“Afecţiunile dentare la copii trebuie tratate din timp”
Problema afecţiunilor dentare la copii nu este nouă, dar ea nu a fost tratată sistematic şi consecvent de nicio guvernare postdecembristă. E drept, nici ONG-urile societăţii civile din România nu şi-au pierdut prea mult timp în acest sens. În timpul celor două decenii de capitalism românesc (original, sălbatic, de cumetrie, sud-american, cum vreţi să-i ziceţi), ne putem aminti multe campanii de educaţie sanitară, dar niciuna pentru promovarea tratării la timp, începând cu zorii copilăriei, a tuturor afecţiunilor dentare ale copiilor. Şi când spunem copii, ne gândim inclusiv la copiii cu vârste fragede, de doi-trei ani. În România postdecembristă (de cea comunistă nici nu mai are rost să pomenim), părinţii nu sunt educaţi şi, prin urmare, nici conştienţi că trebuie să-şi ducă neapărat copiii la cabinetul stomatologic încă de la apariţia primelor probleme de igienă dentară, deoarece netratarea la timp a afecţiunilor dentare poate inflenţa negativ creşterea şi dezvoltarea ulterioară a micuţilor. Copiii trebuie duşi periodic la stomatolog, nu doar atunci când au dureri de la vreo carie. Au fost campanii naţionale în mass-media, plătite cu bani grei, pentru folosirea sării iodate, dar promovarea ideii că afecţiunile dentare la copii trebuie tratate din timp nu a fost considerată demnă de a fi luată în seamă. Din păcate, nici printre medicii stomatologici practica nu este unitară. Dintr-o experienţă personală, a mea şi a copilului meu, sunt destui doctori stomatologi care nu consideră o problemă gravă cariile preşcolarilor, deoarece “dinţii de lapte tot vor pica şi vor fi înlocuiţi de cei permanenţi.” Din dorinţa de a afla cât mai multe despre implicaţiile afecţiunilor dentare ale micuţilor pe care, atât de superficial, îi numim uneori “viitorul nostru” (ce fel de viitor e acela de care nu ne îngrijim?!), am stat de vorbă cu medicul dentist Titus Munteanu, coordonatorul Centrului Stomatologic DentActiv (Câmpina, strada Progresului), cel mai modern şi mai performant centru stomatologic din judeţ.
Reporter: Domnule doctor, spuneţi-mi, pentru început, cât de importantă este dentiţia temporară a copilului?
Titus Munteanu: Dinţii de lapte sunt foarte importanţi pentru dezvoltarea armonioasă a copilului, inclusiv pentru aspectul său fizic, oasele feţei etc. Dacă nu ar exista dinţii de lapte nu ar putea să apară dinţii definitivi, fiindcă nu ar avea spaţiul necesar. De cele mai multe ori, un copil care pierde dinţi de lapte are probleme, ulterior, cu dezvoltarea oaselor maxilare. Din această cauză dinţii permanenţi apar, uneori, înghesuiţi.
Rep: În situaţia netratării unor grave afecţiuni ale dinţilor de lapte, este posibil ca un copil cu un chip frumos să se schimbe la adolescenţă, iar trăsăturile feţei sale să devină mai puţin estetice? Pentru că ştiu multe cazuri în care preşcolari foarte frumoşi au devenit nişte puberi mai puţin atrăgători la chip. Nu vorbesc despre întregul lor corp, ci doar despre fizionomia feţei.
T.M.: Într-adevăr, problemele oaselor maxilare pot duce la probleme viitoare de aspect fizic pentru copilul care are carenţe grave în dentiţie. Se poate întâmpla şi această chestie nefericită. Dincolo de alte probleme genetice, sunt copii care se nasc chiar fără dinţi (aşa-numitele anodonţii), dar şi aceste afecţiuni pot fi tratate. Pentru aceste afecţiuni nu este nimeni responsabil, ele sunt determinate genetic. Pur şi simplu, unii copii se nasc fără mugurii dentari. Repet, şi nu voi înceta să fac acest lucru, deoarece iubesc foarte mult copiii: fără o dentiţie temporară sănătoasă, nu poate exista o dezvoltare armonioasă a copilului. Bineînţeles, din această cauză, şi dentiţia permanentă va avea de suferit, iar aspectul fizic al copilului poate evolua într-un sens nu foarte estetic. Nemaivorbind că şi organele interne ale copilului pot ajunge, ulterior, în suferinţă. De fapt, se poate spune că netratarea afecţiunilor dentare la copii poate duce la influenţe negative asupra întregului organism. Din cauza problemelor pe care le au cu dinţii, copiii nu se pot alimenta corect, de unde şi apariţia unor probleme ale aparatului digestiv. Din cauza afecţiunilor dentare, destui copii au probleme în exprimare, nu pot să pronunţe corect anumite cuvinte. Dacă ar fi educaţi în acest sens, părinţii ar şti că dinţii au un rol important şi în vorbire.
Pe mulţi dintre preşcolarii pe care i-am tratat, i-am simţit traumatizaţi de anumite probleme ale dinţilor de lapte, probleme pe care părinţii lor nu s-au grăbit să le rezolve, din motive diverse, dar neîntemeiate, pe care nu are rost să le mai discutăm acum. Totul este ca părinţii care citesc acest material să înveţe ceva din semnalul de alarmă pe care îl tragem aici: a neglija tratarea afecţiunilor dinţilor de lapte ale copilului tău înseamnă a-i afecta dezvoltarea fizică ulterioară!
Rep: Există o mentalitate adânc înrădăcinată printre părinţi, conform căreia dinţii de lapte cariaţi ai copiilor nu sunt chiar o nenorocire, fiindcă ei oricum dispar pentru a le face loc dinţilor permanenţi. Ca o concluzie fundamentală a discuţiei noastre: dinţii de lapte trebuie trataţi sistematic şi complet, aidoma dinţilor permanenţi?
T.M: Într-adevăr, există larg răspândită o astfel de mentalitate, care este total greşită. Fără îndoială, dinţii de lapte pot fi trataţi şi trebuie trataţi. Oricum, noi nu am putea trata afecţiunile dentare ale copiilor fără ajutorul 100% al părinţilor. Am tratat foarte mulţi copii. În prima şedinţă, nu poţi să începi niciun tratament. În prima şedinţă, eu doar încerc să le câştig încrederea şi să îi fac să înţeleagă faptul că orice tratament înseamnă şi suferinţă, dar ea va fi alungată cât mai repede şi va fi urmată neapărat de bucuria sănătăţii. Apoi, părinţii trebuie să-mi continue munca, convingându-i pe micuţi că trebuie să suporte tratamentul, care, făcut cu laserul, poate provoca suferinţă în doze minime. Copiii pot fi convinşi în acest sens; de cele mai multe ori, prin recompense bine meritate. Este foarte greu de lucrat cu copiii, o ştiu din propria experienţă. Dar tot din aceeaşi experienţă personală bogată pe care o am în pedodonţie (una dintre cele mai dificile ramuri ale stomatologiei, care se ocupă cu tratarea afecţiunilor dentare la copii), pot să vă spun, cu mâna pe inimă, că merită tot efortul. Lumina chipului unui copil căruia i-ai curmat suferinţele pricinuite de afecţiuni dentare nu se poate compara aproape cu nimic pe lumea aceasta. În pedodonţie, timpul nu rezolvă problemele. Contrar unui cunoscut proverb internaţional, timpul nu le rezolvă chiar pe toate, iar în cazul afecţiunilor dentare, trecerea lui strică, nu repară.
Titus Munteanu: Dinţii de lapte sunt foarte importanţi pentru dezvoltarea armonioasă a copilului, inclusiv pentru aspectul său fizic, oasele feţei etc. Dacă nu ar exista dinţii de lapte nu ar putea să apară dinţii definitivi, fiindcă nu ar avea spaţiul necesar. De cele mai multe ori, un copil care pierde dinţi de lapte are probleme, ulterior, cu dezvoltarea oaselor maxilare. Din această cauză dinţii permanenţi apar, uneori, înghesuiţi.
Rep: În situaţia netratării unor grave afecţiuni ale dinţilor de lapte, este posibil ca un copil cu un chip frumos să se schimbe la adolescenţă, iar trăsăturile feţei sale să devină mai puţin estetice? Pentru că ştiu multe cazuri în care preşcolari foarte frumoşi au devenit nişte puberi mai puţin atrăgători la chip. Nu vorbesc despre întregul lor corp, ci doar despre fizionomia feţei.
T.M.: Într-adevăr, problemele oaselor maxilare pot duce la probleme viitoare de aspect fizic pentru copilul care are carenţe grave în dentiţie. Se poate întâmpla şi această chestie nefericită. Dincolo de alte probleme genetice, sunt copii care se nasc chiar fără dinţi (aşa-numitele anodonţii), dar şi aceste afecţiuni pot fi tratate. Pentru aceste afecţiuni nu este nimeni responsabil, ele sunt determinate genetic. Pur şi simplu, unii copii se nasc fără mugurii dentari. Repet, şi nu voi înceta să fac acest lucru, deoarece iubesc foarte mult copiii: fără o dentiţie temporară sănătoasă, nu poate exista o dezvoltare armonioasă a copilului. Bineînţeles, din această cauză, şi dentiţia permanentă va avea de suferit, iar aspectul fizic al copilului poate evolua într-un sens nu foarte estetic. Nemaivorbind că şi organele interne ale copilului pot ajunge, ulterior, în suferinţă. De fapt, se poate spune că netratarea afecţiunilor dentare la copii poate duce la influenţe negative asupra întregului organism. Din cauza problemelor pe care le au cu dinţii, copiii nu se pot alimenta corect, de unde şi apariţia unor probleme ale aparatului digestiv. Din cauza afecţiunilor dentare, destui copii au probleme în exprimare, nu pot să pronunţe corect anumite cuvinte. Dacă ar fi educaţi în acest sens, părinţii ar şti că dinţii au un rol important şi în vorbire.
Pe mulţi dintre preşcolarii pe care i-am tratat, i-am simţit traumatizaţi de anumite probleme ale dinţilor de lapte, probleme pe care părinţii lor nu s-au grăbit să le rezolve, din motive diverse, dar neîntemeiate, pe care nu are rost să le mai discutăm acum. Totul este ca părinţii care citesc acest material să înveţe ceva din semnalul de alarmă pe care îl tragem aici: a neglija tratarea afecţiunilor dinţilor de lapte ale copilului tău înseamnă a-i afecta dezvoltarea fizică ulterioară!
Rep: Există o mentalitate adânc înrădăcinată printre părinţi, conform căreia dinţii de lapte cariaţi ai copiilor nu sunt chiar o nenorocire, fiindcă ei oricum dispar pentru a le face loc dinţilor permanenţi. Ca o concluzie fundamentală a discuţiei noastre: dinţii de lapte trebuie trataţi sistematic şi complet, aidoma dinţilor permanenţi?
T.M: Într-adevăr, există larg răspândită o astfel de mentalitate, care este total greşită. Fără îndoială, dinţii de lapte pot fi trataţi şi trebuie trataţi. Oricum, noi nu am putea trata afecţiunile dentare ale copiilor fără ajutorul 100% al părinţilor. Am tratat foarte mulţi copii. În prima şedinţă, nu poţi să începi niciun tratament. În prima şedinţă, eu doar încerc să le câştig încrederea şi să îi fac să înţeleagă faptul că orice tratament înseamnă şi suferinţă, dar ea va fi alungată cât mai repede şi va fi urmată neapărat de bucuria sănătăţii. Apoi, părinţii trebuie să-mi continue munca, convingându-i pe micuţi că trebuie să suporte tratamentul, care, făcut cu laserul, poate provoca suferinţă în doze minime. Copiii pot fi convinşi în acest sens; de cele mai multe ori, prin recompense bine meritate. Este foarte greu de lucrat cu copiii, o ştiu din propria experienţă. Dar tot din aceeaşi experienţă personală bogată pe care o am în pedodonţie (una dintre cele mai dificile ramuri ale stomatologiei, care se ocupă cu tratarea afecţiunilor dentare la copii), pot să vă spun, cu mâna pe inimă, că merită tot efortul. Lumina chipului unui copil căruia i-ai curmat suferinţele pricinuite de afecţiuni dentare nu se poate compara aproape cu nimic pe lumea aceasta. În pedodonţie, timpul nu rezolvă problemele. Contrar unui cunoscut proverb internaţional, timpul nu le rezolvă chiar pe toate, iar în cazul afecţiunilor dentare, trecerea lui strică, nu repară.
