(P) Nașterea normală sau nașterea prin operaţia cezariană? Avantaje și dezavantaje

Frica de durerile nașterii

De frica durerilor naşterii, tot mai multe femei aleg să-şi aducă pe lume copiii prin operația de cezariană. În funcţie de spital, procentul naşterilor prin cezariană oscilează, în România, între 20% şi 80%, chiar 90 % (aceste ultime procente fiind valabile îndeosebi în clinicile private). Pe de-o parte, fenomenul se explică prin frica femeilor de durerile naşterii şi de eventuala jenă pe care o implică naşterea naturală, la care se adaugă şi dorinţa viitoarelor mame de a alege cum să-şi aducă pe lume bebeluşii, după ce, în comunism, această libertate le fusese interzisă femeilor. Pe de altă parte, însă, un rol important în alegerea acestei opţiuni îl au medicii obstetricieni, care susţin – în număr tot mai mare – că naşterea prin cezariană implică riscuri mai mici, atât pentru mamă, cât şi pentru bebeluş, în comparaţie cu naşterea naturală. 

Recomandarea OMS

Cu toate acestea, specialiştii Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii cer limitarea cezarienelor la 10 – 15 % din totalul naşterilor, intervenţia chirugicală fiind văzută de aceştia strict ca o opţiune în caz de urgenţă sau atunci când problemele medicale ale mamei sau ale fătului impun acest lucru. Medicii obstetricieni de la Maternitatea SanConfind recomandă nașterea naturală, dacă nu există niciun impediment care să o excludă. În țările nordice, parturientele nu pot alege cum să nască, deoarece nașterea naturală este aproape obligatorie. Cezariana este ultima opțiune, la care medicii recurg numai în cazuri rarisime, atunci când viața fătului sau a mamei este în mare pericol. Un prieten al unui angajat de la SanConfind, stabilit din 1988 în Suedia, ne-a povestit cât de mult se pune preț în Suedia pe nașterea naturală, care este prin tradiție recomandată, ca o moștenire de la vikingi, care, susțin autoritățile sanitare suedeze, nu ar fi ajuns războinici atât de puternici și de temut, dacă nu ar fi fost născuți pe cale naturală. O logică de necombătut.

O naștere în Suedia 

Pentru sănătatea populației Suediei, statul scandinav promovează în mod aproape absolut nașterea pe cale naturală. Românul suedez, cel de care am pomenit mai devreme, a povestit recent ce spaimă a tras la nașterea fiului său, cu vocea gâtuită de emoție, deși de la acea întâmplare, fericită și nefericită, au trecut mulți ani. Mihai, povestitorul, a asistat printr-un ochi de geam, din culoarul învecinat sălii de nașteri din cadrul unei mari maternități din Goteborg, la nașterea primului său fiu. Soția sa, Cătălina, nu avea contracții, din diverse motive, și nu mai reușea să expulzeze fătul în exterior, spre viața extrauterină. A stat câteva ore în travaliu și, într-un târziu, capul fătului a început să fie vizibil, dar numai într-o mică măsură. Fără a fi vizibilă și fruntea, se ivise numai partea de sus a calotei căpușorului de făt, care se chinuia, împreună cu mama lui, să devină nou-născut, dar nu reușea și pace. Mihai știa bine suedeza, pentru că era de 14 ani în această țară, și înțelegea că medicul obstetrician nu făcea decât să-i încurajeze soția, îndemnând-o întruna ”Împinge, împinge!”, dar nu avea de când să curme suferințele soției, recurgând la operația de cezariană. Părea foarte liniștit, nu dădea niciun semn de nervozitate.  Apoi a urmat încă o oră (sau cam așa a simțit Alexandru), timp în care fătul nu a mai înaintat deloc.  Viitorului tată începuse să i se pară extrem de îndepărtat viitorul său paternal. Transfigurat de emoție, se mișca agitat în lungul și în latul culoarului, strângându-și tâmplele cu putere în palmele sale tremurânde, ca într-o ultimă încleștare ce ar fi putut să-i curme suferința și să-i aducă o geană de speranță. Nu mai voia să privească neputincios, de la geamul prin care i se permisese să urmărească operația, la chinurile soției și ale bebelușului încă nenăscut, ce avea să devină viitorul său fiu. Numai dacă nu cumva… aerul… respirația… micuțul… fiul său… Deodată, un gând negru îi încolți în minte, după un alt gând, mai negru, care îi invadase mintea. Lovi cu putere ușa sălii de naștere și intră peste echipa de medici, în strigătele asistentelor care încercau să-l oprească. Se opri în fața medicului principal și îi șuieră cu o privire sălbatică următoarele cuvinte: ”Doctore, dacă nu îi faci acum cezariană soției, o iau de la voi și o duc la Paris, unde cezariana se face la cerere. Dacă moare copilul, mă întorc la tine. N-ai unde să te ascunzi, o să te găsesc.” Impresionat de disperarea lui Alexandru, mai mult decât de suferințele mamei, pe care altfel ar mai fi lăsat-o un timp în durerile nașterii naturale, medicul suedez i-a făcut cezariană soției lui Alexandru. Și așa s-a născut Christian, fiul Cătălinei și al lui Alexandru. 

Avantajele nașterii naturale sunt mai multe

Am întrebat-o pe doamna doctor Eugenia Grumezescu, medic specialist neonatolog la Maternitatea SanConfind, care dintre cele două metode are mai multe avantaje și mai puține dezavantaje. Iată răspunsul dumneaei: „Această întrebare ține mai mult de sfera obstetricală, însă voi încerca să răspund pe scurt, din punctul meu de vedere, de neonatolog. Nașterea este un eveniment pe care mămicile îl așteaptă cu emoție, dar și cu teamă. Este un eveniment unic în viața unei femei, care trebuie să se desfășoare în cele mai bune condiții. Suportul medical primit la naștere, confortul psihic, relaxarea sunt foarte importante. Avantajele nașterii naturale sunt net mai multe, din punctul meu de vedere, și vă pot da câteva exemple: spitalizarea si recuperarea de scurtă durată, proaspetele mame se simt mai împlinite fizic și psihic, se pot mobiliza mai repede, instalarea lactației are loc mai repede, riscul de hemoragie maternală e mai scăzut, de asemenea, scade riscul ca nou-născutul să aibă o adaptare dificilă la viața extrauterină din punct de vedere respirator, scade riscul pentru a dezvolta alergii, plus că nașterea naturală are influențe pozitive asupra sistemului imunitar. Indiferent de modalitatea de naștere, atât sănătatea mamei, cât și a nou-născutului primează. Avantajele operației cezariene, pe langă confortul fizic și psihic de moment (absența contracțiilor uterine dureroase), sunt suprapuse peste indicațiile operației cezariene, adică acele situații care pot pune în pericol viața mamei și a nou-născutului (prezentații anormale, activitate uterină anormală, hemoragii antepartum, afecțiuni materne cardiace, endocrinologice ș.a., indicații fetale  de suferință  sau patologie materno-fetală, condiții de urgență maternă sau fetală)”. 

Etimologia cezarianei

Cele mai vechi referiri la cezariană datează încă din anii 500 î.Hr, când regele Romei, Pompilius, a adoptat legea numită Lex Regia, care cerea explicit extragerea copilului din uterul femeii decedate. Această lege a fost valabila și în vremea lui Caesar, luand denumirea de  Lex Caesarea, de unde provine și numele operației de azi.

Maternitatea SanConfind este foarte apreciată de toate pacientele care i-au trecut pragul. Vă prezentăm, în cele ce urmează, aprecierile a trei proaspete mame care au născut în această maternitate, aprecieri postate în luna octombrie pe pagina de facebook a spitalului.

Laura Cîrneci (Breaza): „Personal amabil și medici foarte buni”.  

Monica Baciu (Ploiești): „O clinică cu personal profesionist, amabil și care îți acordă toată atenția”.

Ruxandra Codreanu (Ploiești): „O experienţă minunată am trăit pe 17.04.2018. Sub îndrumarea domnului doctor Dan Mihalache, am născut prin cezariană (la cererea mea). Am ajuns la spital la 7:30 unde am intrat automat în monitorizări şi analize. La ora 09:00 fix am intrat în sala de operaţie, iar la 09:06 îmi auzeam băieţelul cum plânge! Anestezia a decurs super, iar sentimentul de după naştere… nu îl pot descrie… a fost minunat! La 09:20 eram condusă în sala de terapie intensivă, unde o zi şi o noapte am fost monitorizată non stop. Bebe a fost adus la sân constant, s-a respectat «ora magică». Mi-am putut caza soţul în rezervă pentru 2 nopţi şi 3 zile, mi-a fost de mare ajutor. Totul a fost «ca la carte». Personalul profesionist, săritor, atent. Am primit calmante cam din 3 în 3 ore (prin cateter), astfel am putut primi vizitele familiei şi ale prietenilor. Am fost consiliată în alăptare, îngrijire bebe, băiţă etc. Bebe a fost monitorizat atent, vaccinat conform schemei naţionale, ţinut sub lampa de fototerapie, adus lângă mine pentru acomodare şi alăptare. Efectiv nu am simţit că sunt într-un spital. Recomand din suflet! Vă mulţumesc încă o dată şi pe această cale”.

www.sanconfind.ro