„Pacienţii politici” (13)

Anul 2012 va rămâne unul de referinţă în politica românească postdecembristă. Decăderea regimului portocaliu, patronat de Traian Băsescu şi apogeul alianţei social-liberale (USL) – victoria zdrobitoare în alegerile locale şi parlamentare – au adus importante modificări în mentalul colectiv al societăţii româneşti. Divizaţi brutal de ciocnirea celor două blocuri politice, românii au văzut doar ceea ce li s-a arătat, fără să poată înţelege în profunzime dimensiunea jocurilor politicianiste din culise.

Volumul „Pacienţii politici”*, pe care îl publicăm acum în serial, îşi propune să scoată la lumină aspecte importante din partea nevăzută a politicii locale, judeţene şi naţionale: jocurile din jurul puterii, camaraderiile de conjunctură şi, pe alocuri, impostura, care inevitabil vor duce, în anii următori, la prăbuşirea eşafodajului.

16 aprilie 2012. La judeţ se formează o nouă gaşcă liberală în jurul președintelui Rotilă. Vigu este din ce în ce mai izolat.

Primarul Laurian amână din nou inaugurarea pasajului  „Calea Dacia”. Şefa, Roberta, este prea încărcată de probleme şi fără ea nu calcă neam de anvelopă pe asfalt!

Dosarul fraudei de la Băneşti, în care este reţinut şi anchetat primarul  I. C. Petre, face noi victime. Azi a fost încătuşat un director de la OMV Petrom, acuzat de favorizarea infractorilor. Petre are probleme serioase. 

Supărare mare la PSD! Rotilă a declarat, într-o emisiune televizată, că în 2008, viceprimarul Câmpinei a fost impus în funcție de un influent om de afaceri local. Direct vizat, nea Nelu a declarat în presă că este gata să rupă alianţa. Nărăvaş micuţul interpret! Îl supără adevărul. 

9 mai 2013. A căzut Guvernul! Cabinetul M. R. Ungureanu n-a rezistat moţiunii de cenzură din Parlament. Ponta şi Antonescu se pregătesc să instaleze noua guvernare uselistă. Cunosc marfa politică (oferta pentru portofoliile ministeriale) şi nu am mari asteptări! La Câmpina, PSD stă tot cu fundul în uşă. Vigu promite că îi pârăşte la stăpânire. Oare la care dintre ele? A mai încercat, fără succes, şi în alte rânduri. 

11 mai 2013. Ne vrea felceri de cartier! Zile infernale.  Marş forţat prin cartiere, şedinţe interminabile cu discuţii aprinse, inventare de electori, liste peste liste, panotaj stradal, nemulţumiri, tensiune. Exasperat, Mirică răspunde presiunii printr-o cimilitură haioasă: „Mă supui unui stres care depăşeşte cu mult nivelul pastilelor pe care le iau!”

Şi Vigu dă semne de epuizare, chiar dacă nu  recunoaşte. Se ţine băţos, soldatul sovietic! Aghiotantul Dănilă încearcă să se facă util, dar rămâne o formă fără fond, tipul de ordonanţă ofiţerească ce execută orice fără să ducă ceva la bun sfârşit. Vigu îl apreciază/foloseşte.

Au început şi PSD-iştii să iasă din bârlog. Participă cu reţinere la „cinele” zilnice. Sunt speriaţi că acumulăm popularitate și de o eventuală reuşită a lui Vigu.  Nea Nelu a trimis vorbă printre activişti să nu se forţeze prea tare. „N-am chef să primesc bătaie!”, ar fi zis la o discuţie, într-un cerc restrâns. 

Culmea ironiei! Un mercenar portocaliu îmi oferă liste autentice cu votanţii PDL, subtilizate din banca lor de date.  Şapte sute de nume cu adrese şi numere de telefon. Am refuzat. Nu mă interesează o astfel de luptă absurdă. Dănilă s-a oferit să intre pe fir. Îl trimit la plimbare.

Vigu a descoperit o altă formă de propagandă, caravana „glicemia la control”. Ne vrea felceri de cartier! Dănilă a primit sarcina să achiziţioneze „aparatura” şi cortul. Rămâne de stabilit programul de „tratament” şi de găsit medici şi asistente care să controleze electoratul la sânge.

14 mai 2012. Propagandă printre blocuri. Liberali, pesedişti şi mulţi gură-cască. Apare şi senatorul Biţă,  înalt demnitar, coborât printre muritori. Calm, destins, superior, acompaniat de şoferul din dotare. Fără preaviz, un cetăţean între două vârste, înfierbântat de prezenţa şi dialogul cu Vigu, a început să-l înjure vârtos pe senator. Riposta sălcie a demnitarului n-a reuşit să calmeze spiritele. Ulterior, am înţeles că între cei doi combatanţi se consuma o mai veche „amiciţie”. Eşec total pentru Biţă! Vigu a hotărât să se lipsească pe viitor de „ajutorul” senatorial.

O alta scenă desfăşurată pe „frontul” de sud – strada Schelelor, zona verde din faţa blocurilor cu zece etaje. Scandal între locatari. La insisţentele Dupulinei, Vigu a comandat un set de bănci şi mese metalice pentru a mobila parcurile frecventate de pensionarii din zonă. Chiar era nevoie! Donația a iscat un adevărat iureș printre locatarii cu simpatii politice portocalii, care au cerut demolarea „construcției fără autorizație”. Revoltă între pensionarii uselişti, discuții aprinse și amenințări între vecinii de scară, bloc ori cartier. Deznodământ previzibil. Primarul Laurian a trimis ADPP-ul să „demonteze” locul. 

15 mai 2012. Mă descurc tot mai greu cu însemnările zilnice. Consemnez cât apuc şi pe unde apuc. Uneori chiar în timpul ce lucrurile se petrec. Colegii s-au obişnuit cu imaginea scriptologului ce îşi notează febril fapte şi replici.  Mai puţin Vigu, care mă înţeapă de fiecare dată când are ocazia: „Vezi ce notezi acolo! Sper că de bine!” 

Noncombatul pesediştilor este deja de notorietate. Ne avertizează tot mai multă lume. Inclusiv parte din activiştii lor susţin că au fost „sfătuiţi” să-l voteze pe Laurian, candidatul portocaliu şi PPDD-ul la Consiliul Local. Confuzie totală printre electori! Regia ixuleștilor prinde contur. 

16 mai 2012. Dincolo de lașități, complicități, slugărnicii și stres, campania electorală are momentele ei unice, în fața cărora cronicarul din mine se simte  privilegiat. 

Dialog autentic, surprins în timpul unei întâlniri cu electoratul în zona Păcuri, colț cu Turnătoria: „Cine ești dumneata de-ți permiți să ne prostești cu astfel de minciuni la adresa primarului Laurian, domnule?” – răzbate o voce, bine ascunsă în mulțimea adunată în fața blocului insalubru de cartier mărginaș. Câteva priviri s-au întors, ca la comandă, înspre grupul de unde venea răcnetul și mare parte din cei prezenți la întalnirea cu Vigu au început să mârâie. „Dă-l dracu’, că ăsta e un nenorocit de agitator portocaliu, plătit de cap de cauciuc! N-are servici și stă cu o curvă de nevastă care s-a înrolat în armata lichelelor de sunt în stare să o f… și pe mă-sa pentru doi poli!”- a ripostat un ins răgușit, cel care mai târziu avea să se prezinte nea Tase. „De unde știi, nea Tase? Ai stat la curu’ ei? Ia nu mai fă dumneata pe deşteptu’! Las-o în pace, că e amărâtă!”- sări o muierușcă cu înfațișare și gestică de țață. Acrit de mutra și vorbele femeii, Tase s-a apropiat de candidat. „Domnu’ Vigu, eu îi știu pe toți ăștia de pe aici care se strâng ca niște muște la căcat imediat ce apare unul să le dea ceva. Știu tot și dacă doriți vă stau la dispoziție cu orice informație!”

Tase era un om mărunțel, trecut de 65 de ani, cu fața colțuroasă de portavion și privire vicleană de „ciripitor” cu state vechi. Genul celui care pândește pe după perdea tot ce mișcă prin cartier. Uns cu toate alifiile, Tase simțea că e un os de ros și nu voia să-l piardă. Abandonat rapid de Vigu, omul intră în vorbă cu aghiotantul Dănilă, proaspăt cănit și frezat pentru întâlnirea cu electoratul: „Le zice bine domn Vigu! Știe să pună problema, e om ca lumea! Vorbește de locuri de muncă și siguranța cetățeanului, exact ce ne lipsește nouă. Are priză la lume, dar uită-te colea la mine, fără lovele de dat la proștii fomiști înainte de vot nu iese treaba. Cap de cauciuc le dă bani, mâncare și îi duce înșirați să pună ștampila. E mafie mare, șefule! Auzi, dacă tot am vorbit de lovele, când pot să-l găsesc și eu pe jupân, că am mare nevoie de o sponsorizare să repar o conductă la subsol și să pun interfon la scara blocului!? Dacă mă ajută îl ajut și eu, că doar sunt administrator și mă cunoaște lumea!” Dănilă, deja chelfănit de multe ori pentru astfel de intermedieri, își căuta discret ieșirea din discuție. Vulpoiul de Tase îi anticipă mișcarea și se înființă degrabă în coasta lui Vigu: „Auzi măi șefu’, eu am influență aici în cartier și dacă nu vă trebuie voturi la ce dracu’ mai deranjați lumea?!”

Prins într-o altă discuție, Vigu îi aruncă flăcări din priviri lui Dănilă care, livid la față, încerca fără succes să îndepărteze deranjul. Furios, cu nările în vânt și desfăcut la chimirul sudălmilor, Tase bătea în retragere. „Să vă duceți unde a înțărcat mutu’ iapa cu partidele voastre, că toți sunteți niște hoți! Ne promiteți marea cu sarea și după alegeri nu vă mai vede nimeni! N-aveți nicio șansă cu arogantul ăsta. Tot ălă de e acu’ o sa câștige, iar voi o să rămâneți ca proștii!” 

Ce ar mai fi de adăugat?

Florin Frăţilă

(va urma)

*) „Pacienţii politici”, Editura Fundaţiei Culturale Libra, 2015

Episodul anterior poate fi citit AICI