Anul 2012 va rămâne unul de referinţă în politica românească postdecembristă. Decăderea regimului portocaliu, patronat de Traian Băsescu şi apogeul alianţei social-liberale (USL) – victoria zdrobitoare în alegerile locale şi parlamentare – au adus importante modificări în mentalul colectiv al societăţii româneşti. Divizaţi brutal de ciocnirea celor două blocuri politice, românii au văzut doar ceea ce li s-a arătat, fără să poată înţelege în profunzime dimensiunea jocurilor politicianiste din culise. Volumul „Pacienţii politici” (Editura Fundaţiei Culturale Libra, 2015) , pe care îl publicăm acum în serial, îşi propune să scoată la lumină aspecte importante din partea nevăzută a politicii locale, judeţene şi naţionale: jocurile din jurul puterii, camaraderiile de conjunctură şi, pe alocuri, impostura, care inevitabil vor duce, în anii următori, la prăbuşirea eşafodajului.
11 septembrie 2012. Nu le înțeleg codul, nu sunt orientat. Scriu de ani de zile despre complicitățile celor care dețin puterea administrativă locală și nu se întâmplă nimic. Au început să apară semne evidente că nu m-am înşelat! La ultima ședință a Consiliului Local am fost informați oficial că societatea Cast din Bănești, câștigătoarea licitației pentru executarea lucrărilor de modernizare la Calea Dacia, a trimis spre decontare la administrație, după încheierea socotelilor aferente construcției, o factură suplimentară de 89 de miliarde de lei vechi. În primul moment am crezut că nu aud bine! Cum adică lucrări suplimentare (neprevăzute în proiect) de zeci de miliarde? Am cerut lămuriri și am primit priviri otrăvite din toate direcțiile.
Forțat de insistențele mele, primarul s-a consultat în șoaptă cu viceprimarul oferind, în cele din urmă, puține și irelevante explicații: „Zilele trecute am primit la Primărie o factură prin care societatea Cast solicită să le plătim, în afara celor 17 miliarde de lei vechi achitate deja conform contractului, 89 de miliarde, contravaloarea, spun ei, a unor lucrări efectuate în plus, care au înglobat şi mai multe materiale de construcţii decât fusesese prevăzut iniţial. Este o factură pe care noi nu o recunoaştem şi nu o vom achita (…). Nu există nicio modificare a proiectului care să justifice o asemenea cerere (…)”.
N-am crezut o iotă! Lucrarea se află deja sub lupa autorităţilor naţionale şi europene, tocmai din pricina schimbării ilegale a soluţiei tehnice. Afacerea nu este departe de sfera de influență a păpușarilor oraşului, dovadă și scurta consfătuire a mai marilor din primărie care în astfel de situaţii uită că se duşmănesc, iar în restul timpului se atacă la baionetă. Încrengătura începe să pută!
După o scurtă dezbatere de catifea, era evident că majoritatea „parlamentarilor” locali nu sunt dispuși să aprofundeze subiectul, conectați fiind, individual ori în grup, la diferite zone de influență, astfel că primarul Laurian a solicitat acordul Consiliului Local pentru angajarea unui avocat specializat în litigii comerciale. Mi s-a părut nejustificată cheltuiala publică, având în vedere că ar putea fi vorba de o posibilă vină individuală. În naivitatea mea, am cerut colegilor să respingem solicitarea primarului și să trimitem speța spre rezolvare la juriștii administrației publice locale, lefegii plătiți să apere interesele instituției. Mă gândeam că voi sprijinit în acest demers de partenerii din USL. Nici vorbă! Unii dintre ei au fost chiar mai ostili decât susținătorii primarului. Majoritatea covârșitoare a votat, fără comentarii, pentru angajarea unui avocat cu onorariu substanțial.
La berea de după ședință, o tradiție de-acum, am primit sumedenie de sfaturi din partea „aliaţilor”, aceiaşi care defilau cu mâna pe sus la votul suspect de mai devreme. Printre sfătuitori şi viceprimarul, care s-a simţit dator să-mi explice limbajul corpului şi al semnelor, adevărate arme în lupta politică subversivă: „Nu eşti orientat! Noi, ăştia mai vechi în Consiliul Local, ne înţelegem prin semne, codificat. Dacă se întâmplă ceva neprevăzut în timpul şedinţei te uiţi la mine şi îţi dai seama cum trebuie să votezi. Toată lumea a înţeles numai tu nu! Şi în plus mai faci şi atmosferă proastă. Pe viitor ar fi cazul să fii mai atent!”
Îl priveam stupefiat și nu știam cum să reacționez. În jurul meu, colegii cu state mai vechi în administrație își dădeau coate. Singur doctorul T., între două felii de pizza, a remarcat penibilul situației schimbând subiectul discuției, ocazie fericită să scap de un eventual răspuns tăios.
15 septembrie 2012. Candidații de la Cameră și Senat. Se apropie a treia rundă electorală din acest an, alegerile parlamentare. Am sentimentul că va fi mai urâtă decât tot ceea ce am văzut până acum, inclusiv în alegerile locale și la referendum. Se dă asaltul final pentru acapararea puterii. Divizată brutal de cele două tabere politice (useliști și băsiști), societatea românească suferă la toate capitolele. Administrațiile publice locale și județene sunt ocupate de baronii celor două grupări, care încearcă cu disperare să rămână la butoane. De victoria ori prăbușirea lor se leagă viitorul grangurilor de la București conectați fatalmente, prin rotație, la vârful puterii de 25 de ani. Trăim într-o grotă morală în care până și interesul național a fost privatizat. Băsescu, resuscitat după cele 7,5 milioane de palme primite de la electorat, croșetează tot soiul de variante politice, mai nou Alianța România Dreaptă, în speranța că va întoarce mortul (PDL) de la groapă.
Ceea ce până ieri era doar un zvon, astăzi se confirmă. Alexandru, fiul în vârstă de 30 de ani al lui Serghei, deputatul portocaliu, va candida pentru un loc în Camera Deputaților. Istoria se repetă. În 2008, Serghei (PDL) candida împotriva lui Ioan Simion (PNL), iar azi, Alexandru Anghel (ARD) intră în competiție cu Vigu (47 ani), oferta liberalilor useliști pentru Cameră.
Declarații interesante în presă din partea celor doi. Alexandru Anghel: ”Candidatura mea este sigură, în acest sens exprimându-se atât conducerea PDL Câmpina, cât și liderii conducerii județene. Ceea ce m-a determinat să intru în politică și să candidez pentru un loc în Parlament nu are în niciun fel legătură cu obținerea unor foloase materiale. Nu candidez pentru astfel de avantaje, am o situație financiară foarte bună și stabilă. Sunt acționar majoritar și administrator a două firme din domeniul consultanței în arhitectură și comerțului. Candidez pentru că sunt profund revoltat și indignat de abuzurile comise de actualii guvernanți USL în ultimele cinci luni de când au ajuns la putere. Practic, USL încearcă să distrugă instituții fundamentale ale statului și nu pot sta deoparte. In această situație m-am gândit că nu-mi rămân decât două variante, să-mi iau familia și să plec din țară ori să rămân și să lupt pentru apărarea statului de drept”.
Să mai zică cineva că tinerii din ziua de azi nu sunt pătrunși de spiritul justițiar/ național întru salvarea valorilor neamului!
Vigu: ”Am fost desemnat de conducerea PNL, conform protocolului naţional USL, să candidez pentru Colegiul 2 Câmpina – Camera Deputaţilor, aşa că eu cred că este este foarte sigură candidatura mea. (…) Candidez, în primul rând, din dorinţa de a contribui la redresarea economică a României. Economia românească este în mare suferinţă şi dacă nu o vom redresa cât mai rapid, lucrurile vor lua o întorsătură extrem de periculoasă pentru viitorul nostru şi al copiilor noştri. Pentru că nimeni nu are voie să se joace cu viitorul acestei tări, mi-am zis că trebuie să mă implic mai mult şi să încerc să ajung în Parlament, unde cred că pot fi de folos în elaborarea unor legi bune. Eu cred că sunt un om responsabil şi voi încerca să ajut la stoparea declinului economic şi redresarea României”.
Idealuri măreţe de ambele părţi. Fiecare vrea să salveze câte ceva – unul statul de drept, altul economia -, dar niciunul nu explică concret cum va proceda. Cred că la primăvară ori întoarcem banii cu lopata, ori trăim ca în polisul grecesc!
Oferta senatorială a partidelor nu este nici ea prea strălucită. USL-ul îl propune pe Biţă (PSD), ajuns în Parlament în 2008 din partea PDL, iar ARD-ul pe Alexandru Matei, un alt chirurg câmpinean ce pare dispus să-şi agaţe bisturiul în cui.
18 septembrie 2012. Afaceri autumnale. Serbările Toamnei rămân în continuare cele mai populare manifestări de stradă câmpinene. Cultura micului stropit cu bere în talcioc nu poate fi înlocuită atât de uşor pe cât aş fi vrut eu. Am încercat, cu mari eforturi organizatorice şi financiare, un alt concept, mai apropiat de tradiţia culturală a oraşului. Din păcate, lucrurile nu au ieşit aşa cum mi-am dorit, pentru că imediat după ceremonia oficială de deschidere şi-a făcut apariţia, de nicăieri, un adevărat regiment de ciori care au ocupat abuziv fiecare colţ din spaţiul public, oferind „servicii” dintre cele mai diverse. În scurt timp, spectacolul stradal s-a transformat într-un autentic bâlci cu dramatice accente suburbane. Numai intervenţia energică a poliţiştilor locali a curăţat cât de cât locul, însă nu pentru multă vreme. Ciorile apăreau şi dispăreau ca în filmul lui Hitchcock.
În rest, o mare de oameni, care au adus bun profit proprietarilor de terase fumegânde, aleşi pe sprânceană de încrengătura politică. Audiența la popor este justificarea perfectă pentru toate aranjamentele financiare din culise. Nu mi-a trebuit mult să înțeleg că tot ce se leagă de Serbările Toamnei este o afacere, de la contractele cu trupele de muzicieni, scene, logistică, până la vânzătorul ambulant de popcorn, la care nu au acces decât abonaţii/ preferaţii oligarhiei. Am văzut toate aceste mişmaşuri şi am hotărât ca de aici înainte să mă ţin departe. Îmi este clar că nu le pot stopa, dar nici nu doresc să particip la ele. Am anunţat oficial că pe viitor mă retrag din grupul de organizare a Serbărilor Toamnei. Mare bucurie pentru anumiţi colegi din administrație!
25 septembrie 2012. Pirații deghizați în școlărițe. Ieri am primit o scrisoare semnată de un cuplu de câmpineni, familia R., care au insistat să le publicăm integral punctul de vedere în gazetă. Textul este un răspuns la o aroganță portocalie, un mesaj politic ajuns în cutiile poștale ale cetățenilor. Semnatarii susţin că nu sunt membri ori simpatizanți de partide, ceea ce e puţin probabil într-o societate ca a noastră, subiectivă şi divizată de patimi politice.
Scrisoarea celor doi se referă punctual la ultimele decizii din Consiliul Local, în urma cărora pedeliștii se plâng că sunt boicotați de noua majoritate USL – PP-DD (monstruoasa coaliție, zic ei), dar și la alte aspecte de interes general. Surprinzătoare expertiza și luciditatea celor doi semnatari: „Respingerea propunerii consilierilor PDL de către noua majoritate este justificată. Dacă real s-ar fi dorit de către PDL premierea elevilor câmpineni prin burse de performanță, s-ar fi făcut din mandatele trecute, când era la putere. Astfel, inițiativa este susceptibilă de a fi demagogică și populistă, nefiind adoptată anterior. Cât privește blocarea anvelopării blocurilor, presupunem doar că materialele folosite nu aveau nimic de-a face cu standardul cost-calitate, cu atât mai mult cu cât în alte lucrări similare realizate sub oblăduirea consilierilor PDL, calitatea a lăsat de dorit, mergându-se până la exfolierea lucrării. În altă ordine de idei nu există nicio lege ce obligă administrația locală să finanțeze, ca asociat, un club sportiv, indiferent de natura clubului. Primăria poate, cel mult, să premieze o performanță, nu costurile de întreținere a unui club. Mai mult de atât, în eventualitatea că echipa ar intra în primul eșalon fotbalistic, nu vedem cum ar finanța Primăria lucrările la un stadion corespunzător standardelor. (…) Referitor la Serbările Toamnei, putem spune că, pentru prima dată după niște ani buni, administrația s-a achitat corect de obligațiile sale (…) Organizare bună și tematică interesantă, dovadă și numărul foarte mare de participanți. (…) Observând că PDL face trimitere la transparență le amintim aleșilor că inclusiv la spațiile verzi în Câmpina se intră pe pile și șpagă în mandatul lor. În aceste condiții politica ochi pentru ochi … poate vă învaţă să nu mai faceți la fel. (…) Felicitări pentru modul în care înțelegeți să vă plângeți de milă… în fața cetățenilor!”
Scurt și la obiect! Din câte se vede, smiorcăiala izmeniților portocalii nu prinde la toată lumea. Scrisorica celor opt pedelei, semnată de albu ca zăpada și cei șase neprihăniți, cu primarul şapte, însăilată la repezeală și în mare măsură mincinoasă, este expresia neputinței unor oameni ce azi își primesc răsplata pentru ceea ce au semănat în mandatul trecut prin mașinăria de vot pusă la cale în combinație cu Valjan și oamenii lui.
Scurte pasaje semnate de corul bocitoarelor cu eșarfă portocalie: „Stimați cetățeni, primarul Horia Tiseanu și consilierii locali PDL (7) doresc să vă aducă la cunoștință situația creată în Consiliul Local de către consilierii USL și PP-DD, care înființând o monstruoasă coaliție au pornit o acțiune distructivă axându-se mai mult pe abrogarea vechilor hotărâri decât pe inițierea unor proiecte constructive pentru municipiul nostru. Cele mai importante decizii negative ale monstruoasei coaliții se referă la retragerea finanțării și statutului de asociat din cadrul FC Unirea Câmpina (…) Respingerea propunerii de înființare, în cadrul Spitalului Municipal, a unor cabinete cu aparatură modernă (…)”
Pirați deghizați în școlărițe ingenue! Durerea lor cea mare este că au pierdut accesul la butoane și la resurse. Cu toate astea, mă enervează faptul că nea Nelu insistă cu orice ocazie „să le rupem dinții pedeleilor”, cu motiv sau fără, de control, din când în când, „să nu uite dumnealor cine e la putere”. Micuţul are impresia că mă poate folosi pentru răzbunările lui infantile. Cât de curând „îi trag sfoara prin dinți”, că tot e vorba lui preferată.
Florin Frăţilă
(va urma)
*) „Pacienţii politici”, Editura Fundaţiei Culturale Libra, 2015
Episodul anterior poate fi citit AICI
