Continuăm să prezentăm retrospectiva câtorva dintre cele mai importante evenimente sociale, culturale, sportive reflectate în paginile publicaţiei noastre în decursul ultimilor 20 de ani de activitate, pe care ziarul „Oglinda de azi” i-a împlinit la data de 8 martie. Prilej de aduceri aminte şi, de ce nu, de comparaţie cu prezentul.
În facsimil, unul din episoadele în care se fac dezvăluiri cutremurătoare despre abuzurile comise de regimul comunist şi de către Securitate la Câmpina, într-un serial publicat în anul 2002.
PATRU ANI LA „OGLINDA”
Gazetăria este „o boală care se ia”, în măsura în care, cu pasiunea ei, te naști. Migăloasă, luminată de idealuri și vanitoase glorificări, dar mai presus, responsabilă!, substanța și impulsurile ei „condamnă” pe acela care o îmbrățișează, la a se însoți cu ea până la moarte! Pilda supremă ne-o oferă, de la o generație la alta, Mihai Eminescu! Din epoca dintre războaie și până azi, grație volumelor de jurnalism din OPERELE pe care, cu prețul luminii ochilor lor, ni le-au lăsat Perpessicius, Paul Cornea, Șerban Cioculescu și Dumitru Vatamaniuc, exemplara gazetărie eminesciană este și va fi cel mai autentic și mai profesionist model. Pe meridianele celor aproape două veacuri de luptă cu vorba scrisă, Presa românească a pătruns în conștiința lumii,cu Gheorghe Asachi și monumentalul „Luceafăr” coborât în cămăruțele jurnalelor epocii sale, încheind infernalul periplu sub frontispiciul ziarului TIMPUL.
Glasul cuvântului tipărit s-a insinuat și pe meleagurile prahovene, cu ardoare, reunind spirite îndrăgind verbul limbii natale, în chipul responsabil cel mai cu putință, dominate de fascinația aventurii prin universul cuvântului scris. O echipă precum aceea alcătuită din condeie ludice, atrase în imperiul ideilor și al atitudinilor pro- și contra-, înnoită pe durata anilor străbătuți împreună, și-a adunat ambițiile și a pornit „motoarele” cotidianului OGLINDA CÂMPINEI, după ce parcursese două epoci gazetărești intrate deja în Istoria Presei românești post-decembriste: PUBLIC, 25 aprilie 1991 – 8 septembrie 1992, la Florești și Băicoi, și JURNALUL de PRAHOVA, 8 septembrie 1992 – 15 februarie 1999,la Câmpina și Ploiești, via Florești-Băicoi. Plecată pe drumul în binele localnicilor, OGLINDAcâmpinenilor a ieșit pe piața orașului sub redacția: Florin Frățilă – director, Serghie Bucur – redactor șef, Tiberiu Stanciu și Mircea Teculescu redactori, Adrian Moldoveanu – Difuzare, casetă tehnică apărută începând cu ediția nr. 5 din vineri 12 martie 1999.
Ca un făcut, ce ne-a lăsat îndurerați anii următori, cotidianul – „Mic dar rău” – OGLINDA Câmpinei anunța moartea directorului ei de onoare, scriitorul și jurnalistul Vlad Mușatescu, în ediția sa din 8 martie 1999,anterior, directorul de onoare al Jurnalului de Prahova.
Detaliu esențial: cotidianul apărea doar cu paginile 1 și 12 despre Câmpina și viața locuitorilor ei, adesea și a acelora din așezările adiacente, mijlocul fiind asigurat de redactorii OGLINDEI lui Dan Diaconescu, fondatorul ei, tipărit și difuzat în București. Editorialiștii de Câmpina au semnat alternativ opiniile lor în rubrica „Oglinda zilei văzută de…”: Florin Frățilă, Christian Crăciun, Constantin Trandafir, Emanoil Toma, Serghie Bucur.
Problematica din ce în ce mai febrilă și diversă, a impus sporirea colectivului redacțional, iar aria de investigare și de reflectare a vieții de o complexitate sufocantă, a impus repede OGLINDA Câmpinei în conștiința publică. În ritmurile ascendent dinamice au apărut oameni de Cultură, de Istorie, de Știință, cărora, pentru a le oferi spațiu publicistic, OGLINDA noastră a întemeiat, pe de o parte, Cafeneaua Literar-Artistică „Vlad Mușatescu”, pe de alta, prima ei foaie de promovare a celor mai reușite creații scrise, începând cu suplimentul „Vinerea literară și artistică” și, concomitent, cu BABILON-CAFEE – reuniunigăzduite o vreme – consistentă – de dl Mocanu, proprietarul restaurantului LA DOI TEI, aflat pe strada Mihail Kogălniceanu. În ordinea deja intrată în arhiva OGLINDA, am continuat cu alte suplimente culturale: GRIFONUL și respectiv ȘUETA. Centrul de greutate al Cafenelei s-a mutat la Casa de Cultură „Geo Bogza”, primit și tratat cu un devotament aidoma acelui al predecesorului său, de neuitatul Costică Radu. Alte două suplimente de Cultură au apărut datorită exuberantului poet și eseist Nicolae Cristian Oprescu, intitulat PAPYRUS, celălalt, scris la fel, în întregime, de exigentul cercetător și publicist, avocatul Ion T. Șovăială, mai întâi PAGINI LITERARE, apoi CÂMPINA ARTISTICĂ, LITERARĂ și ISTORICĂ. Abundența întregea fenomenul publicistic cultural, îmbogățit de suplimentul unui alt săptămânal local, intitulat REVISTA NOUĂ, pe atunci redactor șef al ambelor publicații, poetul Florin Dochia. Supliment care, din 13 februarie 2004, când Cafeneaua Vlad Mușatescu a devenit Cercul Literar Geo Bogza, avea să prindă forma și conținutul lunarului REVISTA NOUĂ, seria a IV-a, susținută financiar la început, de sponsorii prof. Emanoil Toma, la vremea aceea directorul școlii gimnaziale „Ion Câmpineanu”, pentru ca, după primele 10 ediții, Consiliul Local, la solicitarea prof. dr. Constantin Trandafir, pe atunci directorul revistei și a lui Florin Dochia, redactor șef, de 15 ani admirabilul ei tehnoredactor, să aloce an de an un fond bănesc special pentru tipărirea tirajului – ajuns și la 500 de exemplare. Scrierile certificate pentru apariție în suplimentele de Cultură ale OGLINDEI CÂMPINEI (pe care am părăsit-o la 25 ianuarie 2002, și la ceva timp începea OGLINDA de AZI), s-au mutat, riguros alese valoric, în paginilede început ale noii serii – a IV-a–succesoarea REVISTEI NOI, întemeiată de Bogdan Petriceicu Hasdeu la 15 decembrie 1887.
„OGLINDA” REGĂSITĂ
„Ieri, S(ever), Adrian (Moldoveanu) și T(iberiu S(tanciu) au venit la mine să începem OGLINDA CÂMPINEI. Am refuzat. Astăzi însă sunt pus – de ei – redactorul șef al foiței provinciale începute acum 4 ani de Marian Marinescu. În sediul APR din Câmpina punem la cale primul număr ce va apărea (S. a încheiat contractul cu D. Diaconescu) luni 8 martie. Ni s-au dat două pagini, pe care le machetez pe baza textelor întocmite de T(iberiu) S(tanciu). (…) Regula, deocamdată, e să ducă macheta S. duminică la prânz”. Notițe din Agenda nr. 15, data, Vineri / 5 II 1999. Luni / 8 martie 1999, din aceeași Agendă. „A apărut nr. 1 al OGLINDEI CÂMPINEI! Adrian (Moldoveanu) și S(ever Frățilă) oarecum prinși de emoția momentului / E ora 11 și 20 și-i găsesc cu gazeta la subțioară ieșind la drum, din redacția provizorie pe str. 1 Mai, în casa APR. Arată binișor și cu multe greșeli, litere lipsă: Mărturitorul în loc de Mărturisitorul, La Calendarul ediției, greșeala mea, îmi arată dactilograma Adrian. Îndată trecem la nr. 2. La ora 14 ½ S(ever) și Adrian merg la fax și transmit machetele paginilor 1 și 12, plus materialele”. Abnegația, uneori disperată (pasiunea publicistică ne devora) forța, pe de-o parte, o cât mai rapidă prestanță a noului ziar – cotidian – în conștiința redactorilor, pe de alta, într-a cititorilor. O secvență cu aceeași dată: „Formidabil acest Tiberiu Stanciu, aleargă și scrie enorm, aprins, pătimaș/ Să nu fie nevoie de mașina de scris, transcrie articolele cu litere de tipar, majuscule și mănâncă atât câți bani are în buzunar, de obicei nu mai mulți de-o bere…”
Redacția se lărgește, amicii se înmulțesc, gazetari și gazetărițe asaltează să fie primiți pentru acest cotidian „mic și rău”. În septembrie 1999 OGLINDA Câmpinei are o echipă stufoasă: Florin Severius Frățilă, Serghie Bucur, Gabriel Mihalache, Elena Păun, Constantin Trandafir, Florentina Comăniță, Christian Crăciun, Daniel Brătianu, Mircea Teculescu, Victor Sterom, Nicolae Neacșu, Tiberiu Stanciu, Adrian Moldoveanu şi George Bîlgă.
În aprilie 2000 se adaugă Emanoil Toma, Roxana Crețu, Mihaela Ion, Alina Tudorache. În iulie 2001, când avem 12 pagini ale noastre și apar noile suplimente de cultură GRIFONUL, ȘUETA care publică textele promovate în Cafeneaua „Vlad Mușatescu”, echipa sporește cu noi semnatari: Sorina Bumbăcea, Laurențiu Chițu, E. Sandu, Alexandra Perpelea, Arabela Peneș, Mihai Săvoaia, iar în ianuarie 2002 intră în focul jurnalistic și Mihaela Giubernea, Mary Soare, Raluca Gheorghe, Ion T. Șovăială, R. R. Micu, C. Staicu, Traian Trufin, Ofelia F. Haranguş, G. Neacșu și Alina Popescu. Viața devine trepidantă, adesea se iscă controverse, șeful ne pretinde, ne felicită, ne ia de urechi – știrile și reportajele, interviurile și anchetele devin modus-ul vivendi al redacției, zilnic prin oraș, după subiecte, adesea și dincolo de hotarele lui: Telega, Bobolia, Poiana, Breaza, Florești, Băicoi, Bordeni, Bănești… Vulcanul social fierbe, politicienii se bat pentru ideile și aspirațiile lor, minciunile lovesc în adevărurile greu scăpate din chingile ipocriziilor, ale luptei „care pe care”, Țărăniștii fac mare tărăboi împotriva urmașilor lui Ceaușescu, acum înlocuit de Iliescu, la indigo, taberele se arată cu degetul una pe alta, omul de rând apelează și la noi, scandalurile și abuzurile sporesc geometric, nu mai cuprindem tematica, cerem mai tot mai multe pagini, OGLINDA reflectă ardent și plurivalent starea locuitorilor Câmpinei și din împrejurimi…
Câmpina fierbea. Titlurile se bat pentru prima pagină: „Azi, 11 ore orașul nu are apă!”, „Policlinica se înnoiește pe banii săi”, „Festivalul Crăciunului”, „Fabrica de prăjini pentru pompare” (înnoire la fostele A.C.C), „Ion Bălu scrie o carte a complexelor psihologice”, „Jurământul la Școala de Poliție „Vasile Lascăr”, „Explodează prețurile la curentul electric, carne și pâine”, „O crimă premeditată!”, „Banchet la Poiana”, „De peste trei decenii sunt în legătură cu lumea!” (interviu cu radiotelegrafistul Gheorghe Luță), „Viceprimarul Horia Tiseanu se simte „vizat personal” de insinuările cotidianului nostru”, „Lupta anti-corupție este o perdea pentru a masca sărăcirea populației”, „Directorul general al CPGC, Ovidiu Chiriac, și-a dat demisia!”
Prin definiție Culturală, Câmpina este remarcată, de OGLINDA din 30 ianuarie 2002, datorită unui eveniment cu reverberații elocvent emblematice: „PROFESORII ȘI SCRIITORII ION BĂLU ȘI CONSTANTIN TRANDAFIR AU PRIMIT DIPLOME DE EXCELENȚĂ”! Vivat OGLINDA!!!
Serghie BUCUR
