Interviu acordat de dr. Cristian Deciu, medic specialist endocrinolog, care oferă consultaţii la noul cabinet Endocrinologie deschis în clădirea Spitalului SanConfind.
În prima săptămână de funcţionare a cabinetului Endocrinologie, consultaţiile vor fi gratuite. Pentru programări și alte informaţii: tel. 0372.327.427
– Cu ce se ocupă endocrinologia și cât de complex este sistemul endocrin, mai puțin cunoscut decât celelalte sisteme ale organismului uman?
– Endocrinologia este o ramură a medicinei care se ocupă cu studiul glandelor endocrine și al hormonilor produși de acestea. Endocrinologia este una dintre specialitățile medicale care au evoluat cel mai mult în ultimii 20 – 30 de ani datorită analizelor de laborator tot mai complexe și a metodelor imagistice moderne. Sistemul endocrin este alcătuit din următoarele glande: hipofiza – localizată la baza creierului, tiroida – aflată în regiunea anterioară a gâtului, glandele paratiroide – situate pe fața posterioară a tiroidei, glandele suprarenale, localizate deasupra rinichilor, așa cum le spune și numele, pancreasul endocrin, ovarele, testiculele și epifiza. Dereglările oricăreia dintre glandele enumerate pot duce la tulburări grave în organism, cu o simptomatologie extrem de diversă, motiv pentru care pacienții ajung de cele mai multe ori la alte specialități medicale. De aceea este foarte important ca medicii de alte specialități sau medicul de familie să îndrume pacientul către endocrinolog ori de câte ori nu își pot explica anumite simptome sau când administrarea unui anumit tratament nu are efectul scontat.
– Care sunt cele mai grave boli din domeniul endocrinologiei? Dar cele mai des întâlnite?
– Unele dintre cele mai grave boli endocrine sunt cele care implică glanda hipofiză. Mă refer aici în special la acromegalie și boala Cushing. Acromegalia apare atunci când în hipofiză se dezvoltă o formațiune care secretă în exces hormon de creștere (GH). În cazul bolii Cushing, în hipofiză se dezvoltă o formațiune ce secretă în exces ACTH, care mai departe stimulează glandele suprarenale să secrete cortizol. Tratamentul acestor boli este unul extrem de dificil și costisitor, implicând una sau mai multe dintre următoarele variante: chirurgie, radioterapie,tratament medicamentos. Dintre acestea, cel mai important este tratamentul chirurgical care se face, de cele mai multe ori, transsfenoidal (prin nas). În România, sunt foarte puțini neurochirurgi specializați pe tratamentul acestor tumori hipofizare. Cele mai frecvente boli endocrine sunt, de departe, cele tiroidiene. Acestea sunt hipertiroidia, hipotiroidia, nodulii tiroidieni, tiroiditele. Din fericire, bolile care implică tiroida se pot trata foarte eficient atâta timp cât pacientul urmează întocmai indicațiile medicului endocrinolog.
– Cum ar putea oamenii (dacă se poate), să se ferească de aceste afecțiuni? Cum se pot trata aceste afecțiuni?
– Din păcate, în marea lor majoritate, bolile endocrine nu pot fi prevenite. Există cazuri rare de boli endocrine genetice, când putem preveni dezvoltarea unei anumite boli (ex. tiroidectomia totală la pacienții cu o boală ereditară care crește foarte mult riscul de a dezvolta cancer tiroidian medular). Totuşi, pentru o bună funcționare a sistemului endocrin este bine să evităm stresul fizic și psihic, să facem mișcare și să avem o alimentație echilibrată. Atunci când apar și sunt diagnosticate corect, bolile endocrine pot fi tratate eficient, dacă urmați indicațiile medicului. Tratamentele naturiste, desi sunt încercate frecvent, nu au nici un efect în bolile endocrine și nu trebuie să înlocuiască tratamentul prescris de medic.
– Povestiți-ne un caz interesant cu care v-ați confruntat în cariera dvs?
– În endocrinologie, majoritatea cazurilor sunt interesante. Este ca o muncă de detectiv. Dacă examenul clinic este destul de sărac, în schimb, anamneza (discuția cu pacientul) este extrem de importantă. Informații care pentru pacient sau chiar pentru alți medici ar părea neimportante pot fi extrem de utile pentru endocrinolog. Un caz interesant pentru mine a fost cel al unei paciente de 45 de ani trimisă la consultație de medicul cardiolog. Suferea, de cinci ani, de hipertensiune arterială necontrolată terapeutic, diabet, obezitate și tulburări de ciclu menstrual. Dacă vă spuneam mai sus că în endocrinologie examenul clinic este destul de sărac, în acest caz, diagnosticul a fost pus la inspecție. Această pacientă avea un anumit tip de obezitate, cu dispoziție centrală a țesutului adipos, fața rotundă (“în lună plină”) și vergeturi roșii-violacei pe abdomen. Toate acestea au condus la un diagnostic prezumtiv de sindrom Cushing, care s-a și confirmat ulterior, în urma investigațiilor efectuate. Pacienta prezenta pe una dintre glandele suprarenale o tumoră care secreta în exces cortizol. A fost operată, iar în următoarele șase luni a slăbit 30 kg, a scăpat de diabet, ciclul menstrual s-a normalizat și a redus la jumătate tratamentul antihipertensiv. Deși este o boală foarte rară, sindromul Cushing trebuie suspectat ori de cate ori avem această combinație de boli: diabet, hipertensiune arterială, obezitate. Apariția lor la o vârstă relativ tânără este un element și mai puternic pentru a solicita un consult endocrinologic.
– Ca să dăm o lovitură șarlatanilor de pe internet, v-aș întreba dacă este posibilă mărirea sânilor cu ajutorul pastilelor sau al unor geluri speciale?
– Mărimea sânilor este în cea mai mare parte determinată genetic. Majoritatea femeilor cu hipoplazie mamară nu au o tulburare endocrină, având un nivel normal al hormonilor în sânge. Hormonii cei mai importanți în dezvoltarea sânilor sunt estrogenii secretați de ovar. Pe lângă aceștia, alți hormoni implicați sunt: hormonul de creștere, prolactina, progesteronul. Terapia cu hormoni ar trebui folosită doar atunci când medicul descoperă un deficit hormonal. De aceea, înainte de orice tratament care implică hormoni, trebuie consultat medicul endocrinolog. Numai acesta poate să evalueze corect necesitatea și potențialele riscuri ale unui astfel de tratament.
– Știm că sistemul endocrin este responsabil de creşterea şi dezvoltarea organismului. Cât de dereglat poate fi în cazurile de nanism și gigantism? Din cauza acestor dereglări cei care suferă de nanism și gigantism trăiesc mai puțin?
– Acesta este un subiect foarte important. Evaluarea periodică a înălțimii este obligatorie în cazul copiilor. Intervalul optim de evaluare a înălțimii este de 6 luni – 1 an. Medicul de familie și medicii de medicină școlară trebuie să efectueze și să înscrie aceste măsurători pe graficul de creștere. Dacă viteza de creștere nu este una corespunzătoare vârstei, atunci copilul trebuie îndrumat către medicul endocrinolog cât mai rapid. Bolile endocrine care duc la nanism sunt hipotiroidia și deficitul de hormon de creștere. Descoperite din timp, aceste boli se tratează eficient, iar copiii pot ajunge la o înălțime corespunzătoare. În cazul gigantismului, hipersecreția de hormon de creștere de la nivelul unei tumori hipofizare este răspunzătoare de înălțimea crescută, pentru vârsta biologică. În acest caz, cel mai important tratament este chirurgia hipofizară. Legat de speranța de viață, dacă în cazul deficitului de hormon de creștere principala problemă este una psihologică, din cauza înălțimii scăzute, în cazul gigantismului complicațiile bolii pot reduce semnificativ viața pacienților. În cazul hipotiroidiei dobândite, cu tratament adecvat, revenirea este completă.
– Diabetul și osteoporoza sunt strâns legate de sistemul endocrin. Când trebuie să se ducă la medicul endocrinolog cei care simt că ar putea avea astfel de afecțiuni? Care sunt primele simptome ale acestor boli?
– Diabetul zaharat de tip 2 este o afecțiune endocrină care afectează adulții. Se pare că genetica este un element cheie în apariția diabetului de tip 2, dar și factorii externi sunt implicați. Dintre aceștia din urmă se pare că alimentația nesanatoasă și obezitatea sunt cei mai importanți, ducând la o creștere alarmantă a cazurilor de diabet. Simptomele care trebuie să îngrijoreze sunt polidipsia (ingestia unor cantități mari de apă), poliuria (eliminarea de urină în cantități mari), și polifagia (ingestia unor cantități mari de alimente). Aceste simptome se instalează de obicei lent, iar pacientul ajunge destul de târziu la medic. Diabetul zaharat de tip 1 apare la copii sau adulții tineri, și de obicei debutează brusc, simptomele fiind aceleași ca și la diabetul zaharat de tip 2. Osteoporoza este o boală endocrină care se caracterizează prin demineralizarea oaselor și fragilizarea acestora, lucru care conduce la fracturi chiar și în cazul unor traumatisme ușoare. Fractura de fragilitate este acea fractură care apare la un traumatism egal sau mai mic decât căderea de la același nivel (propria înălțime). Osteoporoza nu produce durere până la momentul fracturii. De aceea este foarte important să descoperim boala înainte de producerea acestui eveniment nedorit și să începem tratamentul. Examenul care trebuie efectuat pentru a stabili diagnosticul este osteodensitometria duală cu raze X (DXA). Indicațiile pentru efectuarea acestui examen sunt următoarele: femei peste 65 de ani, bărbați peste 70 de ani, femei la menopauză și barbați peste 50 de ani care au factori de risc pentru osteoporoză (fumatul, consumul de alcool, aportul scăzut de calciu și vitamina D, menopauză precoce, istoric familial sau personal de fractură de fragilitate, prezența unor boli care afectează densitatea osoasă, tratamente care afectează densitatea osoasă).
– Spuneți-ne, vă rog, câteva cuvinte despre dotările cabinetului Endocrinologie de la SanConfind? Prin ce sunt ele mai speciale?
– Cel mai important element din dotarea cabinetului de endocrinologie SanConfind este ecograful. Vă spuneam că cea mai frecventă patologie endocrină este cea tiroidiană. Practic, orice pacient cu o suferință sau suspiciune de suferință tiroidiană necesită ecografie. Aceasta ne ajută să stabilim un diagnostic cât mai exact și cât mai rapid. Un alt plus, de data asta la nivelul Spitalului SanConfind, este imagistica de înaltă performanță. Investigațiile care se efectuează aici (CT, RMN, DXA) sunt absolut necesare în endocrinologie.
– Sistemul endocrin este responsabil cu menţinerea homeostaziei (proprietate a organismului de a menţine, în limite foarte apropiate, constantele mediului intern: PH, glicemie, ritm cardiac şi tensiune arterială, respiraţie etc). Cum se realizează homeostazia?
– Hormonii sunt elemente foarte importante în menținerea homeostaziei. Un exemplu clasic este cel al reglării glicemiei. Insulina este hormonul care facilitează accesul glucozei în celule, scăzând nivelul acesteia în sânge, pe când, glucagonul, cortizolul și adrenalina intervin în contrareglare. Presiunea arterială este menținută cu ajutorul cortizolului și aldosteronului. În metabolismul fosfo-calcic intervine hormonul PTH secretat de glandele paratiroide. În acest caz, scăderea calciului în sânge duce la o creștere a PTH care crește absorbția calciului din intestin și mobilizarea acestuia din oase. Atunci când calciul este crescut, PTH scade și astfel se reduce absorbția calciului din intestin și crește eliminarea acestuia prin urină. Și exemplele pot continua.
– În timp ce creierul este conducătorul suprem în corpul nostru, hormonii sunt consilierii din umbră ai acestuia. Sistemul endocrin conține glande răspândite peste tot prin corp, iar acestea eliberează hormoni esențiali pentru a ne menține organismul în stare de funcționare. Ce sunt de fapt hormonii?
– Hormonii sunt substanțe chimice produse și secretate de glandele endocrine direct în sange. Aceștia controlează și reglează activitatea diferitelor organe și țesuturi prin legarea de receptori specifici. Există hormoni care au receptori aproape în toate țesuturile, așa cum sunt hormonii tiroidieni. Așa se explică simptomatologia atât de diversă în disfuncția tiroidiană. Printre cele mai importante funcții reglate hormonal se înscriu: creșterea și dezvoltarea, metabolismul, funcția sexuală și reproductivă, starea psihică.