Nici Ziua Armatei nu mai e ce-a fost odată

După cum s-au desfăşurat la Câmpina, pe 25 octombrie, ceremoniile prilejuite de Ziua Armatei, se poate spune că ele nu au mai avut strălucirea de altădată. Sau, dacă nici altădată nu erau chiar strălucitoare, ele aveau, cu siguranţă, mai multă culoare şi mai mulţi participanţi decât au fost, în urmă cu o săptămână, pe platoul de lângă Monumentul Soldatului Necunoscut. Hotărât lucru: Ziua Armatei nu mai e ce-a fost odată. Iar această realitate gri vine, cumva, într-o înlănţuire firească, deoarece nici Armata Română nu mai este ce-a fost cândva. Fiindcă, astăzi, una dintre instituţiile fundamentale ale statului în care românii încă mai nutresc încredere a ajuns intens politizată şi cu efectivele drastic diminuate. Reducerea armatei noastre la o cincime din numericul deţinut acum două decenii a fost cauzată de includerea sa în structurile euro-atlantice de securitate. Căci aderarea la NATO (în care SUA sunt “jandarmul mondial” şi vioara întâi, care cântă prima orice partitură a acţiunilor militare internaţionale), a impus respectarea principiului “decât o armată mare, slab pregătită şi neînzestrată, mai bine una mică, profesionistă, cu dotări performante şi de ultimă generaţie.” Printre dotările moderne care vizau armia naţională, era gata-gata să ne pricopsim cu o achiziţie strategică de zeci de avioane F16 (first class, but second-hand – de primă clasă, dar cumpărate la mâna a doua), avioane numai bune de reabilitat, fiind de ultimă generaţie acum vreo trei decenii. Dar, ”revenind la oile noastre”, vă putem spune că, la sărbătorirea Armatei Române, a fost o atmosferă cu mai puţină însufleţire decât în alte dăţi. Desigur, a fost respectat cum se cuvine întreg protocolul. Autorităţile locale au fost bine reprezentate: primii doi edili ai oraşului, mulţi consilieri municipali, funcţionari din Primărie, tot tacâmul. Partidele politice şi-au trimis şi ele reprezentanţii (după cum s-au prezentat delegaţiile partidelor, s-ar părea că organizaţia UNPR Câmpina este alcătuită numai din adolescenţi). Elevii au venit în număr destul de mare, ca în fiecare an. Mai puţină implicare, parcă, am observat din partea societăţilor comerciale (au fost prezente mai puţine decât altădată, şi cu o mână de delegaţi). Multă apatie am putut observa şi din partea publicului obişnuit (dacă ar fi plouat, mai înţelegeam), întrucât puţini cetăţeni (trecători sau veniţi special), au preferat să asiste la programul acestei manifestări. Pentru că, în această zi, se omagiază, în mod deosebit, jertfa soldaţilor eroi căzuţi pe câmpurile de luptă în Al Doilea Război Mondial, nu a lipsit o slujbă de pomenire oficiată de un sobor impresionant de preoţi ortodocşi în frunte cu şeful Protoieriei Câmpina. După depunerea coroanelor de flori de către toate delegaţiile prezente, primarul Horia Tiseanu a renunţat la obişnuita sa alocuţiune. În schimb, a vorbit despre însemnătatea şi importanţa Zilei Armatei, consilierul municipal col.(rez) Marian Dulă.
Înainte de anul 2000, ceremoniile militare desfăşurate de Ziua României, Ziua Armatei etc, aveau loc în faţa statuii Soldatului Necunoscut, pe primul tronson al Bulevardului Culturii. Pentru a nu fi călcat spaţiul verde din faţa monumentului, oficialităţile şi ceilalţi participanţi se adunau pe trotuaul care flanca părculeţul Soldatului, iar defilarea detaşamentelor de la Unitatea de Jandarmi se făcea de-a lungul străzii. Acum, că Unitatea de Jandarmi s-a desfiinţat, nu a mai fost nicio paradă militară, iar coroanele de flori s-au depus, aşa cum se procedează de mulţi ani, la spatele Soldatului, pe platoul care oferă spaţiul necesar desfăşurării unor astfel de manifestări, în varianta nefolosirii carosabilului şi a trotuarelor. Autorităţile trebuie să găsească o soluţie pentru a nu mai fi nevoiţi să depunem prinosul recunoştinţei noastre pentru jertfele înaintaşilor eroi, la dosul “reprezentantului” acestora.