Despre necesitatea mutării statuii “Soldatul Necunoscut” din Centrul Civic în Cimitirul Eroilor (adică acolo de unde a fost adusă, acum mulţi ani), am scris nu o dată. Depunerea coroanelor de flori cu ocazia unor sărbători naţionale la dosul “Soldatului” era cel puţin nepotrivită, dacă nu chiar ruşinoasă, mai ales că era vorba adesea despre comemorarea eroilor neamului, eroi care nu au stat cu spatele în calea gloanţelor şi a loviturilor duşmanilor, ci cu pieptul dezvelit, plin de o neţărmurită dragoste de ţară. Aducându-şi probabil aminte de vorba din popor cu “mintea românului cea de pe urmă”, reprezentanţii administraţiei publice locale s-au scuturat de nepăsare şi s-au gândit că ar fi chiar timpul să-l trimită pe Soldatul Necunoscut acolo unde îi este locul. Iar în locul pe care l-a ocupat preţ de două decenii să fie aşezată o statuie mai potrivită, eventual un ansamblul scultural impozant, ce-o da din el artistul plastic câştigător al concursului pe care municipalitatea are de gând să-l organizeze în acest sens.
Lucrarea va încununa modernizarea Parcului de la Soldat, proiect ce va fi implementat în acest an şi pentru care Consiliul Local a aprobat finanţarea lucrărilor cu 700.000 de lei. În următoarele săptămâni, municipalitatea va organiza un concurs pentru realizarea unui nou monument care să fie amplasat în parcul cu pricina, pentru concursul respectiv fiind prevăzuţi din bugetul oraşului 100.000 lei. Executivul local nu este, de fapt, la prima încercare de acest fel, deoarece, acum un deceniu, a mai organizat un concurs pentru desemnarea unei opere de scultură numai bună să fie înlocuitoarea Soldatului. Atunci, lucrarea câștigătoare a fost „Oul primordial”, dar în ciuda denumirii, edilii oraşului de-acum 10 ani nu au mai considerat, după o vreme, că investiţia este primordială, ba chiar au abandonat-o rapid, socotind că banii alocaţi trebuie cheltuiţi pe alte investiţii publice. În orice caz, cu prilejul modernizării Parcului de la Soldat, ar fi oportun să se rezolve şi problema fundaţiei de beton a Obeliscului pe care o fundaţie cîmpineană se angajase, pe la începutul anilor 2000, să îl realizeze cu fonduri proprii. Până la urmă, şi acest proiect a fost abandonat, din cauze mai puţin cunoscute. Dacă nu am avut parte de obelisc, ne-am pricopsit în schimb cu peisajul dezolant al unor betoane fără niciun rost, înfipte în gura acestui loc de pe faţa Centrului Civic precum nişte măsele stricate.
