Lectura NU dăunează grav sănătăţii!

Chipul ascuns al lui Che Guevara

Figura lui Che Guevara a devenit mitică, legendară, simbolică, un adevărat loc comun pentru o parte a lumii contemporane. Chiar dacă avântul guevarist s-a mai domolit, el încă reprezintă port- stindardul tuturor dezmoşteniţilor şi naivilor din lume, o figură sexy numai bună de folosit în marketing. O figură trendy, de revoluţionar glossy.

Volumul “La face caché de Che” scris de Jacobo Machover, tradus cu titlul Che Guevara sau mistificarea istoriei1 reuşeste să distrugă această imagine (în care noi oricum nu am crezut niciodată) idilică. Cartea lui Machover dovedeşte că Guevara este un alt exemplu al nevoii de a mitifica, de a fabrica legende . Ce să spunem de această sete în secolul al XX-lea, unul atat de impregnat de ideologii politice? A fost o sete cu multiple accente criminale. Grav este atunci când astfel de figuri pseudo-legendare îşi menţin prezenţa în spaţiul public dupa ce timpul istoric care le-a creat a apus iar adevarul despre personajul istoric a ieşit la iveală. Volumul scris de Jacobo Machover îndrăzneşte să demitizeze figura lui Ernesto Guevara aratând/ dovedind impostura unui personaj care prin destinul sau trist, autoprovocat, a reuşit să se strecoare în conştiinţa prea multor oameni. Machover îşi urmăreşte personajul de-a lungul numeroaselor sale aventuri şi are darul de a menţine naraţiune alertă, citînd deseori din însuşi personajul studiat care, în buna traditie a revoluţionarilor secolului trecut, nu s-a mulţumit să foloseasca arma, sa ucida cu sange rece, sa raspandeasca teroarea dar a avut si orgoliul de a-si teoretiza arta revolutionara.  Care retrospectiv ni se pare de natura explicit penala “Executiile nu sunt doar o necesitate pentru poporul Cubei, ci si o datorie impusa de acest popor.” sau “Am împuşcat; impuscam si vom continua sa impuscam atat timp cat va fi nevoie. Lupta noastra este crancena”(din cuvantarea rostita tocmai de la tribuna ONU) sau “orice revolutie comporta, inevitabil, o parte de stalinism.” Adica o multitudine de asasinate motivate ideologic (anumite categorii sociale nu intrau in grila comunista). Până si Al Qaida s-ar regasi in cuvintele lui intelepte “Razboiul trebuie purtat pana acolo unde-l duce dusmanul: la el acasa, in locurile lui de distractie; e nevoie de un razboi total.”

Dupa victoria los barbudos si instaurarea comunismului in Cuba Che a detinut mai multe responsabilitati, printre care, cea mai sangeroasa, a fost cea de comandant-sef al inchisorii din La Cabana, post pe care-l va ocupa incepand cu data de 3 ianuarie 1961 si până în luna iulie, de responsabil al Comisiei de epurare. Che a ordonat executarea a aproape o suta optezeci de sentinte de condamnare la moarte. A fost si presedintele Bancii Nationale a Cubei si ministru al Industriilor chiar daca habar nu avea nici de finante si nici de economie, insa stiinta revolutionara, stim bine, poate trece peste astfel de detalii minore. In ciuda demnitatiilor, argentinianul “Ernesto Che Guevara nu-si gasea locul. Devenind indezirabil pentru Castro dar putând fi in continuare util pentru a crea probleme inamicului a fost aruncat în fostul Congo belgian  unde a condus un grup de luptatori comunişti cubanezi, în majoritatea lor negri, care trebuiau să sprijine o actiune de guerilla locală îndreptată împotriva guvernului condus de Tshombe şi sprijinit de şeful statului major al armatei, Mobutu. Un previzibil eşec aşa cum au fost absolut toate republicile populare din Africa, din Europa si, in general, din intreaga lume.
După ce a spălat putina din Congo, într-un mod prea puţin demn, a ajuns la refacere în RDG. După câteva săptămâni de antrenament militar în Cuba, şi-a început ultima aventură în Bolivia în fruntea unui detaşament format doar din patruzeci şi trei de oameni, fapt ce spune totul despre  dorinţa lui Fidel Castro de a scăpa definitiv de el. Chiar daca Che spera sa ralieze o parte din populatie la miscarea sa, aceasta asertiune s-a dovedit complet nefondata pe teren. Populatia locala fugea de el drept pentru care capturarea grupului nu a reprezentat decat o chestiune de timp. CIA îl urmărea încă din Congo. “Bolivienii nu aveau deloc intenţia să-i cruţe pe prizonierii lor. Americanii, în schimb, considerau că e preferabil să-i pastreze pe Che şi pe camarazii acestuia în viaţă, pentru a nu face din ei nişte martiri.”2 Necruţătorul şi crudul Che (atunci când se afla la putere în Cuba) devine foarte uman în timpul ultimei confruntări, alegând calea logică, aceea de a se preda, înconjurat fiind de trupe mult mai numeroase, în speranţa şi că va fi judecat şi doar condamnat la închisoare (pedeapsa capitala neexistând în Bolvia). S-a înşelat căci generalii aflaţi la putere în Bolivia in acea perioadă au ordonat asasinarea lui. „Orice acţiune a noastră e un strigăt de război împotriva imperialismului… Oriunde ne-ar surprinde moartea, fie ea binevenită câtă vreme strigătul nostru de luptă a ajuns la o ureche receptivă şi o altă mână se întinde să ne preia armele…” De altfel toate trasaturile sale denotă un fanatism fără limite care se aseamană doar cu cel al lui Dzrejinski şi Lenin, la mare distanţă totuşi de minţi diabolice, de acord, dar calculate, axate eminamente pe dimensiunea politică precum Stalin sau Castro. 

Ma multe la: 
http://filme-carti.ro/carti/che-guevara-sau-mistificarea-istoriei-de-jacobo-machover-9310

1 Apărut la Pro Editură şi Tipografie, Bucureşti, 2008, traducere din limba franceză de Cristina Livia Vasilescu
2 Ibidem, pag.97

Codruţ CONSTANTINESCU