Dezvăluie lumii ideile sale, gândurile, sentimentele. Scrie prin culoare poveşti din viaţa sa şi sculptează imagini ale sufletului său. Lucrările artistului plastic Mihai Boroiu sunt ADN-ul limbajului spiritual al acestuia. Încărcat de frumos, cu o sensibilitate remarcabilă, pictorul dăruieşte neîncetat pasionaţilor şi iubitorilor de artă posibilitatea de a călători în lumea de poveste a naturii şi traduce viaţa prin tuşele de pensulă într-un mod senzaţional de interpretare a acestora. Pentru a afla mai multe despre arta şi artistul plastic Mihai Boroiu, l-am provocat să ne răspundă la câteva întrebări.
– Când şi cum aţi devenit pictor?
– Probabil din neputinţa de a achiziţiona lucrări. La un an după ce am terminat facultatea, în 1984, coleg fiind cu un profesor de desen, cochetând cu mărunţişuri, stând în atelierul său, am simţit ca pot pune culoare şi pot să-mi petrec altfel timpul. Cam acestea au fost începuturile… În decursul anilor, am perseverat, dar în primul rând a fost o provocare.
– Ce înseamnă culoarea pentru dumneavoastră?
– Culoarea este o stare şi starea este dispoziţia oricărei zile pe care o ai. Oricât ai încerca să marchezi starea, culoarea va spune în ce ape te sclazi. Culoarea pătrunde sufletul.
– De ce sunteţi atât de pasionat de pictură?
– Sunt pentru că dorinţa de a pune pe o pânză sau pe un carton un pastel te provoacă să fii pasionat. Pasiunea există, dar povestea este că nici măcar 10% din pasiune nu poţi arăta. Aceasta se materializează, de aici şi provocarea. Ideile vin, cauţi să surprinzi şi din acest motiv fiecare lucrare are misterul şi satisfacţia realizării în sine. De fiecare dată arăţi ceea ce simţi.
– Natura este Cheia Sol în lucrările dumneavoastră. Care sunt elementele “vinovate” pentru muzicalitatea acestora?
– Sunt legate de copilărie. Mi-a plăcut să hoinăresc şi de aceea natura este atelierul lucrului. Este propriul meu atelier.
– Ce artist vă inspiră?
– De la Piliuţă, la Mihai Bandac, David Sava, cel de la care am început să fur meserie, 2000 de ani de Istoria Artei… Fiecare lucrare te inspiră.
– Dacă ar fi să puneţi arta dumneavoastră într-un dialog cu lucrările unor mari pictori, pe cine aţi alege?
– Niciodată nu am încercat să pun în balanţă ceea ce fac cu ceea ce au realizat maeştri penelului. Fiecare suntem unici. Avem un cântar propriu al valorilor noastre. Încerc să folosesc cântarul meu cu propriile-mi greutăţi.
– Întâmpinaţi şi momente mai dificile atunci când creaţi?
– Cel mai greu este să ai răbdare, să aştepţi să vadă oamenii ceea ce lucrezi. Dar şi aşteptarea în sine este o artă pe care mă străduiesc s-o stăpânesc.
– Universul artei este fără margini, iar artistul este un călător neobosit… Ce v-a determinat să poposiţi şi pe tărâmul sculpturii?
– Probabil în aceeaşi dorinţă de a mă manifesta, indiferent că este culoare, lemn sau piatră. Felul în care te exprimi defineşte dorinţa de a te cunoaşte pe tine însuţi. Suntem nişte seminţe şi dacă suntem puse la încolţit, încolţim.
– Ce alte pasiuni aveţi?
– În tinereţe era sportul de performanţă pe care l-am practicat… Sunt pasionat de muzică, de dans, tot ca modalităţi de expresie a creaţiei.
– “An-o-timp” este numele expoziţiei aflate în foaierul mare al Casei Municipale de Cultură “Geo Bogza”. Care este esenţa acesteia?
– N-am plecat de la ideea anotimpului, ci de la anotimpul unei stări. Al copilăriei, al iubirilor trecute, al grădinii bunicii, al grădinii părăsite. Sunt anotimpurile unor idei. Expoziţia va rămâne deschisă până la sfârşitul lunii martie şi este cu vânzare. Vânzarea este necesară, dar nu obligatorie. O expoziţie este cu public, nu este un centru comercial.
– Cum vă petreceţi timpul liber?
– Tot timpul meu este timp liber. Eu sunt mereu legat de o idee, iar ceea ce fac nu este muncă, este plăcere. Şi atunci când nu am ce face ştiu ce am de făcut! Timpul liber mi-a permis să lucrez şi în piatră şi în lemn.
– Care dintre lucrările dumneavostră vă place cel mai mult?
– Cea pe care nu am făcut-o încă.
Andreea Ştefan
