Știri

Mircea Albulescu şi-a coborât numele, harul şi sufletul peste Teatrul Proiect din Câmpina

La mijlocul săptămânii trecute, am trăit un moment de mare efervescenţă pentru viaţa culturală a orăşelului nostru. Un oraş patriarhal care, de un an şi jumătate, de când la Casa de Cultură fiinţează Teatrul Proiect, a revenit la statutul de oraş cultural, pe care l-a deţinut mult timp înainte vreme. Miercuri, 12 iunie 2013, a fost momentul istoric care va marca – pentru eternitate probabil -, cultura câmpineană. Cu marca “Mircea Albulescu”. Cu numele, harul şi sufletul acestui mare actor al scenei româneşti, ale acestui patriarh al teatrului românesc de astăzi. Or, ce oare ar putea fi mai potrivit pentru cultura unui orăşel patriarhal ca al nostru decât coborârea asupra ei a personalităţii unui patriarh al culturii naţionale. Desigur, fiindcă nu vrem să fim acuzaţi (pe nedrept), că folosim cuvinte mari şi linguşitoare, pentru că nu vrem să fim promotorii cultului personalităţii, trebuie să spunem că Mircea Albulescu (pe numele său real, Iorgu Albulescu), nu este singurul patriarh al culturii noastre naţionale prezente. Sunt în viaţă actori la fel de talentaţi ca şi el, cu personalităţi la fel de puternice. 
Dar niciunul dintre actualii monştri sacri ai teatrului românesc nu ne-a dovedit nouă, câmpinenilor, atâta prietenie şi dragoste, atâta grijă pentru îmbogăţirea şi înfrumuseţarea cotloanelor noastre sufleteşti. O curăţare a sufletului câmpinean prin artă. Fecundă şi nobilă curăţie. Dar înainte de a descrie momentul istoric pomenit ceva mai devreme, am dori să reamintim cititorilor noştri câteva lucruri importante care s-au petrecut până la data de 12 iunie 2013. Înfiinţat în noiembrie 2011, Teatrul Proiect Câmpina s-a născut din iniţiativa a trei persoane: Adrian Dochia, un om de afaceri local şi un pasionat iubitor al teatrului, marele maestru al scenei româneşti, Mircea Albulescu, şi cunoscutul regizor Dan Tudor (ambii angajaţi la “Naţionalul” bucureştean). 
 

Primul teatru profesionist al Câmpinei, găzduit, încă de la începuturile sale, în sala de spectacole a Casei de Cultură “Geo Bogza”, a însemnat revigorarea vieţii culturale din zonă. Mai ales că, de aproape două decenii, periodicitatea cu care ne vizitau teatrele din Bucureşti a rămas o tulbure şi nefericită amintire, nemaivorbind că cinematograf nu mai avem de un deceniu. 
În orăşelul de la poalele Muscelului, au fost aduse piese de teatru renumite, puse în scenă de teatre cunoscute din ţară, cu actori reputaţi. Spre deosebire de teatrele de stagiune (clasicele teatre care funcţionează de mulţi ani în toată ţara, în special în capitalele de judeţ),  teatrul proiect reprezintă o modalitate modernă de a face teatru, frecvent întâlnită în Occident,în ultimele decenii. El nu există ca o instituţie cu actori, regizori şi personal angajaţi permanent. Spectacolele sunt concepute şi executate ca nişte proiecte (de unde vine şi denumirea acestor instituţii), cu actori, regizori, scenografi, maşinişti veniţi de la alte teatre, care sunt colaboratori plătiţi pe fiecare spectacol (proiect). Fiecare teatru proiect produce un număr de spectacole/proiecte, după posibilităţi, iar spectacolele respective, în funcţie de numărul lor, pot fi prezentate publicului sub forma unei stagiuni permanente. Începând cu 12 iunie 2013, la iniţiativa lui Adrian Dochia, directorul teatrului câmpinean, şi a lui Florin Frăţilă, preşedintele Comisiei de cultură din cadrul Consiliului Local Câmpina, Teatrul Proiect Câmpina şi-a schimbat denumirea în Teatrul “Mircea Albulescu”. El rămâne un teatru proiect, iar nu unul de stagiune, numai că denumirea sa va rămâne legată perpetuu de numele actorului Mircea Albulescu. Maestrul va împlini, în curând, 80 de ani de viaţă şi 60 de ani de activitate pe scenele de teatru din ţară şi din străinătate. O viaţă frumoasă, intensă şi profundă cât viaţa unui veşnic şi devotat slujitor al Thaliei. La împlinirea acestei vârste – atât de înălţătoare, dar şi atât de adâncă, Mircea Albulescu se va retrage din activitate, glorios ca un soldat care se întoarce acasă dintr-un război pe care l-a purtat şi câştigat toată viaţa sa. Adrian Dochia, Florin Frăţilă şi Dan Tudor au reuşit să păstreze bine secretul schimbării denumirii teatrului câmpinean, astfel încât Mircea Albulescu nu a aflat despre acest lucru decât cu puţin timp înainte ca noua denumire să fie declarată oficial. 
Gheorghe Visu
Evenimentul a avut loc la finalul piesei “Bădăranii”, a lui Carlo Goldoni, una dintre cele mai celebre comedii din dramaturgia universală, un spectacol de excepţie regizat de Dan Tudor, care a avut premiera în urmă cu două luni la Teatrul “Metropolis” din Bucureşti, cel mai cunoscut teatru proiect din Capitală. Primul spectacol cu piesa “Bădăranii” a fost regizat, la mijlocul anilor 1950, de Sică Alexandrescu. El a cunoscut un succes enorm atât în ţară, cât şi în străinătate, beneficiind de jocul actoricesc de excepţie al altor monştri sacri: Grigore Vasiliu Birlic, Alexandru Giugaru, Radu Beligan, George Calboreanu şi Silvia Dumitrescu Timică. După multe zeci de ani de la punerea în scenă a piesei de către Sică Alexandrescu, iată că Dan Tudor a avut curajul să monteze această piesă într-o manieră modernă, sensibil diferită faţă de cea precedentă.  Şi la Câmpina, personajele “bădăranilor” au fost admirabil reprezentate de către Mircea Albulescu, Costel Constantin, Gheorghe Visu şi Eusebiu Ştefănescu. Cu nimic mai prejos au fost soţiile lor, ale căror roluri au fost susţinute de Adriana Trandafir, Cecilia Bârbora, Gabriela Popescu şi Miriam Rizea. După ce, la final,  toţi actorii au fost răsplătiţi, minute în şir, cu multe aplauze şi ovaţii, directorul teatrului câmpinean le-a spus spectatorilor că trăiesc un moment istoric, pentru că  Teatrul Proiect Câmpina a devenit Teatrul “Mircea Albulescu”. Ca o coincidenţă fericită, ziua spectacolului a fost şi ziua de naştere a regizorului Dan Tudor, anunţ care a stârnit o nouă serie de aplauze şi ovaţii de la cei aproape 700 de spectatori, care au umplut sala de spectacole şi care l-au ovaţionat indelung pe Mircea Albulescu, după ce acesta a primit din partea primarului Horia Tiseanu o diplomă cu noua denumire a teatrului şi o plăcuţă comemorativă. Vizibil emoţionat, maestrul Mircea Albulescu a declarat audienţei: “Bunii mei, nu am mai trăit o emoţie mai puternică decât asta în toată activitatea mea de 60 de ani. Le mulţumesc celor care au crezut că merit onoarea de a da numele acestui teatru.” Cu aceste memorabile cuvinte, rostite de mare actor din tot sufletul său mare, şi cei mai răi dintre spectatorii prezenţi în sală au devenit buni. Bunii lui Mircea Albulescu… A.N.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare