Municipalitatea vrea să conserve vestigiile vechii vămi a Câmpinei

Seculara vamă a Câmpinei 

Se ştie că în 1503, în registrul de vamă al Cetăţii Braşovului, a fost înregistrat un moşnean din Câmpina (Mansul de Kympena), apicultor care venise să le vândă braşovenilor ceară de albine şi miere. Vama Câmpina era bine cunoscută  în secolul al XV-lea, dar mai mult ca sigur ea exista cel puţin de la începuturile statalităţii Ţării Româneşti, adică din jurul anului 1300. Şi când susţinem acest lucru ne gândim la faptul că că orice stat medieval, cât de mic ar fi fost, nu putea funcţiona fără o viaţă economică, iar economia unei ţări medieval nici nu îşi avea sensul fără vămi. Or, Vama Câmpina era una dintre cele mai importante vămi ale Munteniei (comerţul cu negustorii braşoveni a fost mereu foarte intens), iar importanţa ei ne îndreptăţeşte să credem că a fost înfiinţată, cel mai târziu, o dată cu întemeierea primului stat medieval de la sud de Carpaţi. Din nefericire, cele mai vechi documente scrise cu denumirea localităţii datează abia din secolul al XVI-lea. Vama Câmpina a funcţionat până pe la 1845, când vămuirea mărfurilor a fost mutată la Predeal. Ca urmarea târgul Câmpinei avea să cunoască un declin al dezvoltării sale economice. Această perioadă de stagnare a durat până la sfârşitul secolului XIX, când descoperirea unor bogate zăcăminte de ţiţei în zonă a dus la o dezvoltare explozivă a Câmpinei.

O diagnoză arheologică  fericită

Anul trecut, pe la începutul toamnei, o echipă de specialişti de la Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova condusă de arheologul Alin Frânculeasa săpa de zor în Parcul Trandafirilor, în apropierea clădirii Edilconst. Alin Frânculeasa (cel care a descoperit și cimitirul neolitic din curtea Bisericii “Pogorârea Sfântului Duh” din Slobozia), ne declara, la începutul lucrărilor, că este convins de faptul că săpăturile echipei sale vor da la iveală vestigii ale ultimelor clădiri ale Vămii Câmpina, care a funcționat în acel loc până spre mijlocul secolului al XIX-lea. “Pe la finele anilor 1980, când au fost ridicate blocurile din vecinătate, la săparea şanţurilor pentru fundaţii lucrătorii au dat, cu siguranţă, peste aceste ziduri vechi, dar cum, pe vremea aceea, era mai importantă ridicarea rapidă a blocurilor de locuinţe decât o descoperire arheologică, îngroparea vestigiilor nu a deranjat pe nimeni din conducerea oraşului sau a judeţului. Se bănuieşte totuşi că imobilul Odor ar putea fi una din clădirile vechii vămi sau măcar pivniţele sale ar fi aparţinut vechii vămi. Prin sapăturile acestea, noi încercăm sa vedem care este starea de conservare a acestor vestigii istorice şi să le scoatem la lumină. În primul rând, am venit la solicitarea Primăriei, care doreşte să amenajeze locul. Informaţiile pe care le avem încep să se confirme. Deocamdată, am dat peste un sistem constructiv cunoscut în epoca medievală, adică piatră de râu încastrată în cărămizi, cu var ca liant. Chiar dacă imobilul de deasupra este din secolul trecut, zidurile pivniţelor au fost ridicate  după reţeta constructive din secolele XVII – XVIII. Avem informaţii că cel puţin una din clădirile din zonă exista acum două secole. Dar asta nu înseamnă că fundaţiile nu pot fi chiar mai vechi. În vremea aceea, se construia mult pe fundaţii foarte vechi, deja existente, dacă acestea erau în stare bună. Am găsit deja urmele a două pivniţe: una cu plafon din lemn, iar cealaltă cu arcadă din piatră şi cărămidă. În acest ultim caz, duşumeaua locuinţei de deasupra se bătea pe grinzi de lemn fixate pe nişte pereţi ridicaţi deasupra arcadei. Pentru protejarea şi conservarea acestor fundaţii, ca şi pentru continuarea lucrărilor în siguranţă, au fost deviat conductele de utilităţi (curent, gaze, apă). Oricum, nu se ştie exact peste ce vom da până la sfârşit, aşa că municipalitatea ar trebui să aibă în vedere alocarea unor fonduri pentru extinderea lucrărilor. Potrivit contractului încheiat, lucrările acestei diagnoze arheologice se derulează până pe 15 octombrie. În urma evaluării vestigiilor, îmi voi da seama unde şi cât putem merge mai departe. Eu cred că se poate amenaja foarte frumos acest loc, astfel încât să se evidenţieze o parte din istoria oraşului. Dacă Primăria Câmpina se hotăreşte să amenajeze zona, toate vestigiile descoperite se vor conserva prin acoperirea zidurilor cu un material textil special, peste care se va pune nisip”, ne informa Alin Frânculeasa, cu puțin timp după deschiderea acelui șantier. La finele lunii octombrie 2015, bănuielile echipei de specialişti conduşi de arheologul Alin Frânculeasa au fost confirmate, iar săpăturile riguroase au dat la iveală vestigii istorice extrem de valoroase. A fost ceea ce se cheamă o diagnoză arheologică de succes. Concret, au fost descoperite trei pivniţe. Una mai nouă şi două mai vechi. Una a fost realizată, cu aproximaţie, în secolul al XIX-lea, iar celelalte două, judecând după metoda folosită la înălţarea zidurilor, specifică evului mediu bizantin (piatră de râu încastrată cu cărămizi subţiri), sunt mult mai vechi. 

O clădire-muzeu va găzdui și conserva vestigiile

Conducerea executivului câmpinean a prins, în bugetul pe 2016, suma de 100.000 de lei (valoarea totală a investiției este mult mai mare), pentru un proiect de execuție a unei clădiri cu scopul de a pune în valoare vestigiile Vamei Câmpina. Pentru partea de proiectare a clădirii a fost solicitat expert-arhitectul Călin Hoinărescu, unul dintre cei mai buni restauratori din România, cel care a restaurat și clădirea care găzduiește actualul sediu al Primăriei Câmpina, cunoscută în trecut sub denumirea Casa cu Grifoni. Într-un memoriu general, sunt propuse mai multe măsuri de restaurare. Astfel, pentru păstrarea vestigiilor și asigurarea unor spații vizitabile, s-a propus refacerea planșeului cu grinzi din lemn, peste beciul clădirii din secolul XVIII, dar și bolți cu dublă curbură peste restul vestigiilor care s-au păstrat. Pentru eliminarea umidității din ziduri și din spațiul scos la lumină de arheologi, s-a propus realizarea unor injecții cu substanțe hidrofobizante în zidurile beciurilor, iar pentru ventilarea terenului s-a propus un sistem de aerisire cu tuburi din PVC înglobate într-un strat de bolovani de râu, pietriș și nisip. După realizarea bolților și a planșeului cu grinzi de lemn, s-a prevăzut executarea unor straturi hidro- și termoizolante. Pentru asigurarea stabilității și a capacității de rezistență la cutremur, s-a propus executarea unei plăci din beton armat, care va constitui totodată și suportul pentru terasa utilizabilă, amenajată cu bănci și pavată cu piatră, în zona aferentă beciului boltit, și înierbată peste beciul cu planșeu din lemn. A fost prevăzut, de asemenea, un grup sanitar. Accesul în beci s-a asigurat dinspre Bulevardul carol I, pe traseul scării care lega sala de vânzare a prăvăliei cu pivnița complexului. Au fost prevăzute instalații de încălzire prin pardoseală, instalații de iluminat și prize. Pentru a se asigura lumina naturală, rampa de acces și o parte din beciul adiacent a fost acoperită cu un iluminator din sticlă rezistentă la incendiu. Lucrările realizate oferă o serie de spații cu suprafața utilă de 145,8 mp, în mijlocul căreia se va afla acest complex medieval, evitându-se, astfel, prezența unor construcții supraterane care să obtureze spațiul verde.

Deocamdată, pentru a proteja locul de frigul și zăpezile iernii care stă să bată la ușă, se va realiza un caroiaj din lemn peste care se va pune o folie protectoare. (A.B.)