Aşa l-a numit un băieţel de grădiniţă, care vine foarte des cu tatăl său la taraba cu cărţi pe care o are instalată pe o alee care se deschide din strada Kogălniceanu (lângă dispensarul veterinar).
“Nenea cărţi” este un personaj interesant: cadru didactic cu o activitate de peste 30 de ani, absolvent al Institutului Pedagogic, fost învăţător, profesor şi director la şcoala din satul Vistieru, comuna Şotrile. În lunga perioadă pe care a petrecut-o în acest sat care aparţinuse moşiei prinţilor Ştirbei (în biserica satului erau pictaţi în mărime naturală, de către Sava Henţia, prinţul Dimitrie Barbu Ştirbei şi soţia, ctitorii bisericii) s-a bucurat de multă consideraţie din partea localnicilor şi intelectualilor din sat.
De origine este din Teleorman, unde şi-a început şi activitatea publicistică. I-au apărut poezii în revistele “Mugurii” (Turnu Măgurele), în “Teleormanul literar” (Alexandria), iar mai târziu, venit pe meleagurile noastre, a publicat constant în revistele târgoviştene “Climate literare”, dar şi în cele câmpinene: “Revista Nouă”, “Valea Prahovei”, “Câmpina literar-artistică şi istorică” şi chiar în “Oglinda”. O parte din versurile scrise lapidar în cadenţele poeziei clasice şi le-a strâns în volumele ”Anotimpuri târzii” (Ed. Pildner, Târgovişte, 2007) şi “Plâns de magnolii” (Ed. Omega, Buzău). Este membru al Societăţii Scriitorilor din Târgovişte. Legat de meseria sa, a scris şi cărţi didactice, două mici bijuterii – “Sora abecedarului” şi “Parada instrumentelor muzicale” (Ed. Premier, Ploieşti). Într-un catren despre “Sora abecedarului”, foarte frumos ilustrată, ne spune: “Sunt o frumoasă cărticică/ De la un frate mi-am luat darul/ Eu – sora lui ceva mai mică,/ Iar dânsul e abecedarul”.
“Nenea cărţi” practică în oraşul nostru, de câţiva ani, o ocupaţie nobilă, făcând o muncă de anticariat în care adună cărţi valoroase pe care le vinde la preţuri extrem de convenabile, elevilor, tinerilor care încă mai au drag de carte şi chiar unor intelectuali cunoscuţi, profesori şi medici care vin săptămânal să se aprovizioneze.
Meseria aceasta de buchinist, cum spun francezii, se bucură în general de multă preţuire în oraşele europene. La noi, însă, lucrurile nu stau tocmai aşa. Pe lângă numeroşii prieteni pe care i-a atras în jurul tarabei sale, s-au găsit uneori şi rău voitori.
Recent, când a venit într-o dimineaţă să deschidă obloanele, anticarul nostru a găsit geamurile sparte şi câteva cărţi distruse. Apare, iată, din nou acest fenomen de care am mai vorbit, violenţa de dragul violenţei.
Dacă se va vota legea pentru timbrul aplicat cărţilor, preţurile în librării vor creşte foarte mult, iar o nouă scumpire va falimenta, în mod evident, comerţul cu carte. În această conjunctură, “Nenea cărţi” va deveni o instituţie mai mult decât necesară în oraşul nostru. Amabilitatea, politeţea şi bunăvoinţa de care dă mereu dovadă i-au făcut pe toţi cei care vizitează mica tarabă să-l agreeze pe cel pe care, din modestie, nu se prezintă aşa cum ar trebui, drept poetul Florea Iordache, autor de talent.
Alin CIUPALĂ
