Știri

„Pacienţii politici” (16)

Anul 2012 va rămâne unul de referinţă în politica românească postdecembristă. Decăderea regimului portocaliu, patronat de Traian Băsescu şi apogeul alianţei social-liberale (USL) – victoria zdrobitoare în alegerile locale şi parlamentare – au adus importante modificări în mentalul colectiv al societăţii româneşti. Divizaţi brutal de ciocnirea celor două blocuri politice, românii au văzut doar ceea ce li s-a arătat, fără să poată înţelege în profunzime dimensiunea jocurilor politicianiste din culise.
Volumul „Pacienţii politici”*, pe care îl publicăm acum în serial, îşi propune să scoată la lumină aspecte importante din partea nevăzută a politicii locale, judeţene şi naţionale: jocurile din jurul puterii, camaraderiile de conjunctură şi, pe alocuri, impostura, care inevitabil vor duce, în anii următori, la prăbuşirea eşafodajului.

10 iunie 2012. Duminica orbului. Ora 7.00. Zdrențuite și cu moralul la cota de avarie, „trupele” se aliniază matinale în cartierul general. Se împart instrucțiuni, se verifică  liste și se încarcă toate  telefoanele. Locotenenții de cartier primesc ultimele ordine înainte de a se întoarce în tranșee. „Totul pentru victorie!”, îi mobilizează Vigu, cerând raportare din oră în oră. Surpriză la pupitrul de supraveghere și centralizare a datelor! Aghiotantul Dănilă a fost înlocuit cu angajații de la apă plată. Decizie de ultimă oră a lui Vigu. Verde de supărare, cel înlăturat își anunță retragerea pe secția de votare ce îi revenea pentru tot restul zilei.

Ora 10.00. Activitatea locotenenților, trimiși din casă în casă, se dovedește a fi la jumătatea eficienței cerute. Rezultatele preliminare (prezența la vot) pe secții erau îngrijorătoare. Îl înștiințez pe Vigu și îmi cere să convoc de urgență ședință cu „factorii de răspundere”. La ora 11.00 s-a terminat săpuneala. Dinspre PSD, nimic important. Nici nu avea cum, pentru că „aliații” îşi vedeau liniştiţi de noncombatul planificat. Pe la prânz primim vizita unei delegaţii de ţigani conduse de un anume Javriş, un soi de bulibașă cu pantofi de lac, cămașă roz și privire de uliu  plecat la vânătore. Aveau de vorbă cu jupânul, obligatoriu în momentul acela, până nu era prea târziu. Îl anunț pe Vigu şi refuz să particip la discuţii. După un sfert de ceas, mi se transmite să-l chem la ordin pe Titi Prosop, un zdrahon veșnic îmbrăcat în maiou, cu mușchii tatuați, bun de băgat la înaintare și evident responsabil politic în zonele de risc. Același Prosop care nu a stat pe gânduri când a fost pus să-l toarne la A.N.I, pentru incompatibilitate, pe Marean de la Piață.  
 Ora 13.00. Prezență sub așteptări la vot. Vigu era tot mai pământiu. Îi explic motivele pentru care nu funcționează rețeaua din cartiere, între care slaba organizare, lăsată pe mâna aghiotantului și parcă nici nu mă aude. „Ăștia suntem. N-ai pe cine să te bazezi!”, îmi răspunde scârbit într-un final. Nu înţelegeam prea bine la cine se referă. La omul lui, la tot grupul, la pesedişti, la naţie ori la aranjamentele eşuate!  
 Ora 17.00. Vigu cere mobilizare generală. Primise informaţia că stă bine în sodaje şi sunt șanse de câştig. „Cheamă-i pe toţi şi spune-le din partea mea să aducă voturi cum or şti! Cine nu se mişcă acum să plece și să nu se mai întoarcă!”
Am transmis noile ordine şi am plecat urgent, chemat de o iscoadă într-un cartier mărginaș, unde se mişca în draci morişca adversă. Vigu era deja acolo, inspectând locul. Am găsit ciurdină de ţigani încolonaţi la secţiile de votare! Era clar că mecanismul de vot bine uns al încrengăturii funcţiona din plin. În periplul nostru prin zonă am dat şi peste bolidul lui Ixulescu, intrând cu viteză în curtea unei fabrici. Cam dubioasă prezenţă într-o astfel de zi, la o astfel de oră, în proximitatea secțiilor de votare. „Tu ce crezi că ar putea să caute ăsta aici şi acum?”, mă întrebă  Vigu. Tăcerea era mai grăitoare decât orice răspuns.
 Ora 19.00. La partid se strângeau activiștii din teren și odată cu ei zvonurile contradictorii. Discuții, lăudăroșenii și propuneri de încins grătarul. Era clar că vom pierde Primăria, dar speram la un rezultat bun la Consiliul Local. La închiderea urnelor, am ales să asist la numărătoarea voturilor într-o secție din imediata vecinătate a grupului de firme Neptun S.A, pe strada Bobâlna. Nu mi-a trebuit mult să mă conving că rezultatele erau apropiate de prevederile  ixuleștilor. PDL și PP-DD dețineau majoritatea sufragiilor.  
12 iunie 2012. Încerc să fiu obiectiv cu privire la rezultatul alegerilor. Portocaliu-verzuiul Laurian a câștigat al treilea mandat consecutiv, cu mari eforturi umane și importante resurse financiare. Noncombatul pesedist, infuzia de capital a unor afaceriști direct interesați să dețină controlul în administrația locală și slăbiciunile morale ale unor cetățeni dispuși oricând să se vândă la colț de stradă  au făcut diferența. Consiliul Local este fix rezultatul unor calcule bine gândite, cu efect paralizant pentru oricine vrea să se opună sistemului. Opt consilieri USL, șapte PDL și patru PP-DD, întocmai cu previziunile ixuleștilor, despre care am aflat cu mult timp înainte de vot. 
Nu-mi fac iluzii că se va schimba ceva acum în societatea câmpineană! Mă îngrijorează viitorul. Nu știu cum am să mă descurc în toată cloaca asta. Cu ei ori împotriva lor sunt singurele variante! Trebuie să găsesc o cale de mijloc și o mână de oameni normali în administrație, alături de care să încerc să îndrept ceea ce am criticat în trecut și să pun o cărămidă în plus la edificiul societății în care trăiesc, aflată încă în plin proces de maturizare.
USL a pierdut Primăria pe mâna lui Vigu și nu a obținut nici majoritatea în Consiliul Local. PDL-ul, prin Laurian, a învins în stilul lui Pyrrhus, regele Epirului antic, care a câștigat două bătălii împotriva romanilor cu pierderi foarte mari, ceea ce l-a determinat să exclame: „Încă o victorie ca asta și suntem pierduți!” 
Surpriză la Poiana Câmpina! Valjan a câștigat cu 120 de voturi avans în fața primarului în exercițiu, Aurică (PSD-USL). Omul își explică eșecul prin agresivitatea exagerată a găștii lui Valjan, care ar fi intrat peste oameni în casă.
 La Valea Doftanei, Manea (PDL) l-a surclasat pe Costea (USL), cel din urmă fiind mai puțin preocupat de politică şi administrație și mai mult de pădurile și cheresteaua din zonă. 
Și Provița a rămas pedelistă, sub papucul Cosmoaicei. Se anunță o confruntare interesantă la alegerile Parlamentare în Colegiul 2 Deputați.
Vigu a organizat conferință de presă, pentru a le mulţumi tuturor celor care au avut încredere în el. Afirmă că a făcut tot ce a a fost posibil pentru a câștiga alegerile, cu gândul de a schimba mentalităţile și stilul de lucru din Primărie, dar recunoaște că nu s-a putut opune „majorității relative” a celor care au decis că în Câmpina se trăiește bine și totul trebuie să rămână cum a fost. 
16 iunie 2012. „Jurnal Anapoda”. Lansare de carte la Casa de Cultură „Geo Bogza”, în prezența autorului, scriitorul  Ion Ochinciuc. Iubitor al meleagurilor şi culturii câmpinene Ochinciuc își petrece verile într-un imobil închiriat din strada Griviței. Îl cunosc de puţină vreme, prin intermediul Aurorei, o colegă de redacţie. Am discutat, pe teme literare, de două sau trei ori în foişorul vilei în care s-a retras, „departe de Bucureştiul cosmopolit, îmbâcsit”. Un om fascinant, trecut prin vâltorile vieţii (are peste 80 de ani), agreabil şi fin cunoscător de literatură, cultură universală, istorie. Are zeci de cărţi scrise la activ şi o experienţă publicistică de invidiat. 
Lansarea, destul de slab mediatizată, a strâns puţină lume în sala mică de la „Geo Bogza”. Printre invitaţi şi eseistul Christian Crăciun, omul care aduce, de fiecare dată, povestea cărţii: „Suntem o ţară care suferă de amnezie, care are o frică patologică față de memoria istoriei, iar jurnalele sunt o modalitate de vindecare a acestei carenţe. Dl. Ion Ochinciuc este un martor privilegiat al mai multor epoci istorice, are un trecut teribil, mult har moldovenesc, ştie să pună în scenă personalităţile, văzându-le dramatic, fără încrâncenare, rezumând o situaţie printr-o anecdotă sau o vorbă de duh. Are condei uşor, scrie spinţar şi cartea se citeşte pe nerăsuflate. Amintirile dau năvală şi ideea de a nu păstra stricta înşirare cronologică mi se pare foarte bună. Ion Ochinciuc este un observator atent al lumii prin care a trecut, are o memorie capabilă să reconstituie din câteva detalii o întreagă atmosferă şi este un iubitor al comediei umane în nesecata ei inventivitate.” 
E o plăcere să-l asculţi pe Christian! Sper să îl oblig (prin valoarea lucrării) să vorbească la fel de frumos şi la debutul meu editorial, care nu este departe. Încă lucrez la volumul de publicistică „Rămân să disper printre ai mei”, pe care intenţionez să-l trimit la tipar până în toamnă. 
19 iunie 2012. A trecut mai bine de o săptămână de la alegeri și multă lume încă nu își explică rezultatul local pe fondul victoriei zdrobitoare a USL în țară. Circulă tot soiul de zvonuri, amplificate de scenarii hilare şi intoxicări meşteşugite, funcţie de interesele celor care le propagă.  În ce mă privește (am spus-o şi public în ultima scriitură din gazetă), cred că votul la Câmpina a fost influențat în mod evident de factori externi, din moment ce PP-DD, un partid înființat de puţin timp, a obținut cel mai bun scor din România în mediul urban. Ecuaţie grea,  cu multe bănuite şi foarte multe nebănuite! Votanți direcționați (şi aici nu mă refer doar la pătura pauperă) până la amănunt, după interesul celor ce hotărăsc destinele orașului. În sprijinul acestui raționament poate fi reținut și rezultatul PDL în Consiliul Local, partid cu imaginea profund erodată, care a înregistrat un scor cu mult mai bun decât în perioada sa de glorie. Aproape că s-a reeditat anomalia electorală de la alegerile europarlamentare, când EBA – progenitura băsescului – a primit în zona noastră mii de voturi pe mâna unor afaceriști locali îndatorați la încrengătura pedelistă, dirijată în tot judeţul de acea Roberta. Nu mai vorbesc de sutele de țigani ce se călcau în picioare să aplice ştampila, cu un ceas înaintea închiderii urnelor, la secțiile din Turnătorie! Pentru cine? Pentru „primarul care a fost şi vrem să rămână, că ne dă (…)!”. 
Așa s-a scris istoria și peste câteva zile, aleșii „neamului” vor fi învestiţi în funcţii publice, iar administraţia locală va rămâne, ca şi până acum, un instrument la îndemâna unor bolşevici mai spălaţi. 
Deja se „negociază” viitoarea coaliţie majoritară din Consiliul Local. Cea mai vehiculată variantă este USL – PP-DD (majoritate confortabilă – 12 voturi), cu PDL în opoziţie. Ce mai contează! Orice formulă este la îndemâna păpuşarilor. La partid nu ne cere nimeni părerea. Vigu hotărăște de unul singur în continuare.  
26 iunie 2012. Arestarea fostului premier Adrian Năstase a produs o psihoză națională. Cred că subiectul trebuie tratat cu indiferență și atât. Putregaiul politic este mult mai adânc și asta vom vedea, cu siguranță, în timpul care urmează.
 Mâine va avea loc ceremonia de învestire a aleșilor locali. Primarul și consilierii vor depune jurământul, după care se va alege, prin vot secret, viceprimarul. Ixuleștii îl vor în continuare pe nea Nelu și n-am niciun dubiu că așa va fi. Cu toate astea, micuțul are emoții, se teme de o trădare în coaliția recent pritocită. Așa ar merita! PDL-ul vrea funcţia pentru avocata Mona. Şanse, aproximativ zero! Ixuleștii au variante de vot și în PDL (două, trei mâini), în caz că se întâmplă o neascultare de ordin. În ce-i privește pe liberali, trebuie să voteze pentru instalarea lui nea Nelu. Vigu susține că suntem datori să respectăm înțelegerile din alianță. Ce mizerie! Numai noi suntem datori, dar ei în campanie ce datorie au respectat? 
27 iunie 2012. Biță și Victoraş deplâng soarta lui  Adrian. Cei doi se țin de mână în conferință de presă și elogiază activitatea universitară și politică a fostului premier.  Senatorul Biță: „Nu trebuie să uităm că Năstase a fost și rămâne unul dintre stâlpii politicii românești de după 1990. Puțini politicieni români se pot lăuda cu înaltele demnități și funcții de conducere deținute de el de-a lungul carierei sale politice. Adrian Năstase rămâne un rafinat om de cultură ce colecționează hărți din România, în timp ce alții colecționează oi. Năstase este acuzat, fără ca instanța care l-a condamnat să dețină vreo probă în acest sens, că ar fi adus statului un prejudiciu de un milion și jumătate de euro, prejudiciu nerecunoscut de nicio instituție sau autoritate publică centrală (…)”.  
În completarea lui Biță a glăsuit și fostul deputat PDSR (azi PSD) Victoraş, proprietar de BIG, prin metoda MEBO: „Să nu uitam că Adrian Năstase a ajutat foarte mult Câmpina, direcționând spre orașul nostru, pentru investiții publice, aproximativ 38 de miliarde de lei vechi. Fondurile au fost alocate pe programe concrete, printre care s-au numărat și cele referitoare la asfaltarea a numeroase străzi. Cel mai important program, realizat cu sprijinul excelenței sale premierul României din acea vreme, a fost cedarea de către Ministerul Culturii a Casei cu Grifoni, unde ulterior municipalitatea a amenajat sediul Primăriei. Imi pare rău de nedreptatea care i se întâmplă lui Adrian Năstase și mă folosesc de această ocazie să-i transmit că noi, Câmpina, îi suntem aproape în aceste momente dificile”. 
Stima noastră și mândria!… Ăștia chiar îl iubesc pe cel ce ne invita, mai demult, să-i numărăm ouăle de la găinăria răsărită la Cornu! Aferim!
28 iunie 2012. S-a produs învestirea. „Noua” administraţie a oraşului este în proporţie de 80% aceeaşi. Momentul aşteptat cu mare interes, alegerea viceprimarului, n-a adus nicio surpriză. Cu 12 voturi primite din partea USL şi PP-DD, nea Nelu s-a ales cu un nou mandat. După depunerea jurământului, vicele a declarat că îşi propune să colaboreze la fel de bine cu primarul, dar că, fiind exponentul unei alianţe majoritare în Consiliul Local, se va implica în utilizarea cât mai judicioasă a banului public. Adică, ciocu’ mic, că am venit noi la putere! Îşi pregăteşte răzbunarea, având în vedere că în ultimii patru ani a stat pe coji de nucă în fața majorității pedeliste  dirijată din umbră de Serghei prin Valjan şi acoliţii. 
După negocierile purtate de Vigu, liberalismul a ieşit cel mai şifonat, cu doar trei consilieri în legislativ şi doi preşedinţi de comisii, la cultură şi administraţie publică. Mi s-a propus portofoliul de la cultură şi am fost de acord, spre disperarea pedeliştilor, care ar fi vrut pe oricine în locul meu. Din păcate, Mirică rămas în afara Consiliului Local. Algoritmul politic și maşinaţiunile electorale l-au aruncat sub linia roșie. Numai retragerea lui Călin (se aude că va fi numit manager la Spitalul Municipal) ar putea repara situația. Vigu a promis că rezolvă. Ar fi cazul să-și asume subțirimea „lotului” liberal din administrație. 
Florin Frăţilă

(va urma)
*) „Pacienţii politici”, Editura Fundaţiei Culturale Libra, 2015
Episodul anterior poate fi citit AICI

Redacția Oglinda încurajează un schimb de idei liber și deschis. Cu toate acestea, vă rugăm să evitați limbajul vulgar, atacurile la persoană, amenințările sau incitările la violență. Orice mesaj care conține injurii, amenințări sau discurs de ură bazat pe rasă, etnie, religie, orientare sexuală sau alte caracteristici personale va fi șters. Mulțumim pentru înțelegere!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare