Trei reprize pentru Castelul Iulia Hasdeu. Secundo tempo (3)
L-o fi trimis aşa „Flacăra”? Căci nu ştiu cum arată răspunsul ei. Şi nu ştiu nici dacă Ştefan Haşdeu s-a mai întors vreodată la „Flacăra”. Dar ştiu că, în paralel cu primele demersuri pe care le făcuse pe lângă Adrian Păunescu, Ştefan Haşdeu a avut grijă să mă înştiinţeze – funcţiona foarte bine telefonul fără fir – că mă va reclama la Ministerul Justiţiei şi la Procurorul General al Republicii. Impetuos cum era, poate că a şi făcut-o.
Fără doar şi poate însă, după ce „Flacăra” i-a dat ultimul răspuns, Ştefan Haşdeu s-a dus la Ion Gheorghe Maurer. Maurer, a cărui soţie era din Câmpina – şedea pe str. Municipală (B-dul Carol I), în apropiere şi pe aceeaşi parte cu Biserica de la brazi – cunoştea bine Castelul Iulia Hasdeu (a dovedit-o în vizita pe care Nicolae Ceauşescu a făcut-o Muzeului Hasdeu, la 11 Mai 1967, completând suita acestuia, alături de Paul Niculescu Mizil, Manea Mănescu, Gheorghe I. Stoica şi alţii) şi auzise de B.P.Hasdeu, l-a primit cu bunăvoinţă. L-a ascultat şi a sunat-o pe Tamara Dobrin, vicepreşedinta Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste (Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional de azi). Aceasta, femee versată – era prorectora Universităţii Bucureşti când terminam eu Facultatea de Istorie, în 1967 – a spus că-l primeşte, când doreşte el, pe nepotul marelui Hasdeu, şi că este bine ca acesta să vină şi cu o cerere scrisă. (Ca să aibă şi ea timp să-i pregătească primirea.)
Când a intrat inginerul Ştefan Haşdeu, în biroul Tamarei Dobrin mai era şi Alexandru Oprea, Directorul Muzeului Literaturii Române din Bucureşti. (De ce nu l-a chemat pe D-l Iulian Antonescu, Directorul Direcţiei Muzeelor şi Colecţiilor, n-am idee.) Şefa culturii – pentru că ea conducea, de fapt, Ministerul – i-a ascultat potopul de invective rostite „cu indignarea”, i-a primit hârtia, a citit-o şi a scris pe ea, în faţa lui, o rezoluţie aspră. Apoi, montată şi ea, l-a sunat pe Alexandru Bădulescu, preşedintele CJCES Prahova, avertizându-l că-i va trimite imediat reclamaţia, de care acesta să se ocupe personal.
Am primit un telefon de la Comitetul de Cultură: să mă prezint îndată la tovarăşul Bădulescu! M-am prezentat. Comitetul era atunci în clădirea Casei Albe (de la Ploeşti). M-a luat în primire inspectorul pentru muzee, Mihai Apostol (Dumnezeu să-l ierte!). Am ieşit amândoi pe culoar. Mi-a arătat o hârtie şi mi-a spus: „Băiete, să nu crezi că asta e de la noi.” (Adicătelea, fuseseră altele, alte dăţi, de la ei.) „N-am ce-ţi face. Uite ce scrie aici!” Şi, ca să mă conving, mi-a dat-o s-o citesc. Am văzut în grabă reclamaţia autografă cu semnătura lui Ştefan Haşdeu. Şi rezoluţia dură, scrisă pe marginea din dreapta, oblic, de jos în sus: „Să fie cercetat sever şi pedepsit exemplar muzeograful Octavian Onea, care a scris lucruri neadevărate despre ing. Ştefan Haşdeu. Tamara Dobrin.” „Hai să mergem la Şefu’!” Am intrat amândoi, după care el s-a retras. I-am spus în câteva cuvinte despre articolul din „Almanahul Flacăra”. „Şeful” (eu nu i-am spus niciodată aşa) s-a enervat pe Ştefan Haşdeu şi a început să ridice tonul.
„Nu ne-am judecat noi cu el? Şi n-a spus la proces, Profesorul Simache, repetând ce spusese Hasdeu, că, odată cu el, moare ultimul Hasdeu şi familia lui se stinge? Ai fost la Tribunal?” „Ştiţi că am fost acum doi ani, dar n-am găsit nimic. Nu există nicio hotărîre.” „Nu se poate. Cum să nu existe? Ia să-l sun eu pe tovarăşul Bălănescu, Preşedintele Tribunalului!” I-a căutat numărul în agendă şi l-a sunat, fără să mai recurgă la secretară. „Alo, tovarăşu’ Preşedinte? Tovarăşu’ Bădulescu la telefon. Tovarăşu’ Preşedinte, ştiţi că în 1956-1957 ne-am judecat cu Ştefan Haşdeu pentru Castelul Iulia Hasdeu de la Câmpina şi că Hotărîrea Tribunalului Regional a rămas definitivă. Acum individul ne-a reclamat la organele superioare şi cere din nou Castelul. A fost la Tribunal muzeograful de la Hasdeu, dar fetele de la arhivă i-au spus că nu se găseşte Hotărîrea din Februarie 1957. Vă rog pe Dumneavoastră să vă ocupaţi personal. Vine acum la Dumneavoastră băiatul de la Hasdeu!”
M-am dus. Preşedintele Bălănescu mă aştepta. A chemat grefiera şefă şi i-a spus ce să caute. După aproape o oră de aşteptare – în care Preşedintele a mai ieşit şi el din rutină, discutând cu mine vrute şi nevrute – aceasta a revenit cu un catastif: Registrul de transcrieri de hotărîri. „Uitaţi, tovarăşe Preşedinte!”
Am plecat cu grefiera, am transcris hotărîrea şi am traversat la Muzeul de Istorie – unde mi-a fost dactilografiată de tiza mea, D-na Octavia Petrache. Iat-o:
Dosar nr. 3409/1957. Tribunalul Regional Ploeşti / Decizia Civilă nr. 1898 / Şedinţa publică de la 12 iunie 1957 / Preşedinte: H. Bădulescu / Judecători: C. Costeleanu, A. Giurgiu / Secretar: Ana Strauss.
La apelul nominal făcut a răspuns recurentul Sfatul popular al raionului Câmpina – Secţia Financiară – prin juris-consultul N.Georgescu şi intimatul pârît Ştefan Petriceicu Hajdeu, asistat de av. Gh. Georgescu. Procedura fiind complectă, recurentul a cerut admiterea recursului pe baza motivelor scrise prezentate la dosar, cu trimitere pentru rejudecare la acelaşi tribunal. Apărătorul intimatului, referindu-se la concluziile scrise aflate deja la dosar, a cerut respingerea recursului cu cheltueli de judecată.
Tribunalul,
Asupra recursului civil, declarat de recurenta reclamantă Secţia Financiară a raionului Câmpina, în contra sentinţei civile nr. 277 din 31 ianuarie 1957, a Tribunalului popular al raionului Câmpina reg[iunea] Ploeşti, prin care s-a respins ca neîntemeiată acţiunea recurentei introdusă împotriva moştenitorilor defunctului Bogdan Petriceicu Hajdău, pentru trecerea în proprietatea Statului, în baza D. 111/1951, a imobilului „Castelul Iulia Hajdeu” situat în Câmpina pe str. I.V.Stalin nr. 199, regiunea Ploeşti.
Din examinarea lucrărilor dosarului reese: Prin acţiunea introdusă la 27 oct. 1953, reclamanta Secţia Financiară a oraşului Câmpina, a cerut ca în contradictoriu cu moştenitorii defunctului Bogdan Petriceicu Hajdău, mort în anul 1907, să se constate că imobilul denumit „Castelul Iulia Hajdeu”, situat în Câmpina pe str. I.V.Stalin nr. 199, fost proprietatea defunctului B. Hajdeu, este părăsit şi în consecinţă să se treacă în patrimoniul Statului, pe baza prevederilor art. 1 lit. d din D. 111/1951 şi pe baza dispoziţiunilor cuprinse în instrucţiunile M.F. nr. 6.491/1951, privitoare la aplicarea acestui Decret.
Tribunalul popular al oraşului Câmpina prin sentinţa civilă nr. 925 din 11 decembrie 1953 a admis cererea şi a dispus trecerea în proprietatea Statului a acestui imobil.
Sunt nevoit să întrerup continuarea, până săptămâna viitoare.
Octavian ONEA
