Edilii Câmpinei din toate timpurile s-or fi priceput la vorbe pentru a-i ferici pe cât mai mulți alegători (sau măcar pentru a-i mulțumi, cât să mai voteze o dată pe cine trebuie), dar la vorbe care să exprime niște denumiri plăcute și sugestive ale unor străzi câmpinene, mai puțin spre deloc. Regretatul Ion Șovăială, cel mai mare memorialist al Câmpinei perioadei postdecembriste și fecund colaborator al publicației noastre, a scris un articol, publicat în Oglinda din 3 mai 2004, în care îi ironiza pe edilii locali, pentru că, de-a lungul timpului, au dat denumiri total nepotrivite multor străzi ale Câmpinei. Articolul avocatului-scriitor m-a făcut să-mi cumpăr dintr-un hypermarket local (singurul loc unde se găsește licoarea), trei sticle cu bere Deranj (nu râdeți, fiindcă berea și denumirea ei sunt reale 100%), o bere făcută riguros după o rețetă de bere germană din Koln (ne asigură producătorul român). Pentru că multe străzi câmpinene au denumiri deranjante, urma să mă deranjez foarte tare citind lista cu străzile orașului meu natal. De aceea, am socotit că numai o bere Deranj mi-ar face munca de cercetare mai ușoară și mai veselă.
Citind lista cu cele 249 de străzi ale urbei noastre, mi-am dat seama că multe dintre observațiile lui Ion Șovăială sunt foarte corecte și de actualitate. Iată câteva dintre principalele sale idei desprinse din articolul pomenit:
„Dupã numele dat, aşadar, de edili unora dintre strãzi, Câmpina pare sã fie, parte, o banalã aşezare ruralã, parte, o mahala sordidã, iar parte, fãrã a bãnui mãcar, o adevãratã rezervaţie naturalã. În acest ultim caz, cadrul geografic, vegetaţia, fauna ornitologicã, flora a împrumutat în bunã mãsurã numele lor cãilor de acces. Ascultaţi: str./ aleea Castanilor, a Fagului, a Mesteacãnului, a Alunului, a Salciei, a Salcâmului, a Socului, Liliacului, a Teilor, a Arinului, a Pinului, Între Brazi, Ulmet. Şi dacã nu am fost convingãtor, pot adãuga: str./ aleea Mãrului, a Pomilor, Silviculturii, Plantaţiei, Pãdurii, Crângului. În cazul unora, varietatea arborigenã, se înţelege, ar putea însuma şi alte specii. Concret, lipsesc str. Stejarului, a Jugastrului, a Frasinului… Sã nu disperãm. Nu doar bogãţia arborigenã dã însã nume reţelei stradale. Supranumit, o vreme, la începutul secolului trecut „oraşul florilor”, edilii nu au scãpat ocazia de a da şi ei, amintind faptul (e posibil ca raţionamentul meu sã fie de-a dreptul utopic), nume de flori unora dintre strãzi. Sã exemplificãm: str./ aleea Panselei, a Narciselor, a Iasomiei, a Magnoliei, a Mãrgãritarului, a Rozelor, Toporaşi, Margaretei, a Garoafelor, a Macului, a Bujorului, a Crinului, a Crizantemelor, a Violetei, a Liliacului, Zefirului, Sulfinei ori Ghiocei, Romaniţei, Rozmarin, Stânjeneilor, Trandafirilor, aleea Florilor şi chiar a Petalei. Cele mai multe dintre numele folosite, întâmplãtoare, nu au însã nici o legãturã cu realitãţile existente ori istoricul respectivelor strãzi. Cu atât mai mult altele, purtând numele unor aşezãri urbane ori ţinuturi geografice, cum ar fi: str./ aleea Bistriţa, Ciceu, Fãgãraş, Oradia, Siret, Beiuş, Maramureş, Nãsãud… Asta în timp ce numele unor personalitãţi culturale locale ori cu strânse legãturi cu istoria urbei – lipsesc. Şi nu de azi, de ieri. (…) De ce sã dãm, sfidãtor parcã, numele lui Geo Bogza unei strãzi mãrunte, în timp ce altele, cu mult mai mari, mai importante ori centrale sã poarte denumiri precum: strada Fântânii, a Rãsãritului, a Agriculturii. Ştiu oare edilii cã pe ultima dintre ele (situatã acum – de ce? – în cu totul altã zonã) a locuit o vreme, cãtre sfârşitul secolului XIX, însuşi Nicolae Grigorescu? (…) Unele transcrieri stradale nici mãcar nu respectã (dovadã a ce?) scrierea corectã a numelor: str. Mihail în loc de Mihai Eminescu, Toma în loc de Thoma Ionescu (doctor, fratele politicianului ploieştean Take Ionescu), G. Bariţiu în loc de Bariţ, ori Vasile Lucaci în loc de Lucaciu. (…) Nu lipsesc unele denumiri a cãror nostimadã o las întreagã înţelegerii cititorului: str. Vacanţei, a Popasului, a Peisajului.
Oare ce rost şi ce semnificaţie mai au în prezent denumiri ca: str. Rampei, a Granicului, a Pompelor, a Conductelor, a Rezervoarelor şi, de unde, a Grindului? De ce mai sunt pãstrate astãzi denumiri cu iz proletcultist, cel puţin de moment, ieşite (nu mai spun de ce) din uz: str. Pãcii, a Progresului, a Solidaritãţii, a Industriei, a Muncii. Şocheazã originalitatea unor denumiri puţin probabil a mai fi întâlnite altundeva în afara mediului rural: str. Grãdinii, a Fântânii, a Dealului, a Prundului şi chiar Cãrãbuşi (totuşi insectã dãunãtoare). Când str. Rãsãritului se aflã în sudul oraşului, în timp ce aleea Nordului în vestul sãu”.
La cele spuse atât de bine și de apăsat de către fostul nostru colaborator, ce mai putem spune? Poate doar faptul că, la 15 ani de la apariția materialului lui Ion Șovăială, administrația publică locală a operat câteva modificări, pe ici, pe colo, dar nu în punctele esențiale. Dintre transcrierile menţionate de Ion Şovăială a fi greşite, numai cea a străzii Vasile Lucaciu a fost corectată în 2008. În nomenclatorul stradal aprobat prin hotărârea Consiliului Local din 30 octombrie 2008 mai apar câteva modificări. Astfel, aleile Berzii şi Islaz devin Al. Berzei, respectiv Al. Izlaz, strada Alexandru Vlahuţă devine Alex Vlahuţă (!!!), strada George Coşbuc devine Coşbuc, strada Rahova devine Rahovei ş.a.m.d.
Am mai puncta faptul că denumirile unor străzi se răzbună pe edilii care le-au botezat așa de ușor. Bunăoară, strada Conductelor a fost foarte mulți ani cu covorul asfaltic spart din cauza unor reparații nesfârșite la conductele sale de apă. Există o stradă aproape de Turnătorie care poartă numele unui mare actor de la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX de care nimeni nu a auzit: Petre Liciu. Acesta nu a avut nicio legătură cu Câmpina, fiind considerat urmaș al lui Constantin I Nottara, un artist mult mai cunoscut, dar care nu a dat niciun nume de stradă la Câmpina. E drept, procedurile schimbării denumirilor de străzi sunt destul de îndelungate, dar nu sunt deloc anevoioase, fiind necesare mai multe solicitări și corespondențe cu o comisie specială care funcționează în cadrul Consiliului Județean. Trebuie numai un pic de voinţă şi ceva ştiinţă de carte, astfel încât să nu mai vedem plăcuţe precum aceea pe care stă scris greşit, de prea mulţi ani, numele marelui poet naţional Mihai Eminescu, după cum se poate vedea chiar în faţa Colegiului Naţional „Nicolae Grigorescu”.
Adrian BRAD
