La mulţi ani, Câmpina!

Câmpina noastră cea de toate zilele, atât de blândă în climatul său, atât de frumoasă în geografia şi populaţia sa, nu este, desigur, numai a noastră, ci şi a urmaşilor noştri. Ideea generoasă a grijii pentru moştenirea lăsată urmaşilor este mult mai veche decât zicerile lui Delavrancea prin gura lui Ştefan cel Mare. Lucrul acesta de bun-simţ pare a fi cunoscut de toată lumea. Ceea ce mai puţină lume ştie este că aşezarea dintre Prahova şi Doftana este a strămoşilor noştri cu această denumire, potrivit documentelor scrise, de la 8 ianuarie 1503, data primei atestări documentare a Câmpinei, datorită moşneanului Mansul din Kympena care duce 425 livre de ceară de albine spre vânzare la Braşov şi este consemnat în registrul vigesimal (de taxă vamală) la poarta cetăţii. 

Câmpina ar putea fi aproape milenară

Cu siguranţă, aşezarea noastră este mult mai veche, de-ar fi să ne gândim numai la necropola cu o vechime de 3500 de ani descoperită în curtea Bisericii Pogorârea Duhului Sfânt din cartierul Slobozia. Foarte probabil, la începutul statalităţii Ţării Româneşti, pe la 1330, aşezarea noastră exista, căci negoţul înfloritor al ţării voievodului Basarab I nu se putea desfăşura fără a fi luate în seamă legăturile comerciale cu Cetatea Braşovului, una dintre cele mai bogate din Transilvania. În continuarea firească a acestei teorii, legăturile cu Cetatea Braşovului nu puteau dăinui fără a se folosi Valea Prahovei în transportul mărfurilor, iar drumul pe care se transportau mărfurile nu putea ocoli aşezarea Câmpinei, oricât de mică ar fi fost aceasta în zorii vremurilor sale. Deşi în actele emise de cancelariile domneşti este menţionată „vama Prahovei”, se acreditează tot mai mult ideea că satul Câmpina, graţie poziţiei sale geografice la intrarea în munţii Carpaţi şi amplasării la jumătatea drumului dintre Bucureşti şi Braşov, era vamă cu mult înainte de 1500.  Acest lucru a făcut posibilă o dezvoltare rapidă a aşezării, localitatea beneficiind de nenumărate avantaje în urma schimburilor comerciale care aveau loc aici. Câmpina, se presupune, ar fi funcţionat ca vamă de pe la 1400 până în 1840, când, pentru un timp scurt, vama s-a mutat la Breaza, iar după aceea la Predeal, punctul de frontieră atunci cu Ardealul. Înflorirea Câmpinei a avut ca sursă şi transhumanţa, activitate aducătoare de mari beneficii, atât pentru localitate cât şi pentru vistieria Ţării Româneşti. Pe drumul Câmpinei se aflau destule hanuri pentru călătorii ce doreau să ajungă în Transilvania. Tot aici, în urma cererii scrise a boierului Scarlat Câmpineanu adresată domnitorului Moruzi în anul 1799, se va ţine un obor de vite în fiecare luni, fapt ce aduce noi avantaje târgului. În 1822, Câmpina ajunge pe primul loc în lista vămilor Ţării Româneşti, atu-ul fiind păcura, element ce conferea importanţă şi valoare acestui loc. După ce nu a mai fost vamă, Câmpina a cunoscut o stagnare în dezvoltarea sa. O dată cu începerea exploatării moderne a ţiţeiului, spre anul 1880, aşezarea va înflori din nou. Ocupaţiile câmpinenilor în această perioadă erau: agricultura, comerţul, albinăritul, cărăuşia şi extragerea păcurei din subsolul aşezării de către renumiţii fântânari. Tot pe atunci funcţionau în zonă opt mori de apă, situate pe Prahova şi pe Doftana. La 1 Decembrie 1879 a fost inaugurată linia ferată Ploieşti-Predeal. Pe locul actualei gări a municipiului şi-a avut biroul tânărul inginer de atunci, Anghel Saligny, cel care a fost proiectantul şi constructorul podului de la Cernavodă (1895).

Câmpina, aproape staţiune

Documentele arată preocuparea edililor oraşului de a dezvolta localitatea din punct de vedere al confortului urban. Drept urmare, au fost amenajate (pavate) multe străzi, felinare, o piaţă comercială, o grădină publică. Se menţionează, între altele, despre băile minerale amenajate din anul 1857 în jurul izvoarelor saline şi sulfuroase de pe platoul sudic al oraşului, devenit proprietatea lui Dumitru Hernia. Concesionate unor investitori din Bucureşti, Garoflide şi Georgescu, ele vor constitui un punct de atracţie al oraşului prin dotările existente aici, specifice unei staţiuni balneare: cazino, restaurant cu orchestră germană şi fanfară, spaţii de cazare şi cabine. În mijlocul parcului întins pe o suprafaţă de 2,5 ha este ridicată o capelă în stil baroc, ce va adăposti mormântul lui Dumitru Hernia, un admirabil monument de artă ajuns astăzi o admirabilă ruină. Frumuseţea şi blândeţea climei Câmpinei au fost motivele pentru care oameni de seamă ai neamului vor avea aici reşedinţa: pictorul Nicolae Grigorescu, savantul Bogdan Petriceicu Hasdeu, dr. chimist Constantin Istrati, Ion Heliade Rădulescu.

Câmpina, prima capitală a “aurului negru”

Oraşul s-a dezvoltat foarte mult prin exploatarea „aurului negru”. Se înfiinţau marile unităţi industriale: Rafinăria Societăţii „Steaua Română”, Atelierele centrale Câmpina, Uzina electrică, Fabrica de acid sulfuric. Mica industrie se făcea simţită aici prin atelierul şi turnătoria lui Carol Saicovici, iar în 1911, prin turnătoria fraţilor Zipter. În 1886, inginerul Ion Gheorghiu, executorul testamentar al petrolistului D.V. Hernia (decedat în 1885), construieşte o rafinărie ce avea o capacitate de prelucrare de 125 tone cu scopul de a distila petrolul extras. Aceasta a fost ridicată pe platoul Bucea în zona autogării actuale. În 1897, intră în funcţie rafinăria societătii “Steaua Română”, care marchează începutul prelucrării moderne a petrolului în România. La timpul său, a fost considerată cea mai mare din Europa şi cea mai modernă, având o capacitate de prelucrare de 1200 tone/zi. Dintr-un mic orăşel provincial, Câmpina a devenit un puternic centru industrial petrolifer şi metalurgic. După 1960, industria oraşului se diversifică şi ia o nouă amploare. În 1994, oraşul a devenit municipiu. Cu o populaţie de circa 35.000 de locuitori, Câmpina  este astăzi unul dintre cele mai frumoase şi mai prospere municipii din România.

Câmpina, la a 511-a aniversare

Imediat după Anul Nou şi după toate Sărbătorile de Iarnă, sărbătorirea naşterii (documentare) a Câmpinei prin spectacole muzicale de anvergură şi manifestări populare pică la fel de greu ca şi cârnaţii, sarmalele, piftiile şi cozonacii îngurgitaţi de localnici în perioada dintre Sf. Nicolae şi Sf. Ion. Cunoscând această realitate, municipalitatea marchează această dată festivă prin acţiuni culturale, iar nu prin spectacole de muzică şi dans, acestea din urmă fiind rezervate Festivalului Toamnei. Şi în acest an, cu ocazia împlinirii a 511 ani de atestare documentară a oraşului, Casa de Cultură “Geo Bogza”, în colaborare cu Primăria şi Consiliul Local, a organizat o suită de acţiuni constând în prelegeri despre cultura şi istoria localităţii, precum şi în expoziţii de carte şi pictură. Evenimentul a avut loc în sala Constantin Radu, de la etaj, iar printre cei aproximativ 150 de participanţi, s-au numărat şi reprezentanţi ai Primăriei şi ai Consiliului Local, cetăţeni de onoare ai municipiului, şefi ai unor importante instituţii publice, scriitori, artişti plastici, cadre didactice, ofiţeri pensionari din MAN şi MAI. De la masa pe care scriitorul Florin Dochia, directorul Casei de Cultură, a amenajat-o pentru invitaţii speciali, primii care au luat cuvântul au fost primarul Horia Tiseanu şi deputatul Virgil Guran. Ei au vorbit despre însemnătatea acestei zile, despre istoria oraşului şi despre principalele realizări ale administraţiei locale şi centrale din ultimul an. În continuare, Florin Dochia a prezentat “anul editorial 2013” la Câmpina, amfitrionul evenimentului insistând pe apariţiile publicaţiei culturale locale “Revista Nouă”, editată de Cercul Literar “Geo Bogza” cu sprijinul legislativului municipal, singura publicaţie de acest profil din oraş: “Anul acesta au fost scoase 18 cărţi de autori câmpineni. Dintre acestea, 14 au fost cofinanţate de municipalitate. Vreau să amintesc şi de colecţia “Biblioteca de Câmpina”, care cuprinde şase cărţi. De asemenea, Revista Nouă a intrat în al 11-lea an de apariţie. Este o revistă de nivel naţional, printre primele 10 reviste culturale din ţară. Biblioteca Municipală scoate şi ea un buletin informativ prin care îi ţine la curent pe cititori”. A urmat apoi lansarea cărţii “Istorisiri de pe plaiuri câmpinene”, autorii ei fiind istoricii Alin Ciupală şi Şerban Băleanu. O carte despre chipuri, locuri şi întâmplări ale Câmpinei ultimului veac. După aceea, prof.dr. Gheorghe Râncu, preşedintele Filialei Câmpina a Societăţii de Ştiinţe Istorice din România, a prezentat sintetic anuarul 2013 al filialei pe care o conduce, publicaţie ajunsă la a patra ediţie. Apoi, profesorul Gheorghe Modoianu a vorbit despre “Câmpina în anul revoluţionar 1848”. Printre prelegerile prezentate s-a numărat şi cea a consilierului local Marian Dulă, intitulată “Istoricii câmpineni îşi onorează urbea”. Cu atâtea prelegeri şi expuneri, expoziţia de carte şi publicaţii din 2013, organizată de Liliana Ene, directoarea Bibliotecii Municipale, şi expoziţia de picturi în acuarelă a lui Viorel Popa au fost tot atâtea pete de culoare în desfăşurarea acestui eveniment, nu foarte captivant pe tot parcursul său, dar care şi-a atins scopul.

În partea a doua a manifestărilor dedicate Zilei Câmpinei, în aceeaşi sală, au avut loc expoziţia Taberei de pictură pentru copii “Campinarte” – 2013 (cu decernarea premiilor), expoziţia de pictură “Timp şi anotimp” a Ameliei Suruceanu şi o microsesiune muzicală semnată Sabina Sârbu & Tudor Suruceanu. A.N.