La Câmpina, există o apă curgătoare care coboară de-a lungul străzii Ciocârliei, trece pe sub DN1 şi se varsă în Prahova. Ea pare a fi un pârâu, cu malurile înverzite în cea mai mare parte (acolo unde nu sunt pline de mizeriile aduse din amonte de curenţii apei), dar în realitate, este considerată o canalizare pluvială deschisă, descoperită, lucru pe care cu greu ţi l-ai putea imagina într-un municipiu din Uniunea Europeană. De fapt, ca să fie lucrurile clare de la început, ea nu este nici pârâu, nici canalizare pluvială (chiar dacă în documentele oficiale aşa este denumită), ci o biată canalizare menajeră mascată. Mascată de inconştienţa celor care deversează în ea, prin branşamente ilegale, deşeuri menajere, dar şi de indolenta autorităţilor care se ocupă cu monitorizarea sistemele de apă din Câmpina, şi care ar fi trebuit, de mult, să ia măsuri pentru înlăturarea acestei situaţii nedorite. Toţi cei care locuiesc pe strada amintită sunt obligaţi, de multă vreme, să suporte mirosul clocit al acestei canalizări pluviale infecte care le traversează gospodăriile, precum şi duhoarea gunoaielor care s-au adunat, de-a valma, pe marginile sale. Acest fir de apă, botezat de locuitorii străzii Neagra sau Pârâul Negru, este de nerecunoscut după averse puternice, căci atunci se umfla rapid şi inundă gospodăriile oamenilor. Pentru a preveni inundarea terenului din vecinătatea DN 1, zonă unde apa nu mai are pantă, ci curge lin, municipalitatea a betonat malurile sale. Până la această investiţie, discoteca din vecinătate era adesea inundată după ploi cu debite pluviometrice ridicate.
Canalizare în stil comunist
Cum de a ajuns apa curgătoare, căreia îi zic riveranii Pârâul Negru, o canalizare pluvială vă vom spune în continuare. Trebuie să recunoaştem că, până la acest caz, noţiunea de canalizare deschise ne era total străină. În România, totuşi, se poate şi aşa. S-ar putea spune că Neagra reprezintă finalizarea nefericită a unei canalizări pluviale construite pe la începutul anilor 1980, dar pe care autorităţile comuniste ale oraşului nu au mai dus-o la bun sfârşit, din motive necunoscute. Punctul terminus al acestei canalizări neterminate îl reprezintă o gură de canal situată pe platoul de lângă fosta fabrică de pâine Extrapan. Orice destinaţie i-ar fi proiectat comuniştii, canalizarea (cu tubulatura aferentă) ar fi trebuit continuată până după ultima locuinţă din zonă (în cazul unei canalizări pluviale) sau până la staţia de epurare din apropiere (în cazul unei canalizări menajere). O bună perioadă de timp, în jurul gurii de canal de pe platoul Extrapan au fost depuse blocuri mari de piatră şi resturi de moloz, lucru care a dus la deteriorarea acestui capăt al canalizării pluviale. Ulterior, mai mulţi agenţi economici şi persoane fizice din oraş (deci din amonte de Extrapan), s-au “înţepat” la conducta principală a acestei canalizări pluviale nefinalizate, deversând în ea ape menajere. De aici până la formarea “pârâiaşului poluator” nu a mai trecut decât foarte puţin timp. Şi uite aşa, o canalizare pluvială (iniţial) s-a transformat degrabă într-una menajeră, numai bună să provoace trecătorilor căderi masive de păr nazal. Despre disconfortul riveranilor, nici nu mai vorbim.
Câte memorii, atâtea nerezolvări
Nemulţumiţi că versantul împădurit pe care coboară străduţa lor s-a transformat dintr-un colţ de natură într-un colţ de poluare, cu mirosuri pestilenţiale de nesuportat în anotimpul cald, mai mulţi locuitori de pe strada Ciocârliei au făcut, în 1996, un memoriu pe care l-au adresat primarului de atunci, Remus Micu. Fără niciun folos. Au urmat, la intervale de doi-trei ani, alte două memorii, datate şi înregistrate în 1999 şi 2001 (ultimul, primarului următor, Gheorghe Tudor), cu aceeaşi (ne)rezolvare. După alţi patru ani de chin, în august 2005, un nou memoriu făcea istoricul celor precedente, amintind de toate promisiunile venite din partea autorităţilor locale, de inundaţiile produse de albia umflată de ploi a “pârâiaşului negru”, precum şi de o gravă degradare a străzii.
O tubulatură cu probleme
Cu câteva zile înainte de acest ultim memoriu, la faţa locului se prezentase o echipă de specialişti de la Hidro Prahova, deoarece, în urma unor averse puternice, albia pârâului (sau a canalizării pluviale deschise, cum vreţi s-o luaţi), se umflase şi inundase gospodăriile oamenilor. Nici vizita de lucru a celor de la Compania de Apă nu a avut nicio finalizare. De fapt, canalizarea deschisă nu străbate toate curţile riveranilor. La familia Iarca, pe la mijlocul străzii, Primăria a amenajat, prin intermediul unei firme de construcţii, o canalizare închisă, prevăzută cu o tubulatură corespunzătoare pe toată lungimea străbătură de apă prin curtea reclamantei. Da, a reclamantei, căci numai în urma unui proces intentat municipalităţiii de Ioana Iarca (în nume propriu), pe care reclamanta l-a câştigat, autorităţile locale, obligate de instanţa de judecată, i-au făcut femeii cuvenitele amenajări. Dar cu toată tubulatura introdusă, această familie a avut probleme. cu vecinii din amonte, cărora apa refulată pe la marginea tubulaturii, în urma unor ploi torenţiale, le-a inundat gospodăriile.
Ultima promisiune şi prima acuzaţie
Sătul de atâtea şteptări şi promisiuni deşarte, Adrian Vlaicu, unul dintre locuitorii străzii Ciocârliei, a fost în audienţă la primarul Horia Tiseanu, în 2008, la întâlnire participând şi reprezentanţi din partea Hidro Prahova. “Domnul primar mi-a spus că este la curent cu problema noastră, cunoaşte că apa care ne traversează gospodăriile este poluată şi are în vedere întocmirea unui SF pentru a realiza acolo o canalizarea pluvială închisă sau cam aşa ceva. Cei de la Hidro prahova au aprobat din cap. Am aşteptat apoi un răspuns oficial, aşa cum era normal, dar nu am primit nimic nici până în ziua de azi”, ne-a declarat Adrian Vlaicu, cu tristeţe şi resemnare în glas. Tot în 2008, zona a fost inspectată de lucrători de la Garda de Mediu. Aceştia au constatat nivelul poluării, le-au dat dreptate oamenilor, dându-şi seama că este vorba despre o canalizare pluvială devenită canalizare menajeră deschisă şi focar de infecţie, iar apoi duşi au fost până în ziua de azi. Vizita inspectorilor de la Mediu a avut totuşi un impact şi o repercusiune: o notificare din partea Hidro Prahova prin care oamenii erau somaţi “să blocheze scurgerea apelor menajere în canalizarea pluvială existentă pe strada dvs”. Cu alte cuvinte, tot locuitorii de pe strada Ciocârliei sunt vinovaţi de poluare, nu cei din amonte, şi nici autorităţile locale, care nu au fost în stare să le amenajeze o canalizare pluvială închisă, conform normelor UE, în care România se pare că a intrat doar cu numele şi total nepregătită.
Nicio rezolvare
Cei de la Serviciul ADPP din cadrul Primăriei, ne-a declarat că “s-au făcut toate demersurile către cei de la Hidro Prahova pentru ca şi canalizarea pluvială poluată de pe strada Ciocârliei să fie introdusă în programul european de reabilitare a reţelelor de apă-canal. Noi am făcut mai multe lucrări acolo, am regularizat o parte a canalizării pentru a împiedica inundarea zonei învecinate, dar monitorizarea apelor nu este de resortul nostru. Nu ştim de ce nu a fost inclusă canalizarea aceasta în master-planul întocmit de Hidro prahova, pentru că noi am informat în acest sens toată conducerea societăţii.” Am încercat să vorbim şi cu cei de la Hidro Prahova Câmpina, dar nimeni nu a dorit să ne dea vreo informaţie.
