huliganilor din galeriile cluburilor de fotbal bucureștene. Mercenari chemați, de nu se știe cine, ca masă de manevră! Mizerabilă diversiune cu rol de dinamită pentru civismul românesc și așa destul de anemic.
14 ianuarie 2012. „Şi noi eram români. Noi care tăceam”. A zecea zi de proteste.
Frigul pătrunzător nu îi împiedică pe români să ceară demisii și să înfiereze austeritatea impusă de regimul băsist. Arafat a fost doar scânteia care a încins focul nemulțumirilor, întreținut cu meșteșug de Antenele lui Felix. Urmăresc, pe toate canalele, tot ceea ce se întâmplă și îmi exprim activ părerile, în gazetă, pe reţelele de socializare şi în grupurile de cunoscuți. Nu cred în revolta pusă la cale de o haită de hiene pentru a înlocui o altă haită, cu aceleaşi metehne. Numai în haite de oameni deştepţi vom reuşi! În puţinul timp rămas liber, târziu în fiecare noapte, recitesc mărturiile lui Octavian Paler, în care descrie evenimentele din decembrie 1989. Caut să înţeleg repetabila povară românească. Civism de catifea!
Rețin din scriitura filosofului: „Eram încredinţat că revolta de la Timişoara va avea soarta celei de la Braşov. Şi aşteptam, îngrozit, să aud că, încă odată, teroarea a fost mai puternică decât deznădejdea. De cum se însera, mă repezeam să ascult «Europa liberă». Fantastica presiune psihologică în care ne găseam cu toţii se simţea şi în vocile, mai precipitate acum, ale crainicilor şi comentatorilor. Mă culcam târziu, după ce auzeam ultimele ştiri. Şi de fiecare dată, chinuindu-mă să adorm, mă întrebam ruşinat: «Bine, dar noi ce facem? Vom tăcea şi acum?» Mă urmărea ţipătul sfidător al unei femei care le strigase la Timişoara, în stradă, celor care îndreptaseră mitralierele spre mulţimea răsculată: «Trageţi măăă! Şi voi sunteţi români!» Clănţănitul mitralierei acoperise sau retezase ţipătul. Şi noi eram români. Noi care tăceam (…) Pe la amiază am auzit soneria la uşă. Era vecina mea. Mi-a întins un plic şi mi-a zis să am grijă de cheile casei dacă nu se mai întoarce. Nu înţelegeam nimic. Am întrebat-o unde se duce şi mi-a răspuns albă ca varul: «La revoluţie». (…) În faţa Teatrului Naţional erau mai multe rânduri de tineri, cu lumânări în mâini. Fete şi băieţi. Dădeau, în întuneric, impresia unui cor antic, de o tragică nobleţe. Dar ceea ce spunea corul contrasta violent cu această solemnitate: «Ceauşescu, cine eşti? Un cretin din Scorniceşti». A fost singura dată când am avut puterea să zâmbesc în seara aceea însângerată”.
Rămânem talentați la slogane! Azi poporul exultă la altă solemnitate: „Ieşi afarăăă, javră ordinarăăă!”
15 ianuarie 2012. Romane rele.
Prolificul Bebe Toma scrie şi în somn. E îngrozitor omul ăsta, a lansat volumul cu numărul 16, romanul „Libertatea de a fi lichele”! Îi colcăie inspiraţia în creieri! Nu-l înghite nimeni şi cu toate astea am găsit lume multă la sindrofia lansării, găzduită în foaierul fostului Cinematograf 23 August, transformat în cârciumă. Are gusturi ciudate romancierul! Printre invitați, F. Dochia, C. Crăciun, S. Bucur, T. Marinescu și actorul Eusebiu Ștefănescu. „Aud un fâsâit – își începe speech-ul poetul Florin – parcă sunt valurile mării și e o veste bună… a fost prins înțepătorul de femei! Pe Bebe l-am prins din nou cu romane rele și personaje la fel. Bărbații sunt infideli și femeile aproape cuminți. Le recomand iubitorilor de beletristică să citească această carte, noaptea (…). Bebe nu iartă nimic. Nu se iartă nici pe sine”.
Eseistul Christian schimbă tonul: „Pe Toma n-ai de unde să-l apuci. E foarte alunecos. Are un formidabil talent de a-și măcina opera. Este o carte a unui prozator extrem de aplicat, om care are foarte puțină răbdare. Se bucură drăcește când descoperă ceva rău. De aceea trebuie să-l descoperi, mai întâi pe el, în roman”.
Recital poetic de excepție în interpretarea lui Eusebiu Ștefănescu. Sesiune de autografe. Autorul nu se dezminte. Dacă nu îi plăteşti opera, îţi cere de la obraz! Este o întreagă legendă, în Câmpina şi nu numai, cu Bebe care îşi vinde cărţile tuturor cunoscuţilor şi necunoscuţilor, oriunde îi întâlneşte. Mulţi îi evită prezenţa ştiind că se vor alege, indiscutabil, cu un volum şi cu o „pagubă” de câteva zeci de lei în buzunar. Într-o zi, am vrut să ştiu cum se simte când îşi „obligă” cititorul cu propria creaţie: „Artistul român trebuie să trăiască, prietene! Mă doare în cur de ce crede lumea! Numai eu știu cât mă ploconesc să fac rost de bani pentru tipar! Efortul creator nu-l mai aduc în discuție”. Mostră grăitoare a condiției scriitorului român contemporan (membru în breasla profesională USR)! Bebe nu iartă nimic. Vrea să intre, încă o tură, în politică. Negociază cu PC-ul lui Felix. Ar vrea consilier la comisia de cultură.
16 ianuarie 2012. Inițiativă „civică” pe Facebook.
Un grup de tineri încearcă organizarea unui miting antibăsist în Câmpina. Opinie generală favorabilă. Peste 500 de „virtuali” își anunță participarea. Prezent non stop pe reţelele de socializare, primarul Laurian dă semne că a luat act de iniţiativă și de amploarea ei. Sunt așteptate reacții din partea autorităților și chiar o contra-manifestație, pusă la cale de Valjan (karatistul deputatului Serghei) cu trupa lui de cruciați.
Florin Frăţilă
(va urma)
(„Pacienţii politici”, Editura Fundaţiei Culturale Libra, 2015)
Episodul anterior poate fi citit AICI
