O seară de poveste cu Marcel Iureş

Marcel Iureş este unul dintre cei mai mari actori români ai momentului. A avut privilegiul de a juca la Hollywood, dar şi pe scene de teatru celebre din lume. A jucat alături de mari actori ai planetei, iar luni seară, pentru mai multe ore, zeci de câmpineni au avut privilegiul unei întâlniri cu actorul Marcel Iureş, o întâlnire iniţiată de Virgil Guran.

Marcel Iureş a atins multe teme de interes pentru cei prezenţi. S-a vorbit despre Băileştiul natal şi nea Mărin, dar şi despre Hollywood şi Bruce Willis sau depre implicarea actorilor în politică şi statutul artistului. Marcel Iureş a vorbit şi despre copilăria, despre lecţia primită de la bunica sa – „Muică, să fii cuminte şi cu îngăduinţă faţă de oameni, asta m-a învăţat pe mine bunica pe linie maternă care m-a crescut”, a mărturisit Marcel Iureş.
Criza actuală şi statutul, mai ales din punct de vedere financiar, al artistului au fost alte câteva teme care au revenit cu obstinaţie în discuţiile dintre public şi actor. „Eu nu consider că suntem în criză… Plătim doar preţul pentru că ne-am lăsat conduşi de nişte proşti. Iar acest lucru este valabil de la domnul Cuza încoace, Cuza fiind singurul conducător de os domnesc autohton care l-a avut România, iar de la el au rămas legea electorală, codurile, sistemul metric şi multe altele…” În privinţa condiţiei actorului român, Iureş a deplâns situaţia acestuia: „Ştiţi că un actor care iese de pe băncile facultăţii şi se angajează la orice teatru din ţara aceasta primeşte patru milioane şi jumătate de lei vechi lunar?! De la acest lucru pleacă totul…”
Experienţa hollywoodiană a fost unul dintre subiectele preferate ale publicului, existând multe curiozităţi legate de visul american, mai ales pentru un actor. „Este o adevărată industrie… Este ceva la scară gigantică… Când s-a lansat filmul „Războiul lui Tom Hart”, pe care l-am făcut împreună cu Bruce Willis, am aflat cu stupoare că lansarea avea loc în 30.000 de cinematografe în prima săptămână! La această scară se lucrează acolo, iar dacă vă spun cât câştigă Bruce Willis la un astfel de film, ne sinucidem cu toţii! În schimb, pot să vă spun că am constatat acolo că actorii care câştigă cel mai mult ştiu cel mai puţin textul, spre exemplu… Parcă ar fi chiar o proporţionalitate, dar, pot să vă spun că sunt cu adevărat profesionişti. Iar ca să vedeţi diferenţa, în România, maximul care se acordă pentru un film de către Consiliul Naţional al Cinematografiei este de câteva sute de mii de euro, în vreme ce un milion de dolari nu este nici cateringul la un film de la Hollywood! La noi, oricine a fost la putere, implicarea statutului faţă de film de teatru, de actori sau artişti, în general, este aproape nulă!”
Şi pentru că mulţi dintre cei prezenţi l-au întrebat pe Marcel Iureş când îl vor revedea la Câmpina, dar pe scenă, acesta a răspuns: „Cu mare plăcere, chiar am discutat cu Virgil Guran şi vrem să încercăm un proiect, care va include o prezenţă şi pe scena Câmpinei. Şi sper să fie cât mai curând, în ciuda dificultăţilor. De exemplu, sunt foarte afectat că nu putem să jucăm în teatrul de la Băileşti, pentru că acea sală a fost construită fără căldură, iar acesta – din păcate – nu este singurul exemplu. Oricum, sper să putem veni cât de curând la Câmpina şi pentru a juca!”

Impresionat de fotbalul britanic, după ce a jucat la… Newcastle, în rolul unui antrenor de fotbal
Marcel Iureş a jucat în filmul „Goal”, realizat în anul 2005, în regia lui Erik Sundstrom. În acest film, Iureş joacă rolul antrenorului formaţiei Newcastle. La Câmpina, el a povestit despre experienţa avută pe tărâm britanic, filmul fiind realizat chiar la Newcastle. „Pentru acest film, care s-a turnat chiar la Newcastle, am stat două săptămâni, aproape în fiecare zi, alături de această echipă. Am fost chiar şi la un meci al lor cu Liverpool, pe care l-au pierdut cu 2-1. Am fost efectiv impresionat de profesionalismul lor şi chiar am avut ocazia să-i spun selecţionerului Naţionalei noastre, Răzvan Lucescu, despre ceea ce am văzut acolo. Vedeta echipei era celebrul Alan Shearer, care era plătit cu aproximativ un sfert de milion de lire sterline pe săptămână! Avea câţiva oameni în jurul lui, care se ocupau doar pregătirea sa şi m-a impresionat un antrenament pe care l-am văzut la ei. Era unul dintre tehnicienii clubului care îi dădeau mingea de la câţiva metri, iar el trebuia să dea cu latul, cu şiretul, s-o preia pe piept şi apoi cu latul şi tot felul de combinaţii. A repetat acelaşi lucru, poate, de 1.500 de ori! De fiecare dată i se spunea. „Excelent!”, „Bravo!”, „Perfect!”, „Eşti cel mai bun!”… De fiecare dată… Apoi, la un alt antrenament, avea câţiva oameni care îi aşezau baloanele pentru lovituri libere de la marginea careului, din diverse poziţii. Iar el doar trăgea la poartă. Din 100 de lovituri, peste 80 au fost în vinclu! Cred că la orice oră din zi sau din nopate dacă îl pui să bată o lovitură liberă o dă în vinclu! A fost o experienţă extraordinară pentru mine!”