«Peleşul, simbolul regalităţii»
În urmă cu şase ani, Comisia de cultură a Consiliului Local Câmpina, condusă de Florin Frăţilă, iniţia alături de scriitorul Florin Dochia, pe atunci director al Casei de Cultură „Geo Bogza”, proiectul editorial „Colecţia Câmpina – patrimoniu cultural”, care îşi propunea încă de la început culegerea, valorificarea şi tezaurizarea tuturor mărturiilor, încă nescrise, legate de istoria oraşului Câmpina şi a împrejurimilor sale. Proiectul a debutat cu editarea ediţiei anastatice a revistei „Câmpina literar-artistică şi istorică”, o inestimabilă culegere de texte referitoare la istoria Câmpinei, realizată de Ion T. Şovăială între anii 2006 – 2012, a continuat, printre altele, cu editarea a trei volume semnate de Daniel Alin Ciupală („File de cronică”, volumele I şi II) şi Ion T. Şovăială („Câmpina, o istorie în date” volumul II) şi se întregeşte azi cu volumul „Peleşul, simbolul regalităţii”, a treia lucrare editată în condiţii grafice deosebite, semnată de profesorul Alin Ciupală.
Colecţia „Câmpina – patrimoniu cultural” cuprinde şi alte volume semnate de autori câmpineni, a căror editare este susţinută financiar de Consiliul Local şi Primăria Câmpina. (REDACŢIA)
LOCUL MEMORIEI
Castelul Peleș
este unul din principalele locuri ale memoriei din istoria noastră.
Atât de puțin românesc, el reprezintă perfect simbolul României unite, pentru
că ne arată România posibilă, România care ar fi putut să fie prin normala racordare
la civilizația europeană. Dacă… Păstrat printr-un miracol prin deceniile care
au ostracizat memoria, și mai cu seamă memoria regalității, fără distrugerile
majore care au pierdut atâtea sute de monumente, Peleșul s-a impus aproape de
la sine ca Monumentul național prin excelență. El este o metonimie a
proiectului pe care Regalitatea l-a avut pentru România în totalitatea ei
istorică, geografică, etnică, spirituală. Studiul-album al istoricului Daniel
Alin Ciupală „Peleșul – simbolul regalității” (editura Detectiv Literar, 2018) este el însuși un monument. Prin
somptuozitatea dialogului dintre text și imagine, bogăția elementului
iconografic, cantitatea de informație istorică sintetizată și actualizată,
elementele inedite… este cu siguranță o alcătuire editorială demnă de simbolul
evocat. Rareori Consiliul Local al primăriei Câmpina a cheltuit mai cu folos
banii pentru finanțări de proiecte culturale decât în acest caz, stimulând unul
dintre intelectualii de elită ai orașului pentru o realizare majoră, dintre
acelea care rămân peste timp ca lucrări de referință.
este unul din principalele locuri ale memoriei din istoria noastră.
Atât de puțin românesc, el reprezintă perfect simbolul României unite, pentru
că ne arată România posibilă, România care ar fi putut să fie prin normala racordare
la civilizația europeană. Dacă… Păstrat printr-un miracol prin deceniile care
au ostracizat memoria, și mai cu seamă memoria regalității, fără distrugerile
majore care au pierdut atâtea sute de monumente, Peleșul s-a impus aproape de
la sine ca Monumentul național prin excelență. El este o metonimie a
proiectului pe care Regalitatea l-a avut pentru România în totalitatea ei
istorică, geografică, etnică, spirituală. Studiul-album al istoricului Daniel
Alin Ciupală „Peleșul – simbolul regalității” (editura Detectiv Literar, 2018) este el însuși un monument. Prin
somptuozitatea dialogului dintre text și imagine, bogăția elementului
iconografic, cantitatea de informație istorică sintetizată și actualizată,
elementele inedite… este cu siguranță o alcătuire editorială demnă de simbolul
evocat. Rareori Consiliul Local al primăriei Câmpina a cheltuit mai cu folos
banii pentru finanțări de proiecte culturale decât în acest caz, stimulând unul
dintre intelectualii de elită ai orașului pentru o realizare majoră, dintre
acelea care rămân peste timp ca lucrări de referință.
Albumul (500 de
pagini, format A 4, lipsesc indicațiile, neapărat necesare la o astfel de
lucrare, privitoare la corectură și tipografie) este, firește, irezumabil, el
trebuie citit și privit, imagine cu imagine, pentru că avem, în fond, o istorie
a modernizării României de la jumătatea secolului al XIX-lea până la abolirea
Monarhiei. Adică, rotund, Secolul de Aur în care România face saltul din
sub-istorie în istorie. Peleșul este unul dintre reperele care, bine
descifrate, rezumă acest traseu. Autorul adaugă în mod fericit o mulțime de
texte și informații „colaterale”, de la domnia lui Cuza la viața unui țăran,
Constantin Petre Moise, din Provița, sau descrierea „Balcicului românesc” sau a
necropolei regale de la Argeș. Dar mai găsim și o binevenită genealogie a
Familiei Regale, o prezentare a Consiliului de Coroană din august 1914,
Statutul Casei Regale, detalii despre Școala Palatină etc. Istoria scrisă de
dl. Ciupală este narativă, adică atractivă, cum precizează autorul într-o notă
inițială lucrarea este dedicată iubitorilor de istorie. Ea folosește fără
discriminare documentul de arhivă dar și mărturia orală, amintește pentru
savoare chiar legenda, nu se ferește de epitetul caracterizant și dă,
finalmente, o puternică senzație de viață. Dinastia regală, începând cu Carol
I, a construit nu o catedrală (a construit ea multe, multe), ci un Stat și o
Națiune. Scriu înadins aceste cuvinte cu majusculă, pentru că ele sunt astăzi
dezavuate, considerate depășite, socotite izvor al tuturor relelor în istorie
ș.a.m.d.
pagini, format A 4, lipsesc indicațiile, neapărat necesare la o astfel de
lucrare, privitoare la corectură și tipografie) este, firește, irezumabil, el
trebuie citit și privit, imagine cu imagine, pentru că avem, în fond, o istorie
a modernizării României de la jumătatea secolului al XIX-lea până la abolirea
Monarhiei. Adică, rotund, Secolul de Aur în care România face saltul din
sub-istorie în istorie. Peleșul este unul dintre reperele care, bine
descifrate, rezumă acest traseu. Autorul adaugă în mod fericit o mulțime de
texte și informații „colaterale”, de la domnia lui Cuza la viața unui țăran,
Constantin Petre Moise, din Provița, sau descrierea „Balcicului românesc” sau a
necropolei regale de la Argeș. Dar mai găsim și o binevenită genealogie a
Familiei Regale, o prezentare a Consiliului de Coroană din august 1914,
Statutul Casei Regale, detalii despre Școala Palatină etc. Istoria scrisă de
dl. Ciupală este narativă, adică atractivă, cum precizează autorul într-o notă
inițială lucrarea este dedicată iubitorilor de istorie. Ea folosește fără
discriminare documentul de arhivă dar și mărturia orală, amintește pentru
savoare chiar legenda, nu se ferește de epitetul caracterizant și dă,
finalmente, o puternică senzație de viață. Dinastia regală, începând cu Carol
I, a construit nu o catedrală (a construit ea multe, multe), ci un Stat și o
Națiune. Scriu înadins aceste cuvinte cu majusculă, pentru că ele sunt astăzi
dezavuate, considerate depășite, socotite izvor al tuturor relelor în istorie
ș.a.m.d.
Și pentru că,
vorbind despre această admirabilă construcție
arhitecturală, istoricul subliniază cu insistență tocmai importanța
„patrimoniului imaterial”, cum se spune astăzi în jargonul oficial, cu care
Regalitatea a îmbogățit conștiința de sine a românilor. Îmi amintesc bine că,
acum câțiva ani, profesorul Ștefan Cazimir a stârnit ceva vâlvă scriind într-un
articol despre stilul kitsch al Castelului Peleș. Cred că este posibilă o dublă
explicație: în primul rând este un edificiu târziu,
când nu prea se mai construiau multe asemănătoare, în al doilea rând,
mărturii documentare numeroase atestă pasiunea de colecționar a lui Carol I, ai
cărui emisari colindau toate târgurile de artă europene și-l țineau la curent
pentru achiziții. Și aici avem de-a face cu o sinteză intenționată. Este un castel, cred, gândit ca muzeu, ca
învestire.
vorbind despre această admirabilă construcție
arhitecturală, istoricul subliniază cu insistență tocmai importanța
„patrimoniului imaterial”, cum se spune astăzi în jargonul oficial, cu care
Regalitatea a îmbogățit conștiința de sine a românilor. Îmi amintesc bine că,
acum câțiva ani, profesorul Ștefan Cazimir a stârnit ceva vâlvă scriind într-un
articol despre stilul kitsch al Castelului Peleș. Cred că este posibilă o dublă
explicație: în primul rând este un edificiu târziu,
când nu prea se mai construiau multe asemănătoare, în al doilea rând,
mărturii documentare numeroase atestă pasiunea de colecționar a lui Carol I, ai
cărui emisari colindau toate târgurile de artă europene și-l țineau la curent
pentru achiziții. Și aici avem de-a face cu o sinteză intenționată. Este un castel, cred, gândit ca muzeu, ca
învestire.
Istoricul Daniel
Alin Ciupală ne-a făcut un dar neprețuit. Albumul despre Castelul Peleș
marchează cum se cuvine Centenarul României unite!
Alin Ciupală ne-a făcut un dar neprețuit. Albumul despre Castelul Peleș
marchează cum se cuvine Centenarul României unite!
Prof. dr.
Christian Crăciun
Christian Crăciun
Redacția Oglinda încurajează un schimb de idei liber și deschis. Cu toate acestea, vă rugăm să evitați limbajul vulgar, atacurile la persoană, amenințările sau incitările la violență. Orice mesaj care conține injurii, amenințări sau discurs de ură bazat pe rasă, etnie, religie, orientare sexuală sau alte caracteristici personale va fi șters. Mulțumim pentru înțelegere!