La cei 86 de ani, Elena Filip, din Câmpina, a trăit o viaţă plină, cu dragoste, bucurii şi necazuri. Numai că, în ultimul timp, viaţa acestei femei este guvernată doar de greutăţi legate de sănătate fizică şi mentală, totul împletit cu multă singurătate. În ciuda faptului că are câţiva nepoţi şi chiar un fiu vitreg, se pare că toţi au dat-o uitării. Singurele persoane care mai pătrund în apartamentul ei sunt doi vecini. Cei doi, o femeie şi un bărbat, au grijă să nu uite gazele deschise, să-i ducă ceva de mâncare sau să verifice dacă nu a căzut, lovindu-se de lucrurile din casă. Elena Filip, aproape că nu mai vede din cauza unei cataracte, iar percepţia ei asupra lucrurilor palpabile sau legate de ceea ce se întâmplă în jur este deteriorată de o formă de senilitate. În această problemă legată de sănătatea ochilor ei, i-au sărit în ajutor doi oameni de bună credinţă: fostul primar Remus Micu şi omul de afaceri Virgil Guran. În luna februarie a acestui an, Remus Micu a intermediat intervenţia lui Virgil Guran pentru ajutorarea Elenei Filip. Acesta i-a pus la dispoziţie o maşină pentru deplasare şi posibilitatea de a face o operaţie oftalmologică la Spitalul Militar din Bucureşti. Urmărită de ghinion, bătrâna nu a mai putut ajunge la spital. Vecina care îi mai sare în ajutor, Mioriţa Radu, o femeie vârstnică, s-a îmbolnăvit destul de grav în perioada respectivă. Cu toate acestea, vecina a încercat să fie un bun samaritean până la capăt. În acest sens a luat legătura cu nepotul Elenei Filip, un anume George din Bucureşti, rugându-l să o aştepte pe bătrână la spital pentru a o prelua şi ajuta să intre în operaţie. Nepotul în cauză a motivat că nu poate veni decât doar când i se vor face acte de împuternicire, atârnând mult în balanţă şi revendicarea apartamentului de la mătuşa sa. Ba mai mult, a certat-o pe Mioriţa Radu că se amestecă în viaţa Elenei Filip.Totuşi, dintre multele rude pe care Elena Filip le mai are, există nepoata Mariana care ar dori să se implice să-şi ajute mătuşa. Chiar a încercat să o ţină la ea o perioadă de timp, dar nu a reuşit. După câteva zile, bătrâna a dorit să vină la ea acasă. Până la urmă era o dorinţă firească. Acasă la ea se simte în siguranţă, apartamentul devenind micul său univers, găsindu-şi lucrurile pe orbeşte, acolo unde le ştie locul.Care ar putea fi soluţia pentru un astfel de caz? Tot la intervenţia vecinilor, s-a apelat la Biroul de asistenţă socială din cadrul Primăriei. Reprezentanţii acesteia, deocamdată, nu au putut face mare lucru, evitând să pătrundă în casa bătrânei pentru a nu i se crea o stare de agitaţie în prezenţa unor străini. Poate că în colaborare cu un medic de specialitate, funcţionarele Biroului de asistenţă socială ar avea mai mult curajsă-şi îndeplinească atribuţiile. Altfel, se deranjează degeaba.S-a luat totuşi legătura cu nepoata Mariana pentru a se stabili dacă va fi luată la ea sau dacă Primăria va angaja un asistent însoţitor care să o ajute pe bătrână. Este greu să faci bine şi totodată dureros să constaţi că rudele te bagă în seamă doar dacă le dai casa, căci nepotul George nu este singurul care aspiră la micuţul apartament. Devine chiar halucinant când în urma rarelor telefoane pe care le primeşte de la rude, Elenei Filip i se spune să nu primească mâncare de la vecini ca să nu fie otrăvită. Dar vin rudele să-i aducă de mâncare? Nu. Din micile ei venituri, vecinii îi cumpără alimente, îi gătesc şi îi achită întreţinerea. Dar şi vecinii au, la rândul lor, propriile probleme, neputând să-i poarte de grijă în permanenţă. Se poate o implicare mai mare a funcţionarelor din cadrul asistenţei sociale a Primăriei? Cu siguranţă.
Știri
