Trei reprize pentru Castelul Iulia Hasdeu. Primo tempo (1)
Murise de un an şi ceva Profesorul Simache. Într-o zi de Octombrie, m-am pomenit la Muzeul Hasdeu cu inginerul Ştefan Haşdeu. Mi-a spus cine este – „Sunt inginerul Ştefan Petriceicu Haşdeu” – şi m-a rugat să mergem la cineva de la Ateneul Popular „B.P.Hasdeu”. Am mers. Persoana nu era acasă, aşa că ne-am abătut la o bere, la restaurantul „Valea Prahovei”, aflat pe unde este acum atelierul foto al D-lui Mircea Zisopol. Avea două dosare cu documente ale familiei Hasdeu şi ardeam de nerăbdare să le văd. Le-a întredeschis numai, suficient – pentru mine – ca să-mi dau seama că se refereau la procesul moştenirii lui B.P.Hasdeu, despre care eram destul de bine documentat. Am devenit deodată sceptic – n-am putut masca acest lucru – şi mi-a spus că are şi alte documente acasă, la Bucureşti. Era Duminică. A doua zi eram la dânsul, în strada Episcopul Ambrozie, undeva lângă Parcul Cişmigiu. Avea pe masă câteva ediţii Hasdeu şi nimic mai mult. I-am spus că eu am mai multe, dar asta nu însemna că sunt descendentul lui B.P.Hasdeu. M-a rugat să revin, căci îmi va arăta şi documentele. Am revenit. Aceleaşi dosare, pe care le plimbase pe la Câmpina. Soţia sa murise în mod tragic – se aruncase pe fereastră, în urmă cu un an – şi dorea s-o înmormânteze în cavoul familiei Hasdeu. Am rămas perplex ! Cavoul fusese în îngrijirea Academiei Române care, în 1947, îl trecuse în grija bucureşteanului Dumitru Ciolac, din strada Ilie Opriş. Timpul îl degradase, Ciolac începuse să mute din piesele de artă la el acasă, ca să le protejeze, aşa că-i propusesem Profesorului Simache să-l preluăm şi să-l restaurăm. Ceea ce se şi întâmplase, pe jumătate. Adică, reuşisem să preluăm numai cavoul, cu acordul Academiei, în vara anului 1970, aducând la Câmpina statuile din marmoră ale celor două Iulii – Iulia Hasdeu, de Ioan Georgescu, şi Iulia-mama, de Carol Storck –, gipsul Prinos Iuliei Hasdeu, de Ioan Georgescu, portretul lui Efrem Hâjdeu, pictat în ulei pe cristal de G.D.Mirea (identificarea pictorului aveam s-o fac ulterior), şi trei taburete triunghiulare de metal, pe blatul de marmoră al cărora se află inscripţia HASDEU.
Ne-am despărţit. Definitiv. Cum Ştefan Haşdeu era foarte pornit să-şi îndeplinească planul, am ţâşnit glonţ la administraţia Cimitirului Bellu. De aici, la Primăria Capitalei, la Oficiul juridic. Am primit asigurări că Ştefan Haşdeu va fi împiedicat în acţiunea lui diabolică. Mai mult, Doamna Crăciun, şefa Oficiului, o femee admirabilă, avea să şi treacă, la sfîrşitul săptămânii, pe la Muzeul Hasdeu, întărindu-şi, cu această vizită, promisiunea făcută. La rândul său, Ştefan Haşdeu avea să ne ocolească – pe mine şi Muzeul Hasdeu (cel puţin eu nu l-am mai văzut niciodată) – găsind un drum mai neted şi o înţelegere deplină la Primăria Câmpina. A obţinut de aici o adeverinţă, în baza căreia Notariatul de Stat local Câmpina i-a eliberat, la 10 Noembrie 1973, Certificatul de moştenitor nr. 990, având ca masă succesorală cavoul familiei Hasdeu, din Cimitirul Bellu din Bucureşti. Cu mormintele Iuliei Hasdeu, Iuliei-soţia şi al lui Bogdan Petriceicu Hasdeu ! Câţiva ani mai târziu, Ştefan Haşdeu se gândeşte să ceară extinderea certificatului. Adăugând şi Castelul Iulia Hasdeu. Stupoare ! Primăria Câmpina descoperă că în Castel era Muzeul memorial „B.P.Hasdeu”! Ca să vezi… Chestiunea era serioasă. Inginerul Ştefan Petriceicu Haşdeu era călit în luptele din tribunale, aşa că… Să-l chemăm pe cel de la muzeu. Şi m-am dus. Aşa am văzut frumuseţe de lucrătură. N-am putut să m-abţin şi să nu-i reproşez D-nei Gabriela Neagu, secretara Primăriei, viitoarea şefă a Oficiului juridic al Consiliului Judeţean Prahova: „Bine, Doamna secretară, nu puteaţi să mă chemaţi în Octombrie sau Noembrie 1973?” (A rămas de atunci cu nişte ghimpi împotriva mea. Poate că, între timp, s-au tocit. Aşa să fie! Sănătate, Doamna Neagu!) Întâmplător sau nu, a trecut pe la Muzeu D-l Alexandru Bădulescu, vicepreşedintele Comitetului Judeţean de Cultură. Mi-a spus că la Tribunalul Prahova există o hotărîre, din Februarie 1957, prin care lui Ştefan Haşdeu îi fuseseră respinse pretenţiile asupra Castelului Iulia Hasdeu. Să mă duc s-o caut şi să-i fac un referat lui Ion Traian Ştefănescu, secretarul cu propaganda la Comitetul Judeţean de partid.
M-am dus la tribunal, dar n-am găsit nimic. Am început redactarea referatului cu ce ştiam şi cu ce aveam. Primele 25 de pagini sunt transcrise frumos. Ultimele 4 sunt în ciornă, dovadă că eram presat şi intrasem în criză de timp. Dactilografa a scris pe faţă, cu creionul, 5, iar eu am adăugat la sfîrşit, cu acelaşi creion, data: 22 Octombrie 1979. Din cele cinci exemplare, nu s-a mai ajuns nici unul şi pentru mine (al cincilea a rămas, firesc, la muzeu). Am păstrat manuscrisul – din care voi cita îndată – şi am uitat dactilograma. Nu voi avea pedanteria să pun textul în ghilimele şi nici punctele de întrerupere, acolo unde voi mai sări peste cuvinte şi rânduri. Încep.
Tovarăşe secretar Ion Traian Ştefănescu, / spre ştiinţă: Tov. Constantin Stătescu, ministrul Justiţiei / Tov. Alexandru Bădulescu, vicepreşedinte al CJCES Prahova / Consiliul Popular al oraşului Câmpina
Subsemnatul, Octavian Onea, muzeograf principal la Muzeul memorial „B.P.Hasdeu” din Câmpina, fiind însărcinat de tovarăşul Alexandru Bădulescu, vicepreşedinte al C.J.C.E.S. Prahova, să întocmesc un referat în legătură cu pretenţiile de moştenitor al lui B.P.Hasdeu, ridicate de pensionarul Ştefan Haşdeu din Bucureşti, referat pe care să vi-l adresez dumneavoastră, vă refer următoarele:
În anul 1973, la 10 Noembrie, Ştefan Haşdeu obţine de la Notariatul de Stat local Câmpina un certificat de moştenitor – nr. 990 – având ca masă succesorală cavoul familiei Hasdeu – în care sunt înmormântaţi Iulia Hasdeu, Iulia Hasdeu soţia şi B.P.Hasdeu – din Cimitirul Bellu din Bucureşti.
La 13 Martie 1979, Ştefan Haşdeu cere Direcţiei Instanţelor civile, Notariatelor, Avocaturii şi Jurisconsulţilor din Ministerul Justiţiei extinderea certificatului de moştenitor asupra Castelului „Iulia Hasdeu” din Câmpina – unde funcţionează Muzeul memorial „B.P.Hasdeu” – cum şi asupra bunurilor mobile depuse la diverse date la Biblioteca Academiei şi Arhivele Statului din Bucureşti etc.
Cum s-a ajuns la această situaţie?
Refac, pe cât posibil, cursul procesului dintre Iuliu Dragomirescu – legatarul moştenirii lui B.P.Hasdeu – şi pretendenţii Ervin Haşdeu şi Ştefan Haşdeu. Nu este nevoie să-l parcurgeţi neapărat, şi numerotez notele de la 1 la 114.
1. 1937 Iunie 26, nr. 34.228. Ervin P. Haşdeu revendică averea lui B.P.Hasdeu. Dos. No. 5834/1937 S.I. Tribunalul Prahova. Termen 6 Octombrie 1937.
2. 1937 Iulie 20. Lt. Ştefan Haşdeu, pentru Ervin Haşdeu, cere preschimbarea termenului la 16 Septembrie.
3. 1937 August 3, nr. 39.755. Ervin Haşdeu, prin Lt. Haşdeu, cere să se citeze moştenitorii lui Tudor Rădulescu şi să se ataşeze dos. 440/1910 Curtea de Apel Bucureşti S.II, chemând la interogator pe I. Săruleanu. Ca informator propune pe Sever Zotta, pensionar.
4. 1937 August 26. Lt. Ştefan Haşdeu, pentru Ervin Haşdeu, cere să se aducă dos. 440/1915, în loc de 440/1910.
5. 1937 Septembrie 7, nr. 30.877. Tribunalul Prahova S.II: dos. 1997/1907 în leg. cu dos. 1781/1925 au fost înaintate Tribunalului Ilfov S. Notariat, cu adresa 38.648/12 Sept. 1929.
6. 1937 Septembrie 9. C.M.Ciocazan depune o întîmpinare.
7. 1937 Septembrie 16 – primul termen. Jurnalul 11.224: s-a scos de pe rol, procedura nefiind îndeplinită. Ervin a pretins să se modifice acţiunea. Avocat G. Manolescu.
8. 1937 Septembrie 22, nr. 43.683. Iuliu Dragomirescu întîmpinare la Primul Preşedinte al Tribunalului Prahova.
10. 1937 Decembrie 19. Procura Lt. Ştefan Haşdeu avocatului Gr. Crăciunescu.
11. 1938 Ianuarie 17, nr. 2.106. Prima intervenţie a Lt. Haşdeu Ştefan:
Să i se admită intervenţia în calitate de succesor testamentar al defunctului unchi B.P.Haşdeu. Părţile să-i recunoască calitatea de moştenitor testamentar, urmând ca ulterior, prin acţiune deosebită, să-şi revendice drepturile la partea sa de moştenire.
Motivele acţiunii:
A. Testamentul olograf, din 15 August 1907, înfăţişat Tribunalului Prahova de Mihai Şt. Haşdeu, pentru a-i constata starea prin procesul-verbal din 18 Oct. 1907 şi sustras ulterior din dosar de autori necunoscuţi, îl anulează pe cel din 1906 Noembrie: „sunt nepotul de văr al lui Bogdan Petriceicu Haşdeu, în linie colaterală, pentru că autorul comun al meu şi al defunctului este Iancu Gheorghe Lupaszko Hizdeu, care a avut doi fii: Ştefan Dominic, din care coboară defunctul, şi Gaspar Hizdeu Lupaszko, din care cobor eu, după cum arăt în alăturatul tablou genealogic”.
Fac dovada pretenţiunilor mele cu următoarele mijloace de probă:
– Actul meu de naştere din anul 1900 Oct. 9.
– Actul de naştere al tatălui meu, Ştefan H., născut în 1866.
– Actul de botez al bunicului meu Ştefan H. din [anul este şters, n. Onea].
– Actul de naştere (botez) al străbunicului meu Alexandru Francisc Haşdeu (Hizdeu) în anul 1796.
– Actul de căsătorie al străbunicului meu Petru Haşdeu (Hizdeu), tatăl străbunicului precedent, încheiat la 21 Iunie 1795.
– Certificatul nr. 61, din 20 Martie 1911, al Directorului Arhivelor Statului Austriac, care dovedeşte filiaţiunea celui de-al 3-lea străbunic al meu pe linia descendentă paternă Gaspar Hizdeu-Lupaszko şi a fratelui său Ştefan Dominic cu Gheorghe Iancu.
– Scrisoarea particulară a lui Alexandru Haşdeu (Hizdeu) tatăl lui Petriceicu Haşdeu către vărul său Ştefan Haşdeu (Hizdeu) bunicul meu, care dovedeşte legătura între cele două linii colaterale arătate mai sus.
– O listă a tuturor descendenţilor coborîţi din Ştefan Haşdeu (Hizdeu) în act până la tatăl meu Ştefan Haşdeu (Hizdeu), date în comisiunea permanentă provincială, traduse din limba polonă.
– Copie după scrisoarea lui Alexandru Haşdeu (Hizdeu) din 31 Iulie 1866.
– Copie după scrisoarea din 7 Mai 1815 a lui Tadeu Haşdeu (Hizdeu) tatăl lui Alexandru Haşdeu (Hizdeu).
– Certificatul nr. 63 din anul 1937 al Grefei Tribunalului Ilfov Secţia 4-a c.c. de dispariţia dosarului nr. 1997/1907 al Tribunalului Prahova.
– Copie după raportul Bibliotecii Universităţii Regele Ferdinand I din Cluj nr. 24 din anul 1935.
– Sever Zotta, Arhiva genealogică, Iulie-Septembrie 1913.
– Iuliu Dragomirescu, Ideile şi faptele lui B.P.Haşdeu.27. 1939 Mai 17. Procesul amânat la cererea reclamantului Ştefan H. (prin av. Crăciunescu-Telega) pentru 19 Septembrie 1939.
(Amânăm continuarea pentru numărul din săptămâna viitoare.)
Octavian ONEA