Gherasim Rusu Togan: „Troiţa”
Folclorul (ef.engl. folk, popor şi lore, ştiinţă), un subiect vast, cu implicaţii majore în lumea literaţilor, cuprins în programul Lecturilor Publice şi cu referiri directe asupra valorilor care alcătuiesc civilizaţia şi cultura poporului nostru (literatură, muzică, dans, teatru popular, joc, obiceiuri, tradiţii etc.), a constituit o nouă şi interesantă temă de dezbatere.
Acest domeniu, atât de complex, este reprezentat pe plan local şi naţional de către cunoscutul scriitor Gherasim Rusu Togan, distins de către APLER, în toamna anului trecut cu Premiul „Dan Al. Condeescu” pentru critică literară, pentru cartea „Dimensiuni ale imaginarului popular. Dezordini, temeri, închipuiri” şi nominalizat în dicţionarele de specialitate.
„Cu toate că la începutul anului 2011 – şi-a conturat speech-ul moderatorul Florin Dochia – ne propusesem ca activităţile Cercului Literar «Geo Bogza» să se desfăşoare lunar, am ajuns să le ţinem… săptămânal”. (Aplauze) În această atmosferă, joi, 21 aprilie, în sala „Constantin Radu” a Casei de Cultură s-a desfăşurat o nouă ediţie a Lecturilor Publice în cadrul cărora etnofolcloristul Gherasim Rusu Togan a prezentat un fragment din romanul său, „Troiţa”.
Trista poveste magico-ritualică, la care autorul a lucrat peste 15 ani, este guvernată de o troiţă sfântă transmisă din generaţie în generaţie. Cu accentul cald ardelenesc, G. Rusu a captat atenţia asistenţei cu superba poveste: „Sus, în Dealul Bărcului, înecată în buruieni şi tufari de răchită, troiţa îşi arată faţa în toată măreţia ei, doar toamna şi iarna. Atunci, frunzarul se topeşte de bruma şi gerul ce-i îngheaţă până şi apa sorbită de lemnul îmbătrânit şi pe alocuri devenit ca o iască spongioasă şi respingătoare”.
Adevărat cercetător, autorul se apleacă cu migală asupra descifrării unor enigmatice inscripţii în măduva lemnului – „Noi avem (încre)… dere în Du… (mnezeu) ş(i) din ros… (tul) dat ne-…(am) făcut crez” – şi constată, cu durere, „o crestătură aspră de secure” la rădăcina troiţei (amintind, probabil, celebra operă a lui Brâncuşi, „Primul strigăt”). „Şi astăzi, încă – spune etnologul -, icoana Maicii Domnului mai păstrează blestemul încrustat de un călugăr în trupul troiţei – «Când te-ai duce/ şi-o străluce/ Să-ţi faci dragul meu o cruce./ De-o fi lumea mai curată/ fi-le fapta blestemată/ Sufletu-n rele-necat/ că om bun a împuşcat/ Domnul în puterea lui/ Să-i dea prăpăditului! Ajută, Doamne!» Iar de atunci, în noaptea Sfintei Marii, icoana lăcrimează”.
Fin observator al fenomenului magico-ritualic, Gherasim Rusu Togan rosteşte o rugă păgână şi mişcătoare – „Vântule, opreşte-te, tu, izvor, porneşte-te, gligoreni, opriţi-vă, turme, răspândiţi-vă. Iarbă, leagănă-te-n soare, fugiţi relelor izvoare, rămâneţi bune izvoare!”
Cenacliştii, impresionaţi de calitatea „romanului”, au pus o serie de întrebări autorului, iar acesta le-a satisfăcut curiozitatea cu numeroase şi admirabile povestiri complementare.
Apreciind acurateţea lecturii, oportunitatea tematicii şi a momentului desfăşurării, poetul Florin Dochia a precizat că „Troiţa” a fost publicată, serial, în Revista Nouă (nr. 6, 7-8/ 2010 şi nr. 1/ 2011) şi a comunicat calendarul activităţilor următoare.
Marele merit al scriitorului Gherasim Rusu Togan a constat în studierea creaţiei folclorice în raport cu mediile sociale care l-au creat, depăşind simpla culegere a creaţiei literare populare, cu abordarea modernă, bazată pe autenticitatea, originea şi sistematizarea folclorului.
Trista poveste magico-ritualică, la care autorul a lucrat peste 15 ani, este guvernată de o troiţă sfântă transmisă din generaţie în generaţie. Cu accentul cald ardelenesc, G. Rusu a captat atenţia asistenţei cu superba poveste: „Sus, în Dealul Bărcului, înecată în buruieni şi tufari de răchită, troiţa îşi arată faţa în toată măreţia ei, doar toamna şi iarna. Atunci, frunzarul se topeşte de bruma şi gerul ce-i îngheaţă până şi apa sorbită de lemnul îmbătrânit şi pe alocuri devenit ca o iască spongioasă şi respingătoare”.
Adevărat cercetător, autorul se apleacă cu migală asupra descifrării unor enigmatice inscripţii în măduva lemnului – „Noi avem (încre)… dere în Du… (mnezeu) ş(i) din ros… (tul) dat ne-…(am) făcut crez” – şi constată, cu durere, „o crestătură aspră de secure” la rădăcina troiţei (amintind, probabil, celebra operă a lui Brâncuşi, „Primul strigăt”). „Şi astăzi, încă – spune etnologul -, icoana Maicii Domnului mai păstrează blestemul încrustat de un călugăr în trupul troiţei – «Când te-ai duce/ şi-o străluce/ Să-ţi faci dragul meu o cruce./ De-o fi lumea mai curată/ fi-le fapta blestemată/ Sufletu-n rele-necat/ că om bun a împuşcat/ Domnul în puterea lui/ Să-i dea prăpăditului! Ajută, Doamne!» Iar de atunci, în noaptea Sfintei Marii, icoana lăcrimează”.
Fin observator al fenomenului magico-ritualic, Gherasim Rusu Togan rosteşte o rugă păgână şi mişcătoare – „Vântule, opreşte-te, tu, izvor, porneşte-te, gligoreni, opriţi-vă, turme, răspândiţi-vă. Iarbă, leagănă-te-n soare, fugiţi relelor izvoare, rămâneţi bune izvoare!”
Cenacliştii, impresionaţi de calitatea „romanului”, au pus o serie de întrebări autorului, iar acesta le-a satisfăcut curiozitatea cu numeroase şi admirabile povestiri complementare.
Apreciind acurateţea lecturii, oportunitatea tematicii şi a momentului desfăşurării, poetul Florin Dochia a precizat că „Troiţa” a fost publicată, serial, în Revista Nouă (nr. 6, 7-8/ 2010 şi nr. 1/ 2011) şi a comunicat calendarul activităţilor următoare.
Marele merit al scriitorului Gherasim Rusu Togan a constat în studierea creaţiei folclorice în raport cu mediile sociale care l-au creat, depăşind simpla culegere a creaţiei literare populare, cu abordarea modernă, bazată pe autenticitatea, originea şi sistematizarea folclorului.
Theodor MARINESCU
De ce merg la cercul de lecturi publice
Scrisoare deschisă amatorilor de literatură
Dacă e joi, paşii sau maşina mă îndreaptă spre Casa de Cultură „Geo Bogza” sau Teatrul – cum îi spunem noi -, unde poa’ să ningă, poa’ să plouă, la 5 1/2 trecute fix avem întâlnire cu „lecturi publice”.
Sunt două ore în care poţi auzi poezie „tânără”, proză scurtă de bună calitate, catrene pline de fineţe şi umor – marca Saşa. Sunt două ore în care uiţi de criză, de preşedintele Băsescu, de guvernul Boc sau de taxele locale crescute cu 20%. Sunt două ore în care auzi producţii literare de bună calitate, în care pot să polemizez fără scrâşnete din dinţi, să duelez cu eleganţă, fără încruntare, să spun ce-mi place sau nu şi în general să mă simt bine între prieteni, iar după două ore să plec poate un om mai bun, dar în mod sigur mai bogat intelectual.
A fost frig, acum e cald; a fost ziua scurtă, acum e mai lungă; am fost puţini, acum suntem din ce în ce mai mulţi; se va acorda şi pianul pentru Serghie Bucur pentru ca după-amiazile să fie şi mai plăcute.
Deci – eternul deci – veniţi şi nu veţi regreta, veniţi o dată şi veţi reveni, sunt sigur.
Noi, eu, vă aşteptăm. Joi, ora 17.30, „trecute fix”!
Scrisoare deschisă amatorilor de literatură
Dacă e joi, paşii sau maşina mă îndreaptă spre Casa de Cultură „Geo Bogza” sau Teatrul – cum îi spunem noi -, unde poa’ să ningă, poa’ să plouă, la 5 1/2 trecute fix avem întâlnire cu „lecturi publice”.
Sunt două ore în care poţi auzi poezie „tânără”, proză scurtă de bună calitate, catrene pline de fineţe şi umor – marca Saşa. Sunt două ore în care uiţi de criză, de preşedintele Băsescu, de guvernul Boc sau de taxele locale crescute cu 20%. Sunt două ore în care auzi producţii literare de bună calitate, în care pot să polemizez fără scrâşnete din dinţi, să duelez cu eleganţă, fără încruntare, să spun ce-mi place sau nu şi în general să mă simt bine între prieteni, iar după două ore să plec poate un om mai bun, dar în mod sigur mai bogat intelectual.
A fost frig, acum e cald; a fost ziua scurtă, acum e mai lungă; am fost puţini, acum suntem din ce în ce mai mulţi; se va acorda şi pianul pentru Serghie Bucur pentru ca după-amiazile să fie şi mai plăcute.
Deci – eternul deci – veniţi şi nu veţi regreta, veniţi o dată şi veţi reveni, sunt sigur.
Noi, eu, vă aşteptăm. Joi, ora 17.30, „trecute fix”!
Un neofit în d’ale literaturii, Alex. Blanck
