Știri

O filă dintr-un vechi album de fotografii

Câmpinenii trec nepăsători pe lângă două sculpturi care aparţin unui important artist din plastica românească, Gheorghe Tudor, născut în 1882 la Breaza. Acesta a făcut studii serioase la Belle Arte Bucureşti şi la Florenţa, în opera lui resimţindu-se puternic influenţa şcolii italiene. A luat un premiu pentru lucrarea „Nea Gheorghe, cap de expresie”. Era un bun portretist, după cum o demonstrează şi bustul lui Nicolae Grigorescu, aflat pe un soclu înalt în centrul oraşului. Primăria Câmpina i-a comandat artistului şi un monument pentru cimitirul eroilor, soldatul care este de asemenea plasat pe un soclu nepotrivit în parcul din centru. 
În Câmpina a mai existat, cum putem vedea în fotografia alăturată, o remarcabilă lucrare, un basorelief făcut pentru castelul familiei Ştirbey de la Voila, realizat tot de Gheorghe Tudor în 1912. Lucrarea prezintă o mulţime de săteni şi orăşeni strânşi la o serbare în parcul castelului, care se vede în fundal. 
Pe margine, în medalioane rotunde, portrete de localnici şi jos, în centru, portretul Martei Ştirbey, devenită prin căsătorie, contesă de Blome. Nu ştiu ce soartă a avut această lucrare deosebită pentru istoria oraşului, pe care o regăsim în această unică fotografie. Pe reversul acestei fotografii de album este un interesant instantaneu care ni-l arată pe câmpineanul Dodo Bănescu, pe malul Prahovei, pe undeva pe la Bobolia – Poiana, în 1914. 
Dodo Bănescu a avut una din cele mai frumoase case din oraş, aflată pe strada Constantin Istrati, o vilă cu arhitectură muntenească, împodobită cu balcoane din lemn traforat, plasată într-un adevărat parc cu copaci seculari, prin care trece un pârâu cu apă foarte limpede. Casa lui Bănescu, acum oarecum afectată de vitregia vremurilor, mai poate fi admirată de cei care coboară scările ce duc din strada C-tin Istrati în strada Rahova. 

Un comentariu

  1. Dodo Bănescu a fost băiatul inginerului Traian Bănescu; dacă poza e într-adevăr din 1914 (cum o arată și îmbrăcămintea), atunci personajul nu poate fi Dodo, ci tatăl său care în acea vreme era contabil-secretar al primăriei și avea cam vârsta tânărului din poză.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare