În romanul Viaţa unui om necunoscut Andrei Makine întreprinde o nouă incursiune în istoria Rusiei si poporului rus din secolul trecut, folodindu-se de două personaje diferite care se întâlnesc din întâmplare, personaje care îi oferă scriitorului posibilitatea de a trage mai multe cartuşe în câteva direcţii bine definite: 1. drama umană şi schimbarea produsă în fiinţa umană de război. 2. globalizarea şi Rusia contemporană 3. destinul unui exilat. Primul personaj este Ivan Şutov, un scriitor rus exilat in Franţa încă din timpul regimului comunist (la fel precum Makine) faţă de care a fost disident iar al doilea, Volki, un bătrân care trăia într-o camera a unui cămin de nefamilişti din noul Sankt Petersburg. Fosta iubită din tinereţe a scriitorului, bine integrată în noua societate recent îmbogăţită din Rusia doreşte să-l evacueze la un azil pe bătrân pentru că cumpărase întregul palier pe care dorea să-l transforme într-un mic palat conform noilor standarde occidentale (arcade din rigips, termopane, aer condiţionat etc). Ivan Şutov, scriitorul rus de 50 de ani, se urcă în avion şi ajunge după mai bine de trei decenii, în Rusia în urma unui eşec dureros în dragoste provocat de o tânără franţuzoaică faţă de care şi-a consumat puterea de atracţie oferită de romanticul său statut de scriitor. „Seducătorii plimbă femeile în decapotabile. Scriitorii pe cale să devină cerşetori îi scot la bătaie pe clasicii ruşi.” Şutov este consumat de lipsa sa de succes la public, în librării, precum şi în dragoste căci iubita franţuzoaică îl înşeală. „Şutov nu se lăsa păcălit nici în privinţa infidelităţilor Leei. Cuvântul părea vodevilesc, aşa că găsi altele în loc ( „se culcă din când în când cu un amic”) şi preferă să procedeze ca un scriitor: se ţinu departe de situaţie, ca să nu sufere şi să o poată descrie într-o zi. Dar postura de observator rece e o amăgire.”1
Bătrânul Volki este prezentat în mod semnificativ scriitorului de către tânărul fiu al fostei sale iubiri din tinereţe, dornic să iasă din casă, ca un bătrân decrepit şi mut care trebuie mutat la un azil de bătrâni pentru a crăpa în pace. Volki se dovedeşte a fi mai mult decât atât căci muţenia lui este de fapt o grevă faţă de ceea ce noua societate rusă a devenit (ceea ce pentru noi este destul de cunoscut), o revoltă faţă de dispreţul arătat de noii ruşi faţă de vechii ruşi, cu rănile lor nevindecate. Însă viaţa tânără vrea să trăiască din plin conform principiului o viaţa avem! Incomprehensiunea dintre cele două segmente, unul pe cale de dispariţie biologică iar celălalt pe cale de subjugare completă a societăţii ruseşti este totală. În mod simbolic Noua Rusie construieşte cartiere de vile pe malul unui râu unde sinucigaşii apărători ai Leningradului atacau la baioneta liniile germane. Volki a fost prins în încercuirea Leningradului în care a trăit o ciudată poveste de dragoste cu o fostă colegă de Conservator. Supravieţuirea este în sine un act de maxim eroism iar Makine zugrăveşte în culori vii tragedia acelor umbre muribunde. Makine se foloseşte de acest pretext pentru a înfăţişa încă un destin prins în capcana unei istorii sângeroase, cea a Rusiei din secolul trecut. În timpul stalinismului omul obişnuit trăia cu o dilema pe care Makine o zugrăveşte foarte bine „Extrema dificultate de-a crede în bunătatea omenească şi, în acelaşi timp, conştiinţa faptului că doar această credinţă te mai putea mântui. O ţară în care milioane de fiinţe se trezeau noaptea, ascuţindu-şi urechile la scrâşnetul cauciucurilor pe asfalt: maşina asta merge mai departe sau se opreşte la uşa mea?”2 Volumul este şi o critică la adresa noii imbecilizări a societăţii contemporane care se manifestă atât în România cât şi în Rusia fiind una din consecinţele neplăcute ale globalizării (oare de ce imbecilitatea se propaga mult mai uşor decât ideea inteligentă? Poate pentru că este mai uşor digerabilă de către masele de consumatori).
http://filme-carti.ro/carti/viata-unui-barbat-necunoscut-de-andrei-makine-9859/#more-9859
1 Pag.37
2 Pag.178
