La Câmpina, Ziua Armatei a fost strălucitoare doar prin vremea frumoasă de afară

Ziua Armatei la Câmpina începe să semene tot mai mult cu umbra lui Mircea la Cozia. Adică începe să devină o umbră de sărbătoare. O sărbătoare umbrită de lipsa de interes manifestată pentru acest eveniment de către localnici (instituţii publice, societăţi comerciale, dar şi simpli cetăţeni ai urbei). Explicaţia acestei apatii generale nu trebuie căutată în desfiinţarea unităţilor de rachete şi de jandarmi. Nu e nici vina autorităţilor locale că se întâmplă aşa. Reprezentanţii municipalităţii au respectat protocolul, au lansat cuvenitele invitaţii, au mediatizat corespunzător evenimentul. Numai că, ce să vezi!, nu prea mai interesează pe nimeni sărbătorirea eroilor neamului românesc căzuţi în bătăliile pentru neatârnarea ţării, eroi care şi-au dat viaţa nu pentru a-i cinsti noi acum, în anul de (diz)graţie 2013, ci pentru a da – fiecare dintre ei, prin jertfa individuală –, o şansă în plus (re)cuceririi independenţei şi propăşirii acestei ţări, găsirii drumului către un viitor luminos şi sigur pentru România şi locuitorii săi. De bine ce e propăşită azi Românica noastră (de-am ajuns să-i surclasăm la nivel de trai până şi pe albanezi, nu mai zic de fraţii noştri basarabeni), nici româneii noştri locali nu par a mai fi sensibili la această zi-simbol a Armatei Române, preferând să stea acasă decât să aducă un omagiu înaintaşilor care şi-au dat viaţa pentru această ţară. 

Probabil, lovit în maţe şi în buzunarele găurite de grija cu care a fost mângâiat de toţi guvernanţii (centrali sau locali), câmpineanul de rând se luptă atât de tare să scape de toate grijile precarei sale existenţe cotidiene, încât uită şi de grija de a fi patriot. De unde se vede treaba că patriotismul, oricât ar fi el de sfântă datorie, rămâne până la urmă un sentiment care trece prin stomac. Foarte puţină lume, comparând cu alte dăţi, a venit să asiste vineri, 25 octombrie, de pe marginile platoului de la Soldat, la desfăşurarea manifestărilor organizate de Primărie şi de Consiliul Local Câmpina cu prilejul sărbătorii Armatei României. Nici delegaţiile societăţilor comerciale nu au fost mai multe decât altădată, ba dimpotrivă, iar acest lucru nu poate fi pus pe seama împuţinării marilor întreprinderi în urma falimentării uzinelor IRA şi Petroutilaj. Multe firme încă în activitate nu şi-au mai trimis reprezentanţi ca să depună coroane de flori la picioarele Soldatului Necunoscut. Iar multe dintre delegaţiile prezente au fost compuse din două-trei persoane. Nici instituţiile publice nu s-au omorât să trimită delegaţii cu un numeric de respect la această sărbătoare care devine, din ce în ce mai mult, o formalitate, un eveniment care trebuie bifat în grabă, ca nu cumva să afle autorităţile centrale şi presa de la Bucureşti că, la Câmpina, Ziua Armatei a rămas nesărbătorită. Lângă Monumentul Soldatului Necunoscut din Centrul Civic, la ora 13.00, au început aceleaşi activităţi comemorative: cuvântări ale oficialităţilor, o ceremonie religioasă, defilarea detaşamentelor de jandarmi, pompieri şi elevi ai Şcolii de Poliţie “Vasile Lascăr”, tot ceremonialul desfăşurându-se pe ritmurile fanfarei venite de la Ploieşti. Au depus coroane de flori reprezentanţi ai Parlamentului (deputatul liberal Virgil Guran şi senatorul social-democrat Georgică Severin), conducerea Primăriei (primarul Horia Tiseanu, viceprimarul Ion Dragomir, secretarul municipiului Paul Moldoveanu), reprezentanţi ai Consiliului Local, ai veteranilor de război, ai partidelor politice din legislativul câmpinean, ai celor mai importante instituţii publice şi ai câtorva firme private, ai asociaţiilor cadrelor militare în rezervă şi retragere din MAN şi MAI, ai Şcolii superioare sanitare “Louis Pasteur”, ai câtorva şcoli şi licee câmpinene. Din partea Asociaţiei Cultul Eroilor, colonelul în rezervă Marian Dulă a oferit diplome de onoare unor veterani de război şi unor elevi olimpici la istorie, două diplome fiind înmânate şi primilo doi demnitari ai oraşului. Oricum am suci-o şi orice am zice, nu putem nega faptul că au fost mult mai puţini participanţi activi şi mult mai puţini privitori de pe margine, în comparaţie cu alţi ani. Ceea ce ne face să afirmăm că singura strălucire a Zilei Armatei 2013 a fost cea a soarelui de afară. A.N.