Cea de a XVI-a Serată Culturală organizată de către Librăria Elstar l-a avut oaspete pe Excelența Sa Teodor Baconschi, fostul ambasador al României la Vatican, în Portugalia și Franța, fost ministru de externe și intelectual de marcă al culturii române contemporane, care a lansat ultimul său volum, „365 de lămuriri în compania lui Laurențiu-Ciprian Tudor” (Ed. Polirom, Iași).
Codruț Constantiescu, iniţiatorul acestor serate culturale, a menționat că este a doua lansare a lui Baconschi în cadrul Seratelor Elstar și cea de a treia prezență în Câmpina, după conferința Lemet din octombrie 2017. De asemenea, moderatorul întâlnirii a prezentat, pe scurt, atât parcursul diplomatic în slujba statului român, cât și bibliografia bogată a lui Teodor Baconschi din cele două perioade mari de creație, întrerupte de anii în care domnia sa s-a aflat în cadrul serviciului public (pentru a folosi terminologia anglo-saxonă care desemneză mult hulita administrație).
Referindu-se la volum, Codruț Constantinescu a remarcat faptul că este cel mai personal volum semnat de Teodor Baconschi, pentru că toate celalalte au cu totul alte subiecte, de antropolgie religioasă, de analiză societală etc. De remarcat faptul că Teodor Baconschi a mai purtat alte două dialoguri substanțiale, unul dintre ele (Legătura de chei. Mărturii diplomatice) chiar în compania câmpineanului (la origine) Armand Goșu. Codruț Constantinescu a amintit că, din pură întâmplare, a fost în același loc precum oaspetele nostru în 21 decembrie 1989, în fața Hotelului Intercontinental, aflându-se alături de părinți în căutarea hranei, mai abundentă în Capitala comunistă decât în Câmpina.
Teodor Baconschi a avut un discurs plin de miez, în care a explicat mizele cărții sale. „Am încercat să marchez și eu Anul Centenarului cum am putut, având în vedere că am asistat la un torent de schimbări care ne-au solicitat mult mai mult decât ne-am fi așteptat acum 35 de ani de exemplu, când doar ne pregăteam să asistăm la transferul puterii în interiorul dinastiei ceaușiste. Dar vedeți cum funcționează destinul, iar Dumnezeu este stăpânul istoriei. Este drept, o carte destul de personală pentru că Laurențiu-Ciprian Tudor, prin insistența lui, m-a făcut ca uneori să las garda jos și să mă avânt pe acest tărâm personal, chiar dacă nu sunt adeptul stilului autoreferențial. Nu îmi plac autorii obsedați de ei. Până la urmă, acest volum este și un bilanț, ajungem la acea etapă din viață când este necesar unul, o inventariere a darurilor pe care mi le-a oferit Dumnezu. Apare și o mică notă testamentară, chiar dacă trebuie să recunoaștem că este foarte greu să trăiești cu această viziune testamentară, mai ales în aceste timpuri atât de stresante și dinamice. Este drept că această carte poate fi citită și pe bucăți, fragmentar, având în vedere că este formată din 365 de paragrafe formate din întrebări/ răspunsuri distincte, dar eu aș prefera să fie lecturată de la început până la sfârşit, căci este un jurnal de idei. Aș zice că este și un bun ghid pentru lumea de azi, dar și o formă de recul: te dai puțin în spate și privești unde te afli. Cum a remarcat și Codruț Constantinescu, este o pledoarie pentru rolul actual, deosebit de important pentru noi, al Creștinismului. Este nevoie de mărturisire, de alfabetizare creştină. Nu putem fi mai mult decât niște atomi fără creștinism”.
Având în vedere activitatea sa diplomatică în domeniul integrării euro-atlantice (ultimul ministru de externe care s-a întâlnit față în față cu un secretar de stat al Statelor Unite și asta spune mult), Teodor Baconschi a dezvoltat și o pledoarie pentru păstrarea și întărirea legăturilor noastre cu Uniunea Europeană și cu aliații din NATO, având în vedere provocările majore din secolul acesta care este foarte posibil să fie al Chinei, având în vedere că aceasta a recuperat în numai treizeci de ani un decalaj tehnic și economic uriaş (căci civilizația chineză este multimilenară): „Știm foarte multe despre lumea de azi și trebuie să fim conștienți că noile războaie nu se mai poartă cu diviziile de tancuri, sunt războaie informaționale, informatice, economice, în care contează foarte mult și ceea ce americanii numesc the soft power. Este nevoie de coerență euro-atlantică dublată de o viziune creștină care totuși se insinuează din ce în ce mai mult între lumea catolică și protestantă și cea ortodoxă. În ciuda diferenţelor care vor rămâne, totuși, ceea ce ne unește pe noi, creștinii, este mult mai fundamental”.
La întrebările părintelui Petru Moga, prezent la eveniment, Teodor Baconschi a făcut și o inspirată comparație între vizita Papei Ioan Paul al II-lea din 1999, la care a fost implicat direct, și cea a Papei Francisc, de acum câteva zile. În timp ce prima a fost ecumenică (deci mult mai importantă), cea de a doua a fost pastorală, fără a-i știrbi deloc din importanţă și semnificație, cu atât mai mult cu cât venea după vizita Papei Francisc în Bulgaria, unde a fost primit cu destulă răceală. La finalul seratei, Teodor Baconschi a acordat numeroase autografe.
Greu, dacă nu imposibil de înțeles cum o personalitate atât de erudită precum Teodor Baconschi nu își găsește locul măcar la o catedră universitară pentru a îmbogăți tinerele generații de români.
