„Pacienţii politici” (2)

«Volumul „Pacienţii politici” îşi propune să scoată la lumină aspecte importante din partea nevăzută a politicii locale, judeţene şi naţionale: jocurile din jurul puterii, camaraderiile de conjunctură şi, pe alocuri, impostura, care inevitabil vor duce, în anii următori, la prăbuşirea eşafodajului» (Autorul)

4 ianuarie 2012. Bani europeni, licitaţie suspectă. Nu degeaba ne atenţionează Djuvara: „Majoritatea celor care au puțină putere, fură!” 

Întâlnire cu un afacerist, specialist în construcţii edilitare, cunoscător de încrengături politico-administrative locale. Știe tot mersul licitaţiilor publice organizate la Câmpina și în special pe cel referitor la adjudecarea proiectului cu finanțare europeană „Calea Dacia”, pasajul suprateran de acces între Câmpina şi DN1. Povestitor talentat, omul susține cu argumente că „lucrarea de suflet” a mai marilor oraşului este o afacere în jurul căreia roiesc multe buzunare politice. Nimic nou! A câştigat cel care a oferit preţul cel mai mare și un timp de execuție absolut  nerealist. Așa a stabilit comisia abilitată din administrația locală, adică primarul, viceprimarul şi o seamă de funcționari din subordinea lor. Ei au hotărât (prin diverse tertipuri cu iz legal) cine încasează și cine pierde milioanele de euro din fonduri europene. Mare răspundere, mărunți responsabili! Mai devreme sau mai târziu se vor descoperi găștile din jurul acestor oameni! Afaceristul demonstrează, cu acte, neregulile de procedură şi invocă sumedenie de  contestaţii în fața cărora justiția a închis ochii. Crede că este imposibil să construiești un pod, de o asemenea complexitate, în patru luni și că termenul de execuție (criteriul care a făcut diferenţa între ofertanţi)  a fost doar o şmecherie, singura posibilă, pentru eliminarea concurenței. Îl întreb dacă este dispus să facă declarații într-o anchetă jurnalistică! Refuză categoric. Nu vrea să intre la „ruleta rusească”. Nici el nu e uşă de biserică! Pute rău, afacerea asta! 

5 ianuarie 2012.  A fost 44. Reuşesc să mă odihnesc. Citesc mult, ascult muzică și scriu. Inclusiv azi, când am trecut pragul lui 44. Nu-mi fac planuri măreţe pentru 2012. Înlocuiesc traditionalul chef aniversar cu o ieșire la patinoarul din Sinaia, alături de fiul meu. După o oră în preajma luciului de gheață, am găsit odihna la cafeneaua Ferdinand – Casino. Îmi place acest loc boem și nu pierd ocazia să-i calc pragul de fiecare dată când ajung în zonă. Astăzi o fac pentru prima dată împreună cu fiul meu, prilej să-i povestesc istoria Casinoului și a lui Ferdinand. Este deja un bărbăţel de care sunt tare mândru. Ce repede trece timpul!

6 ianuarie 2012. Dictatură; politicieni cumpăraţi în viu; trădători. Senatorul Biţă, prospăt pesedist fugit din PDL, a început anul cu gânduri războinice! Atacă virulent, în conferinţă de presă, dictatura Băsescu şi guvernarea portocalie coruptă: „Dictatura noastră este chiar mai periculoasă, pentru că, în timp ce dictatura Orban prezintă un aspect democratic, parlamentar, în sensul că are legitimitatea voturilor a două treimi din alegătorii maghiari, nefiind formată din trădători plecaţi la alte partide, România este astăzi guvernată despotic de PDL cu ajutorul unei majorităţi parlamentare formate din oameni şantajaţi cu dosare, la care se adaugă politicieni cumpăraţi în viu, în carcasă, cum s-ar spune. Ca să nu mai vorbim de implicarea partizană, de partea PDL, a serviciilor secrete care, în orice ţară democratică, sunt apolitice. Aş aminti doar recentele declaraţii publice pro PDL făcute de generalul  Opriş, şeful  STS, a cărui demisie o voi solicita în Parlament”. 

Interesantă abordarea referitoare la „trădători plecaţi la alte partide” şi „politicieni cumpăraţi în viu, în carcasă”. Îl încearcă oare amnezia? El este ultimul care ar trebui să vorbească.

10 ianuarie 2012. Critic şi criticabili. Publicistul Ion Şovăială are toate şansele să-mi calce pe incomodele urme cu textele sale. În ultima vreme a deschis o nouă rubrică în gazetă, separată de suplimentul istoric /cultural, însemnări critice – „Rânduri transcrise din (i)realitatea imediată”. La ultima întâlnire avută în redacţie (unde vine săptămânal), am încercat să-l atenţionez că îşi face mulţi „prieteni”. Părea încântat că îi enervează pe criticabili. În ultima scriitură îl ciufuleşte pe istoricul Alin Ciupală, prilej pentru acesta din urmă să-mi transmită, printr-o cunoştinţă comună, „urări de bine” (că doar sunt şef de gazetă şi răspund în solidar). Textul scris de Şovăială se referă la o prelegere a istoricului, susţinută cu ocazia aniversării a 509 ani de atestare documentară a Câmpinei: „Între textele prelegerilor ţinute în sala de la parohia Sfântul Nicolae din Slobozia, luni 9 ianuarie 2012, cu ocazia sărbătoririi aniversării a 509 ani de atestare documentară a aşezării, parte nu au fost decât biete încropeli însăilate, prea puţin cinstite, citite şi cu alte ocazii. Remarcăm aici două: bâjbâiala profesorului – muzeograf Alin Daniel Ciupală, care vrea să ne arate, mereu parcă, mai mult decât ştie, lecturând la întâmplare şi textul doamnei profesor Cecilia Caraboi, copiat în mare parte, sârguincios e drept, după documente arhicunoscute. (…) S-au strecurat o serie de inexactităţi, culminând cu enunţata sărbătorire locală a lui Mihai Eminescu organizată în cadrul Ateneului în vara anului 1929, la comemorarea a 40 de ani (atunci) de la moartea poetului. Numai că ea, manifestarea, a existat doar pe afişul de pe gard al Ateneului. (…) Neadevărul enunţat de doamna profesor, oricât de mărunt ar părea el unora astăzi, rămâne un neadevăr. Şi atât. (…) P.S. În sfârşit, în urma sesizărilor noastre de ani de zile, autorităţile locale au îndreptat prenumele greşit scris al poetului de pe plăcuţa stradală afişată posdecembrist pe strada ce-i poartă numele, colţ cu strada Republicii”. 

Pentru cine nu îl cunoaşte, avocatul şi publicistul I. Şovăiala rămâne un perfecţionist prin excelenţă şi uneori chiar un pisălog fără pereche, în beneficiul culturii româneşti. Strânge şi redă lumii inestimabile date despre civilizaţia trecutului. Dovada: suplimentul „Câmpina literar- artistică şi istorică”, o publicaţie de mare ţinută pe care am onoarea să o găzduiesc (şi finanţez) în „Oglinda de Azi”.

Prima parte a volumului, care va fi publicat în serial, poate fi citită AICI

(„Pacienţii politici”, Editura Fundaţiei Culturale Libra, 2015)