„Pacienţii politici” (14)

Anul 2012 va rămâne unul de referinţă în politica românească postdecembristă. Decăderea regimului portocaliu, patronat de Traian Băsescu şi apogeul alianţei social-liberale (USL) – victoria zdrobitoare în alegerile locale şi parlamentare – au adus importante modificări în mentalul colectiv al societăţii româneşti. Divizaţi brutal de ciocnirea celor două blocuri politice, românii au văzut doar ceea ce li s-a arătat, fără să poată înţelege în profunzime dimensiunea jocurilor politicianiste din culise.

Volumul „Pacienţii politici”*, pe care îl publicăm acum în serial, îşi propune să scoată la lumină aspecte importante din partea nevăzută a politicii locale, judeţene şi naţionale: jocurile din jurul puterii, camaraderiile de conjunctură şi, pe alocuri, impostura, care inevitabil vor duce, în anii următori, la prăbuşirea eşafodajului.

17 mai 2012. Colegii nu mai suportă sfidarea pesediştilor. Încerc să calmez spiritele. Mirel, ofiţerul răzvrătit, crede că era mult mai nimerit să candidăm pe liste separate şi să nu fi intrat în USL: „Mare greşeală, monşerule! În şase luni, PSD-ul o să ne mănânce la micul dejun! Antonescu e boem!” Mulţi liberali sunt de aceeaşi părere.

Pentru prima dată în ultimii ani simt nevoia acută de liniște. Am închis pentru o vreme telefonul şi orice altă legatură cu lumea dezlănţuită. Îmi zboară gândul la vorbele din corespondența lui Cioran – „Scrisori către cei de acasă”: „Să trăieşti fără telefon, fără vizite, fără compatrioţi, fără nici un fel de întâlniri, ăsta e raiul”. Îmi fac ordine în hârtii şi transcriu mare parte din însemnările răvăşite în ultimul timp. Regăsesc scene interesante, dar şi amănunte inutile tratate cu subiectivism. Le tai, fără regret.

Citesc în „Revista Nouă” un interviu cu istoricul A. Ciupală, semnat C. Negreu. O poveste romanţată despre trecerea regelui Ferdinand prin Câmpina. Reţin un fragment foarte interesant: „Urmaşul lui Carol I, Ferdinand, a avut o peripeţie foarte amuzantă prin Câmpina. Regele Ferdinand, ca şi nepotul său Mihai, avea pasiune pentru maşini. Era epoca acelor maşini elegante, cu aripile care se prelungeau cu o treaptă în faţa uşilor. Ferdinand, care conducea maşina, venea cu aghiotantul său, generalul Balif, tatăl unei foarte cunoscute profesoare de istorie din Câmpina, doamna Baldovin. La răscrucea actualului bulevard Carol I cu Calea Doftanei, tot timpul se afla un sergent de stradă care dirija circulaţia. Venind dinspre Sinaia, Ferdinand a observat că e pe cale de a rămane fără benzină. Au tras mașina lângă acel sergent, întrebându-l dacă ştie un loc unde să poată alimenta. Sergentul, impresionat de uniforma de aghiotant regal a generalului Balif, spre deosebire de cea de campanie în care era îmbrăcat regele, neavând vreun însemn sau epolet, l-a considerat a fi şoferul. Generalul, văzând cum şoferul se pierde în explicaţii, i-a propus să urce pe treapta maşinii şi să le arate chiar el de unde pot cumpăra benzină. Sergentul i-a dus pe strada Cimitirului, actuala Bobâlna, la depozitul de produse petroliere care există si acum – atunci se numea Societatea Distribuţia. Ajungând acolo, sergentul strigă la paznic să deschidă poarta. Apoi începe să-şi arate destoinicia: « Şofer, la dreapta! Şofer, la stânga! Şofer, trage la pompă!» În timp ce dădea aceste ordine precise, iar «şoferul» le executa corect, a apărut şeful depozitului, domnul Dumitrescu, care a înlemnit. S-a oprit maşina, Dumitrescu a dat onorul regelui şi i-a cerut scuze pentru confuzia sergentului. Regele s-a amuzat fară să facă un caz din această întamplare”.

Frumoasă poveste! Sunt sigur că foarte puţină lume o ştie. Tocmai de aceea mă gândesc foarte serios să vorbesc cu toţi aceşti venerabili deţinători de inestimabile mărturii şi să le propun editarea unor volume-document, care să păstreze cele mai importante date din istoria oraşului şi chiar a împrejurimilor. Cu fiecare zi care trece, martorii trecutului dispar şi odată cu ei multe dintre întâmplările ce merită a fi cunoscute. 

18 mai 2012. Se închide cercul. Azi s-au depus oficial candidaturile pentru Primărie, Consiliul Local şi Consiliul Judeţean. La Câmpina, în lista comună a USL, liberalii au patru nominalizari în primele nouă. „Avantajoasă” negociere! Sigur rămânem cu trei consilieri după plecarea lui Vigu la Consiliul Judeţean, opţiune logică în caz că pierde alegerile. Măreaţă realizare! În mandatul trecut, fără aliaţi, am avut doi consilieri. Dacă ar fi să cred în previziunile ixuleştilor (USL – 8 mandate), Mirică, aflat pe locul 9, iese sigur din calcul. Munca noastră se contabilizează în tolba încrengăturii. Am discutat cu Vigu despre toate astea şi îl enervează atitudinea mea.

19 mai 2012. Plouă fără încetare şi noi facem pe felcerii în piaţa publică. Vigu se îngrijeşte cu succes de glicemia trecătorilor. Microbuzul, plantat ostentativ în parcarea din faţa supermarketului franţuzesc, atrage clienţi cu duiumul. Unul urcă, altul coboară, iar noi le ţinem penibili umbrela şi frânturi de discurs. Dacă asta e politica trebuie să mă lepăd repede de ea! Încerc să mă sustrag, dar mă prinde cerberul! Apare Poliţia Comunitară. Era de aşteptat. Prinţişorul portocaliu Marean, bulibaşa tarabagiilor, a dat alarma la consoartă (ofiţereasă la Poliţia Comunitară, unsă în funcţie pe criterii politice, la apelul bocancilor) şi la Primărie. Echipajul, sosit de urgenţă, ne cere imperativ să plimbăm ursul pentru că nu avem autorizaţie să doftoricim cetăţenii în mijlocul străzii. Aveau dreptate, dar nu ne puteam lăsa intimidaţi atât de uşor. Vigu le promite nervos că îi dă afară dacă va fi ales. Între timp, caravana îşi face treaba, Dănilă închide lista cu peste 300 de verificaţi, iar sticleţii trimişi de autoritatea portocalie se înmulţesc. Se acutizeză conflictul şi Vigu este invitat să dea cu subsemnatul la secţie, de unde se întoarce şi mai montat, planificând în detaliu programul zilnic al caravanei şi cerând implicare totală pentru promovarea acţiunii. 

După-amiază, în drum spre casieria Electrica, am intrat pe la Biblioteca Municipală. Caut de mult o lucrare despre Cioran semnată de M. Diaconu, pe care n-am găsit-o nici aici. La plecare am făcut o plimbare pe Bulevard, în amintirea tinereţii petrecute la Gura Leului. Acolo mergeam în fiecare zi cu fetele şi băieţii în anii de liceu. Frumoase vremuri! După atâţia ani privesc locul din altă perspectivă. Am citit multe lucruri despre istoria zonei, am văzut imagini de la 1900, atunci când bulevardul era o simplă stradă care se numea „Pe mal” şi găzduia case boiereşti cu grădini mari, ale unor familii importante, cum ar fi Cantacuzino ori Lahovari. Bulevardul, aşa cum arată azi, este opera primarului liberal Victor Rădulescu, care a fost şi propietarul clădirii fostului Sanepid, aflată în imediata vecinătate a Liceului Forestier. Azi, aproape toate aceste mărturii din lumea veche a oraşului sunt pe cale de dispariţie. Nu ştim să punem în valoare şi să conservăm ceea ce a mai rămas. Cel mai bun exemplu în acest sens este Curtea Domnească a lui Barbu Ştirbey din incinta Colegiului „Nicolae Grigorescu”, unde a fost costruită o sală de sport în timpul guvernării Năstase şi a administraţiei locale conduse de Gheorghe Tudor. Ansamblul de clădiri rezistase bombardamentelor din război, cutremurelor şi regimului comunist, dar nu a supravieţuit ignoranţei post-decembriste, când a fost demolat fără nicio ezitare, cu aprobări îndoielnice de la Bucureşti. Nici azi nu ştim exact cine a autorizat distrugerea acestor clădiri de patrimoniu. 

21 mai 2012. Chiar dacă sunt la pământ cu timpul, nu vreau să pierd ocazia de a consemna date preţioase cu privire la candidaturile depuse oficial la Biroul Electoral Local. Cu alte cuvinte, cine cu cine se înfruntă pe 10 iunie în alegerile locale. 

Note de reporter: „Primii care s-au prezentat la Biroul Electoral au fost «verzii»- Partidul Verde, până de curând incolor în peisajul politic local. Ca, de altminteri și la nivel județean sau național. Partidul Verde, care nu a reușit o unificare totală a partidelor ecologiste, PER păstrându-și identitatea, apare, ca multe alte partide mici, numai în ajunul alegerilor, fie ele locale, parlamentare ori prezidențiale. Organizația câmpineană a verzilor a fost «resuscitată» de Elvis Arghir, un personaj prezent de opt ani în legislativul municipal, actualmente independent, fost consilier liberal, pedelist, fost candidat PD la Primăria Câmpina (2004), fost candidat PNL la șefia executivului câmpinean (2008), fost, fost, fost. Tocmai asta e, că Arghir a tot fost și ar vrea să fie. După ce PNL i-a retras sprijinul politic, în urmă cu doi ani, era clar că un loc eligibil pentru el pe lista USL era o utopie. Așa că omul s-a gândit să-și facă partid și să se pună primul pe liste. Drept pentru care eternul Arghir va candida la Primăria Câmpina din partea P. V., fiind totodată și primul pe lista candidaților pentru Consiliul Local. Principala sa achiziție este consilierul municipal Florin Marcu, care a părăsit de curând PDL. Marcu este și singurul câmpinean ce candidează (de amorul artei!!!) la șefia Consiliului Județean. El ocupă și locul secund pe lista candidaților- consilieri, locul al treilea fiind «achiziţionat» de Mircea Călin (angajat în firmele controlate de Arghir). Candidatul verzilor, Arghir, membru al cultului Adventist de ziua 7, se bazează pe voturile adventiştilor şi ale penticostalilor din zonă. Imediat după «verzi» s-au prezentat la BEL reprezentanţii USL. Conform sondajelor, USL ar obţine cam 60% din sufragii pentru Consiliul Local, ceea ce poate însemna 8 sau 9 consilieri municipali. Virgil Guran, liderul liberalilor şi candidatul USL la Primăria Câmpina, este primul pe lista pentru Consiliul Local (din punctul meu de vedere o greşeală strategică ce va aduce PSD în avantaj). Îl urmează viceprimarul Ion Dragomir, Gh. Tudor (PSD), D. Ioniţă (PNL), M. N. Petrovici (PSD), F. Frăţilă (PNL), H. Zăgan (PSD), R. Papuc (PNL), C. Tiu (PSD), D. Enache (PNL). Conservatorii deţin locuri neglijabile pe listă (după activitatea şi importanţa organizaţiei lor), liderul PC Câmpina, D. Bolocan (susţinut de Guran), fiind poziţionat pe locul 12. De remarcat este faptul că medicul chirurg Călin Tiu, pe care PSD l-ar fi vrut candidat propriu la Primăria Câmpina, a coborât de pe locul 3 (poziţie pe care o ocupa într-o primă variantă a listei), pe locul 9. 

Partidul Ecologist Român nu are candidat la Primărie, dar a prezentat o listă aproape completă, cu 21 de candidaţi, pentru Consiliul Local, primele trei locuri fiind ocupate de M. Cârcioreanu, M. Orţan, M. Lăcătus. 

Primarul în exerciţiu, H. Tiseanu, care îşi împarte şansa de a fi reales aproape în mod egal cu V. Guran, ocupă şi el primul loc pe lista PDL la Consiliul Local, urmat de afaceristul Ovidiu Cord (interesant că V. Cord, soţia acestuia, este membru PSD) şi consilierii municipali M. Nistor, G. Preda, M.Dulă, E. Albu, D. Telegescu, M. Clinciu, V. Bondoc, L. Cercel. Potrivit sondajelor, PDL ar obţine 6 sau 7 consilieri.

Partidul Poporului Dan Diaconescu (PP-DD) şi-a desemnat drept candidat la Primărie pe consilierul municipal Adrian Piţigoi (fost membru PIN), un apropiat al Jenicăi Tabacu (şefa din umbră a PP-DD-ului local şi candidată la Consiliul Judeţean). Piţigoi este primul pe lista de candidaţi – consilieri, fiind urmat de L. Dumitrescu, V. Stănică şi doctorul M. Tifigiu.

Corcodel Liviu (fost membru PDL, PSD, PP-DD), care iniţial a încercat să negocieze candidatura la Primărie din partea PP-DD, a eşuat în demersul său, nefiind agreat de J. Tabacu. În cele din urmă a ales varianta PNG-CD, partidul lui Gigi Becali. Alături de Corcodel, pe lista PNG-CD pentru Consiliul Local, mai figurează R. Bucur şi V. Nechifor.

Partidul România Mare îl are drept candidat de primar pe Andrei Istrate (32 de ani) ce se remarcă doar prin a fi cel mai tînar dintre competitorii politici. Pe lista de C.L. mai apar T. Satnoianu şi E. Apostolescu.

UNPR Câmpina va fi şi el prezent în alegeri cu un candidat la Primărie (Ciprian Murariu) şi o listă completă pentru legislativul local, printre propuneri şi doctorul Dan Căpăţână”.

Florin FRĂŢILĂ