Știri

La o lună de la tragica moarte a lui Ionuţ Anghel, autorităţile centrale şi locale se învârt în jurul cozii. De maidanez.

A trecut o lună de când un copil de patru ani, Ionuţ Anghel, a fost sfâşiat, se pare, de nişte câini comunitari, în Bucureşti, iar noua legea care reglementează situaţia câinilor fără stăpân rămâne tot în fază de proiect. Abia mâine, pe 25 septembrie, Curtea Constituţională va soluţiona sesizarea de neconstituţionalitate a legii formulată de un grup de parlamentari. Tot într-o soluţie a CCR s-a împotmolit şi precedenta lege privind câinii comunitari, adoptată în noiembrie 2011, care permitea eutanasierea câinilor comunitari din adăposturi după un termen de 30 de zile, dacă în acest răstimp nimeni nu-i revendica sau adopta. Oare câţi Ionuţi mai trebuie să moară ca autoritaţile centrale să fie responsabile şi să înceapă odată rezolvarea acestei probleme spinoase? S-o înceapă, dar să o şi ducă la bun sfârşit. Chestiunea câinilor vagabonzi apasă societatea românească poate chiar mai puternic decât criza economică şi şomajul. Fiindcă problema lipsei locurilor de muncă (reală şi plină de tragism şi ea), nu a reuşit să divizeze societatea civilă din România aşa cum au reuşit variantele pro şi contra eutanasierii câinilor vagabonzi capturaţi de pe străzi şi care nu îşi găsesc stăpâni. Se aude că, mai nou, în Capitală, sunt oameni care vânează câinii vagabonzi pe la periferii şi îi ard de vii. Cădem dintr-o extremă în alta. Lumea civilizată o să ne arate iar cu degetul, întocmai cum făcea la începutul anilor 90, la aflarea situaţiei miilor de copii bolnavi de SIDA instituţionalizaţi în condiţii mizere. La porţile azilelor chinologice se formează cozi immense de iubitori de animale care vor să adopte câini pentru ca aceştia să nu fie omorâţi în mod legal. De ce nu li s-a trezit mai devreme dragostea necondiţionată pentru animalele fără stăpân, nu ştim. Legea privind eutanasierea câinilor comunitari din noiembrie 2011 a fost declarată neconstituţionala de către Curtea Constituţională a României (CCR), deoarece soluţiile prevăzute în acea lege, considerau judecătorii constituţionalişti, nu erau clare şi previzibile, iar autorităţile locale ar fi trebuit să apeleze la eutanasiere doar în ultimă instanţă, după epuizarea celorlalte măsuri. Această tăcere a legii din 2011 a fost acoperită de prevederile mult mai riguroase ale recentului proiect de lege privind câinii fără stăpân, votat recent de Camera Deputaţilor (forul decizional), cu 266 de voturi pentru, 23 împotrivă şi 20 de abţineri. Şi totuşi, sesizată de trei săptămâni, Curtea Constituţională nu s-a pronunţat încă, la o lună de la tragicul eveniment, deşi problema este de strictă urgenţă, căci un lucru este clar: dacă mai moare un om muşcat de câinii maidanezi din această ţară, indiferent că este copil sau bătrân canceros în fază terminală, atunci România nu se va mai putea numi stat de drept. Nu vom mai putea vorbi despre un “stat de drept”, ci doar despre un drept de stat. Adică “dreptul” (şpaga, comisionul, numiţi-l cum doriţi), pe care şi-l iau autorităţile din fruntea statului (guvernanţi, parlamentari etc), pentru a tergiversa la nesfârşit această problemă, în timp ce sute de mii de români sunt muşcaţi anual de câini vagabonzi. Nemaivorbind de numeroasele persoane decedate, în ultimii ani, din cauza muşcăturilor acestor patrupede pe care foamea sau instinctul primar le face imprevizibile şi, de multe ori, mortale. Deja, murmurul vocilor nemulţumite creşte precum vuietul de început al furtunii. Din ce în ce mai multe persoane, revoltate de tergiversarea lucrurilor, cred că problema se va rezolva după clasicul şi ruşinosul principiu autohton al acoperirii ţambalului cu batista. În Câmpina, autorităţile locale se învârt şi ele, la fel ca şi cele de la Bucureşti, în jurul cozii de maidanez, aşteptând apariţia legii şi a normelor sale de aplicare. Însă administraţiile locale, numai cu o brumă de curaj şi puţină voinţă din partea primarilor (voinţă administrativă, nu politică), ar fi putut rezolva problema în ciuda bramburelii născute din aplicarea simultană a actelor normative contradictorii din domeniu. Exemple stau multe oraşe mari, Braşov, Oradea, Tulcea, unde primarii au trecut la treabă, şi au şi rezolvat-o, în pofida numeroaselor plângeri penale de care au avut parte, făcute de ong-urile care promovează soluţia sterilizării şi eliberării în stradă a câinilor capturaţi. Braşov şi Oradea au scăpat de maidanezi prin eutanasierea lor în masă, sterilizare, export în Germania şi colaborarea reală şi serioasă cu câteva ong-uri de profil adevărate. Adică nu dintre cele care numai vorbesc.
Istoricul actelor normative ale problemei 
Legislaţia privind gestionarea câinilor comunitari se trage de la începutul anilor 2000. Prima lege în acest sens a fost O.U.G. nr 155/2001 adoptată prin Legea nr 227/2002. Actul normativ prevedea ca fiecare municipalitate să aibă un adăpost pentru câini care să respecte normele europene şi, de asemenea, ca toţi câinii comunitari să fie prinşi şi transportaţi în adăposturi. Dacă în 14 zile nu au erau adoptati, se recurgea la eutanasierea acestora. La scurt timp, acest termen a fost redus la 7 zile. Ulterior, prin Legea 9/2008, eutanasierea câinilor fără stăpâni este interzisă. În noiembrie 2011, Camera Deputaţilor a adoptat o nouă lege a câinilor fără stăpân care prevede posibilitatea eutanasierii patrupedelor, după o captivitate de 30 de zile şi după ce autorităţile locale consultă populaţia prin sondaje de opinie, referendumuri sau adunări de cartier. Imediat după adoptare, această lege a fost contestată de gruparea USL la Curtea Constituţională. În ianuarie 2012, Curtea a decis că legea este neconstitutionala.  Pe 10 septembrie 2013, proiectul de lege privind câinii fără stăpân a fost adoptat de plenul Camerei Deputaţilor. Actul normativ prevede prelungirea de la 7 la 14 zile lucrătoare a termenului în care un câine din adăpost poate fi revendicat sau adoptat, gratuit.  După cele 14 zile, autoritatea locală poate decide eutanasierea câinilor sau prelungirea şederii lor în adăpost, cu condiţia să aibă resurse financiare pentru întreţinerea padocurilor. Curtea Constituţională va discuta, în următoarele zile, sesizarea cu privire la proiectul de lege de modificare a OUG 155/2001 privind câinii comunitari, adoptat recent de Camera Deputaţilor. Sesizarea de neconstituţionalitate a fost depusă de 29 de senatori de la PP-DD, PNL, PC, PSD şi PDL, printre care Haralambie Vochiţoiu (lider grup PP-DD), Tudor Barbu (lider grup PC), Dumitru Pelican (PC), Călin Popescu-Tăriceanu (PNL), Ioan Ghişe (PNL), Cătălin Croitoru (PSD), Ovidiu Marius Isăilă (PDL).
Cum s-a ajuns la sute de mii de maidanezi în toată ţara
În copilăria celor trecuţi de 50 de ani, câinii vagabonzi erau o raritate. Până prin anii ‘60 localităţile patriei erau curate din acest punct de vedere. Sursa iniţială a numeroaselor populaţii de maidanezi o reprezintă marile demolări din timpul comunismului, începute încă din anii ’70, care au provocat un prim val de animale fără stăpân şi indiferenţa autorităţilor centrale româneşti, perpetuată până în prezent, faţă de înmulţirea necontrolată a “răbdăilor”. Tot în urmă cu multe decenii, pe vremea bunicilor, mai era obiceiul (deloc de lăudat, pe care nu îl susţinem, ci doar îl punem în discuţie), a înecării puilor fătaţi de o căţea, după ce proprietarul căţelei îşi oprea doar un pui, foarte rar doi. Nu se obişnuia abandonarea puilor în stradă. Pe vremea lui Ceauşescu nu existau magazine cu hrană pentru câini, dar nici “dragostea pentru animale”, o dragoste bolnavă, susţinută doar de adoptarea formală şi apoi lăsarea în libertate, pe domeniul public, a câinilor adoptaţi, cum se întâmplă azi. Pe de altă parte, hingherii acţionau (când acţionau), fără a fi huiduiţi şi luaţi la bătaie de iubitorii de animale din blocuri, iar câinii capturaţi erau eutanasiaţi rapid, fără comentarii, câtă vreme exista un ordin de la Partid, ordin ce nu putea fi nici măcar comentat, nicidecum nerespectat. După 1990, printre noile curente ecologiste care s-au dezvoltat rapid s-a înscris şi dragostea de animale. După model occidental. Numai că modelul occidental nu presupune “adoptarea mascată” a animalelor. Ceea ce a dus la înmulţirea exponenţială a câinilor comunitari. Principala cauză actuală a apariţiei câinilor fără stăpân o constituie un prost obicei al  persoanelor din mediul urban, în special. La ţară, nu prea vezi maidanezi, fiindcă acolo tot ţăranul are un câine în bătătură, iar cei de pe străzi, foarte puţini, nu sunt băgaţi în seamă şi deci nici hrăniţi sau adoptaţi, ba mai mult, cei capturaţi, cu OK-ul primarului comunei, sunt “vărsaţi” din dube, în miez de noapte sau în zori de zi, în oraşul cel mai apropiat. Este vorba despre obiceiul conform căruia cei care stau la casă cu curte, în loc să-şi sterilizeze animalele, preferă să le lase să-şi urmeze instinctul, iar puii rezultaţi sunt abandonaţi în pieţe aglomerate sau la periferii. În ultimii ani, s-a mărit şi numărul cazurilor de abandon al câinilor de apartament. Au aparut pet shop-urile, iar tentaţia sau insistenţele copiilor au făcut ca multe animale să fie achiziţionate pe baza unui impuls de moment, următorul pas fiind tot abandonul. Totodată, familii întregi de români au plecat sa munceasca în afara ţării, lăsând în urma lor animale fără adăpost. 
Serviciul de gestionare a câinilor comunitari din Câmpina, la a cincea încredinţare
Situaţia câinilor comunitari a fost, mereu, printre problemele considerate de către câmpineni a avea o importanţă şi o gravitate deosebită. De multe ori, rezolvarea problemei a fost considerată de localnici mai prioritară decât cea a modernizării infrastructurii stradale. Pe la sfârşitul anilor 1990, exemplarele canine fără acte şi stăpâni erau în număr (estimativ) de peste 1800. Firma de salubritate Floricon Salub se ocupa, pe atunci, de gestionarea problemei. Apoi, prin anul 2000, municipalitatea a încheiat un contract de asociere în participaţiune cu Fundaţia pentru Protecţia Câinilor Comunitari (FPPC), patronată de un englez, John Smith. Colaborarea cu FPCC, care lucra pe principiul “sterilizează şi eliberează”, nu a durat decât câţiva ani, pentru că, în lipsa unor rezultate îmbucurătoare şi a unor tarife rezonabile (Primăria plătea sume importante pentru fiecare câine sterilizat, deparazitat şi cazat în azilul chinologic al fundaţiei, construit pe un teren al municipalităţii), Consiliul Local a decis rezilierea contractului pentru nerespectarea unor clauze ale sale. FPCC a contestat măsura în instanţă şi astfel s-a ajuns la un proces care a durat multă vreme, câştigat în final de administraţia locală, care şi-a recuperat terenul aflat la marginea oraşului, împreună cu ţarcurile chinologice ridicate acolo. Apoi, o perioadă, câinii comunitari câmpineni au fost adunaţi şi cazaţi în adăposturile de la Bucov, de către lucrătorii serviciului de ecarisaj din subordinea Primăriei Ploieşti. Când ţarcurile de la Bucov au ajuns neîncăpătoare pentru “răbdăii” din Câmpina, serviciul de gestionare a câinilor comunitari câmpineni a fost încredintat, patru ani, unei firme din Boldeşti-Scăieni, cu care se părea că va urma o colaborare lungă şi fructoasă. Nici în acest caz, administratorul serviciului de ecarisaj nu a rămas prea mult acelaşi, deoarece, pe la mijlocul anului 2012, conducerea executivului local şi-a exprimat intenţia de a întocmi un nou contract de delegare prin concesiune a serviciului public de gestionare a câinilor fără stăpân. După mai multe încercări nereuşite, din cauza lipsei participanţilor, la începutul lunii trecute, selecţia de oferte pentru această activitate a fost câştigată de firma Alextib SRL (patronată de fostul primar al comunei Telega, Alexandru Chirobocea). Pentru că firma respectivă nu avea toate autorizările necesare, Primăria Câmpina i-a acordat un termen de 60 de zile pentru a le obţine, precum şi pentru a-şi alinia dotările la standardele europene în domeniu. Durata contractului este de cinci ani. Firma Alextib va plăti o redevenţă anuală de 1.000 lei, iar de la bugetul local se vor aloca lunar 9.000 lei pentru prinderea câinilor, transportul, vaccinarea, sterilizarea şi întreţinerea acestora.
Chirobocea vrea ajutor financiar, consilierii se fac că nu-l bagă în seamă
La ultima şedinţă a Consiliului local, patronul firmei Alextib a venit în faţa aleşilor pentru a le solicita un sprijin financiar. „Noi am investit până acum, în amenajarea acestui adăpost, pentru a putea primi avizele necesare de funcţionare, aproximativ 50.000 lei. Nu mai avem bani pentru realizarea unor lucrări necesare: realizarea unor padocuri pentru perioada de iarnă, realizarea unei fose septice, achiziţionarea a 24 de cuşti metalice, o centrală termică pentru blocul operator, acoperiş pentru unul dintre padocurile mari. În total, ar fi vorba despre 20.000 euro, bani pe care noi nu ne mai permitem să-i investim. De aceea, vă rugăm să găsiţi soluţia unui sprijin financiar”, le-a spus aleşilor Alexandru Chirobocea. Intervenţia sa a declanşat un val de discuţii, majoritatea legislativului municipal nefiind de acord cu această solicitare. „Conform contractului, firma respectivă se obligă să amenajeze pe cheltuiala ei adăpostul. Ca să nu mai spunem că mai avea şi alte obligaţii, pe care nu cred că le-a respectat până acum. Trebuia să aibă minim cinci angajaţi şi trebuia ca, în termen de 6 luni de la semnarea contractului, în Câmpina să nu mai fie câini fără stăpân. Nu s-au realizat aceste lucruri! Eu înţeleg că mai este nevoie de lucrări la adăpost, dar dacă vom hotărî să alocăm bani pentru aceste lucrări, eu cred că firma care administrează adăpostul nu ar trebui să participe la executarea acestor lucrări. Am semnale că i s-a promis, la câştigarea acestui contract, că i se vor mai da alte lucrări pentru a scoate de acolo banii necesari acestor investiţii în adăpost”, a fost replica viceprimarului Ion Dragomir, cel mai aprig critic al activităţii firmei Alextib. Viceprimarul a venit pregătit cu nişte calcule din care s-ar părea că activitatea de strângere a câinilor la care s-a angajat Alextib ar duce municipalitatea la cheltuieli nepermis de mari. Nişte calcule argumentate, logic şi aritmetic, care pentru unii consilieri cu rinichii şubreziţi, judecând după grimasele de neînţelegere ale acestora, au părut a fi doar calculi, nişte afurisite de pietre la rinichi cauzatoare de dureri ale neştiinţei.
Am putea scăpa de câinii maidanezi în trei luni
Dacă legea adoptată recent va trece de CCR şi va fi aplicată în litera şi spiritul ei, Câmpina ar putea scăpa de câinii de pe străzi în trei luni. Cu condiţia – foarte importantă -, ca, din alte localităţi să nu ni se mai aducă, la adăpostul întunericului, câini fără stăpân. Am aflat această informaţie de la Remus Bădulescu, administratorul municipal al Câmpinei, care coordonează şi supraveghează (se pare, cu destul succes, până acum), problema gestionării câinilor comunitari din oraş. “Legea 227 din 2002 era o lege bună şi, dacă ar fi fost aplicată corect, problema acum era ca şi rezolvată. Ulterior, în 2008, parlamentarii au scos o altă lege, Legea Marinescu, care se bătea cap în cap cu precedent. În noiembrie 2011, parlamentarii PDL au încercat să o modifice prin prevederi care permiteau eutanasierea câinilor după 30 de zile, dacă nu puteau fi adoptaţi, modificare care a căzut la CCR. Legea din 2008 nu a abrogat-o, însă, pe cea din 2002. Aşa se face că legislaţia din domeniu s-a aplicat în mod diferit: unii primari, mai puţini, au respectat legea din 2002, alţii pe cea din 2008, pentru că era ultima. […] Ca o consecinţă a abandonării câinilor pe domeniul public al municipiului, dar şi a zecilor de câini cu care suntem aprovizionaţi aproape săptămânal, adăpostul nostru chinologic este suprapopulat. De aceea am luat decizia de a mai construi trei-patru padocuri, în care ar putea să încapă 100 de animale. Avem, actualmente, în padocuri aproape 300 de câini adulţi şi vreo 50 de pui. Aceştia din urmă ne creează probleme, deoarece normativele europene, pe care le respectăm, nu permit adăpostirea puilor împreună cu câinii adulţi, ci numai separat, alături de căţeaua – mamă. După estimările noastre, pe străzile Câmpinei s-ar mai afla aproximativ 100 de câini. Nu punem la socoteală viitoarele aduceri de câini din afară, care cu siguranţă se vor mai întâmpla. Din păcate, doar un singur număr de maşină s-a reuşit a fi înregistrat de către poliţiştii locali. Este vorba despre un Matiz roşu din Câmpina, din care, săptămânile trecute, a fost abandonat un câine. Şoferul urmează a fi chemat pentru cercetări, ancheta fiind în curs de desfăşurare. Dacă prinzătorii de la Alextib vor fi lăsaţi să-şi facă datoria (pentru că aici aş face o paranteză pentru a vă spune că mulţi locuitori din blocuri se împotrivesc hingherilor, le aduc injurii, sar la bătaie, adăpostesc câinii în scara blocului blocând uşa de la intrarea, pentru ca apoi, după ce trec lucrătorii de la Alextib, să elibereze animalele pe străzi), dacă nu vom avea parte de aruncări masive din furgonete ale unor câini din afara municipiului, în opinia mea, Câmpina ar putea scăpa de câinii fără stăpân în circa trei luni”, ne-a mai spus city-managerul.  A.N.

Un comentariu

  1. O frumoasa, problematica dar completa analiza a acestei spinoase problematici, felicitari. A never ending (Romanian) story.

Redacția Oglinda încurajează un schimb de idei liber și deschis. Cu toate acestea, vă rugăm să evitați limbajul vulgar, atacurile la persoană, amenințările sau incitările la violență. Orice mesaj care conține injurii, amenințări sau discurs de ură bazat pe rasă, etnie, religie, orientare sexuală sau alte caracteristici personale va fi șters. Mulțumim pentru înțelegere!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare