“Oamenii uită că Lacul Curiacul a fost, cândva, un fel de groapă de gunoi a oraşului”

consideră Florin Constantinescu, managerul-general al firmei Floricon Salub

Amenajarea Lacului Curiacul, una dintre cele mai ghinioniste investiţii ale administraţiei Tiseanu, a ajuns aproape de finalizare. Investiţia a prins greu contur, fiind blocată ba de un proiectil din ultima conflagraţie mondială (caz în care lucrările au fost sistate la indicaţia ISU Prahova), ba de schimbarea soluţiei tehnice în realizarea aleilor pietonale, ba de foarte dificila curăţare a fundului apei de mâl şi vegetaţie verde putrezită, ca şi de o mulţime de gunoaie menajere aruncate de locuitori ai oraşului ce nu pot fi numiţi cetăţeni, oameni  certaţi cu simţul civic. Astfel, lucrările în loc să dureze un an, au ţinut aproape doi ani şi au costat circa 1.350.000 de lei. Spre finalul lucrărilor, ghinionul a lovit din nou, căci la suprafata apei apar periodic, de câteva luni, pelicule ce par a proveni din reziduuri petroliere. Înainte de acestea, au aparut  o vreme resturi ale unor deşeuri menajere, dar ele au fost imediat curăţate de lucrătorii de la Floricon Salub, operatorul local de salubritate şi antreprenorul lucrării. Pentru creşterea gradului de atractivitate al zonei, conducerea Primăriei intenţionează să amenajeze pe mijlocul lacului o fântână arteziană plutitoare, care va costa aproape 70.000 de lei. Cum lumea vorbeşte că fântâna plutitoare ar fi doar o încercare de “aerisire a haznalei”, iar fântâna arteziană nu va funcţiona prea mult, întrucât duzele sale vor fi înfundate de reziduurile petroliere ce apar mereu, am încercat să aflăm adevărul de la Florin Constantinescu, managerul-general al firmei Floricon Salub, întrebându-l daca aceste comentarii sunt întemeiate sau numai răutăcioase. 

“M-am convins încă o dată că unii dintre cititorii presei locale sunt extrem de cârcotaşi şi de răi în afirmaţiile pe care le fac. În primul rând, se uită că acest loc pe care l-am amenajat cum se cuvine a fost, mulţi ani, una din gropile de gunoi ale oraşului, locul fiind folosit astfel de către mulţi câmpineni certaţi cu bunul-simţ şi cu regulile de convieţuire într-o comunitate. Noi, când am curăţat fundul şi malurile lacului, am găsit de toate: şi conserve, şi peturi, şi bidoane, şi resturi menajere, şi deşeuri din construcţii; tot ce vrei şi ce nu vrei. Un dezastru ecologic, ca să fim cinstiţi. Investiţia Consiliului Local o consider foarte bună şi benefică tuturor câmpinenilor. La început, nu a ştiut nimeni ce va fi, dar toţi am vrut să facem o treabă bună. Am găsit cartuşe de mitralieră, obuze din ultimul război mondial, dar mai bombă decât toate bombele pe care le-am fi putut descoperi a fost Lacul Curiacul aşa cum l-am găsit în urmă cu doi ani: o adevărată bombă ecologică. Mereu am avut probleme. Avem şi acum. Căci spre sfârşitul amenajărilor, au apărut nişte suspensii pe luciul apei. Bănuim şi de unde provin acestea. Lacul a fost tot timpul alimentat de apa din Lacul Bisericii plus apele pluviale. Din ce-am văzut noi pe versantul învecinat, mai sunt şi nişte izvoare care se varsă în Lacul Curiacul. E de ajuns ca un singur fir de apă să străbată o zonă plină cu reziduuri petroliere (bunăoară, de la o veche conductă spartă a Rafinăriei), pentru ca pe apa lacului să apară nişte suspensii unsuroase. HidroPrahova a făcut o mulţime de analize, s-au curăţat toate scurgerile, canalizările au fost verificate. A venit şi Garda de Mediu, care urmăreşte încontinuare cu atenţie situaţia creată. Cu siguranţă, problema se va rezolva în timp. Vom curăţa periodic apa lacului, de câte ori va fi nevoie. Dar repet, eu sunt convins că problema se va rezolva într-un orizont de timp rezonabil. Nu e nimeni inconştient să lase lucrurile aşa. Nu mai vorbesc că Garda de Mediu revine mereu cu verificări atente pentru o bună monitorizare a situaţiei. Însă nu trebuie să exagerăm amplificând mai mult decât trebuie această problemă de poluare minoră, mai ales că în apă trăiesc peşti. Peştii nu ar putea trăi într-un mediu toxic. Văd adesea pescari pe marginea lacului. Unul a prins într-o zi un peşte de 300 de grame. Altul a plecat acasă cu două kile de roşioare. Asta înseamnă că există viaţă în apa lacului, iar micile probleme existente în prezent se vor rezolva în timp. La suprafaţa apei se mai pot vedea uneori resturi de mătasea-broaştei antrenate de o suspensie cu densitatea mai mică decât cea pe care o are apa. Este posibil ca aerarea apei şi oxigenarea ei suplimentară cu ajutorul fântânii arteziene să rezolve treptat toate problemele apărute”, ne-a declarat Florin Constantinescu.