Josef Schiffeleers, arhitectul olandez căruia îi datorăm astăzi Biserica Sf. Anton din Câmpina, este subiectul unei monografii realizate de Oana Marinache

Anul acesta s-au împlinit 170 de ani de la naşterea arhitectului olandez Josef Schiffeleers (1850- 1919), implicat în proiecte publice de anvergură pentru modernizarea ţării ce au avut un aport deosebit la îmbogăţirea şi întregirea patrimoniului neamului românesc. Aşa cum declară Oana Marinache, autoarea singurei monografii dedicate acestui arhitect, Josef a avut un destin remarcabil. Născut într-o familie numeroasă a unui măcelar olandez, ajunge ucenic în atelierele lui Pierre/ Pieter Cuypers şi Emile Lebens. După ce ajunge în ţara noastră atunci când avea 20 de ani, este angajat la 1 iunie 1875 ca arhitect al Eforiei Spitalelor Civile (lucrând în această poziţie în Sinaia şi în Bucureşti până în 1888) şi în această calitate este autorul proiectelor Noului Hotel şi al Stabilimentului Băilor din Sinaia, precum şi al nenumăratelor vile particulare din prima etapă de dezvoltare a staţiunii. 

La Bucureşti îi datorăm Spitalul de copii (azi „Grigore Alexandrescu”), Spitalul Colţea şi Maternitatea Filantropiei, Palatul Eforiei de pe B-dul Elisabeta, iar la Câmpina, Biserica Sf. Anton, construită în anul 1906. Schiffeleers este arhitectul care a construit şi vila din Sinaia a prinţesei Alina Ştirbey (1829-1894) în 1874, devenită astăzi muzeu al oraşului. 

Şansa vieţii sale pare să fi fost întâlnirea cu principele Dimitrie Ghica, reprezentant al unei familii boiereşti şi princiare, politician şi filantrop, implicat în conducerea Eforiei Spitalelor Civile, a Societăţii de asigurare „Dacia România” şi a Societăţii Române de Construcţiuni şi Lucrări Publice (S.R.C.L.P.). Dacă în perioada 1883-1888 Schiffeleers a lucrat simultan şi în Sinaia şi în Bucureşti, mai apoi se stabileşte definitiv la Bucureşti, lucrând pentru şi apoi conducând S.R.C.L.P. În această etapă coordonează lucrările la Manufactura de tutun de la Belvedere, Universitatea din Craiova, Legaţia Franţei, importante reşedinţe particulare bucureştene (Cesianu, Urlăţeanu, Fărcăşanu, Exarhu, Istrati, Mavrodin, Mitilineu, Mareş, Burghele, Ştefănescu).

În anul 1881 se căsătorește cu Olga E. Kessler din Câmpina, fiica farmacistului şi primarului Eduard Kessler. În 1885 devine cetăţean român, fiind decorat în acelaşi an cu ordinul „Coroana României” în grad de cavaler. 

Anul acesta, Editura Istoria Artei a tipărit prima monografie dedicată lui Josef Schiffeleers. Lucrarea conţine imagini color, are 176 de pagini şi a apărut cu sprijinul financiar al unor descendenţi ai proprietarilor unor case realizate de Schiffeleers în Bucureşti. Pentru a cunoaşte mai îndeaproape cine a fost arhitectul cu origini olandeze şi ce moştenire a lăsat României, am stat de vorbă cu Oana Marinache, autoarea volumului dedicat lui Josef Schifeleers.

Sunt născută în București și cu toate că am avut ocazia să călătoresc și să locuiesc în alte orașe ale lumii, nu cred că voi abandona acest oraș prea curând. Pentru cercetarea și punerea în valoare a patrimoniului arhitectural, București prezintă atât de multe zone necunoscute sau slab/eronat valorificate încât am impresia uneori că nu îmi va ajunge viața să explorez, să scriu și să prezint tot ce aflu din documentele vechi. Este adevărat că nu am știut de la început că acesta îmi va fi drumul, acela de cercetător, că mă voi îndrăgosti iar și iar de orașul meu. Am urmat mai întâi cursurile Facultății de Relații Economice Internaționale din cadrul Academiei de Studii Economice (2003), apoi am beneficiat de mai multe specializări în studii Sud-Est Europene, am călătorit și am făcut parte din proiecte de tineret, am lucrat în câteva companii private. Abia în 2008 am pornit pe noul drum, reluând pregătirea în țară, de data aceasta la Facultatea de Istoria și Teoria Artei din cadrul Universității Naționale de Arte. Pot spune acum că acesta este un moment de răscruce dar și un început, pentru care le sunt recunoscătoare profesorilor mei, care m-au îndrumat spre cercetarea de arhivă și studiul reședințelor de altă dată.

Lucrarea mea de licență din 2011 a fost dedicată familiei boierești și princiare Știrbey. Am realizat mai întâi un studiu monografic al palatului din Calea Victoriei, dar și al conacului de la Buftea, o analiză a modului de locuire, decorare, a colaborării cu arhitecții vremii, a comenzii artistice. Mărturisesc că și astăzi mă simt atrasă tot de secolul al XIX-lea, atât de important pentru modernizarea noastră și atât de generos în punerea în valoare a unor personalități ale lumii culturale. Pentru că arhivele publice și private mi-au furnizat o cantitate uriașă de documente despre familia Știrbey, despre proprietățile lor urbane și extraurbane din țară și străinătate, am continuat cu al doilea volum, mult mai consistent, publicat în 2014, apreciat și de Academia Română cu premiul „G. Oprescu” în 2016. Cu acest prilej, al explorărilor în țară și străinătate, am aflat de vila familiei Alina Știrbey – Ioan Em. Florescu din Sinaia (astăzi reabilitată și transformată în Muzeul Orașului Sinaia, proiectată în 1874-1875 de un arhitect olandez, despre care nu se știa mai nimic. Așa că de atunci am pornit de la un articol al reputatului istoric de artă Petre Oprea, încercând să redescopăr în arhive și publicații de epocă activitatea și personalitatea lui Schiffeleers în țara noastră. Nu a fost o cercetare ușoară, neavând acces la multe surse primare (Primăria orașului Sinaia, contracte de vânzare-cumpărare ale Eforiei Spitalelor Civile, Creditul Funciar Urban), dar surprinzător distanța nu ne-a împiedicat să aflăm actele sale de stare civilă din Maastricht și Câmpina.

Tânărul de 20 de ani Josef Schiffeleers ajunge în țara noastră în 1870, trimis fiind de antrepriza francezului Alexis Godillot, contribuind mai întâi la realizarea de hale comerciale în București, Iași și Craiova, apoi lucrează la căile ferate de pe Valea Prahovei. Astfel Schiffeleers a găsit în Sinaia acelor vremi locul cel mai potrivit pentru afirmare profesională și a contribuit la apariția primelor vile și hoteluri ale Eforiei Spitalelor Civile în perioada 1875-1888. Din 1883 este mult mai activ și la Bucureşti, unde îi datorăm Spitalul de copii (azi „Grigore Alexandrescu”), Spitalul Colţea şi Maternitatea Filantropiei, Palatul Eforiei de pe B-dul Elisabeta (azi Primăria Sectorului 5) din Bucureşti, precum şi Biserica Sf.Anton din Câmpina. Va fi apoi arhitectul Societății Române de Construcții și Lucrări Publice, câștigând cele mai multe licitații în țară, dar va fi și colaborator al Societății de Asigurare „Dacia România” și autorul unor reședințe private în centrul Bucureștiului. Activitatea lui a putut fi documentată până în 1914, după aceea vârsta și contextul politic și economic nu i-au mai permis să fie activ.

Prin 2013-2014 nu știam cât de fascinant este acest arhitect străin și câte lucruri îi datorăm, între timp însă am cules atât de multe informații și lucrări din portofoliul său încât am considerat că merită o monografie tipărită. Parcursul este unul cronologic, o suită de elemente biografice, urmată de prezentarea celor mai importante lucrări (proprietari, constructori, istoric teren sau etape de construcție, planuri de arhitectură, aprecieri stilistice, fotografii de epocă și noi). Albumul a apărut la Editura Istoria Artei chiar în contextul în care sărbătorim 170 de ani de la nașterea sa, Josef fiind născut în 19/ 29 octombrie 1850. Demersul de recuperare a acestei personalități importante a arhitecturii noastre a fost apreciat și sprijinit financiar și de doi proprietari de reședințe semnate de Schiffeleers, doamna avocat Dana Gruia Dufaut și domnul Jean Chrissoveloni.

În 2011 am pus bazele Asociației Istoria Artei, iar din 2013 am dezvoltat și editura din cadrul ei. Consider că exista și există încă o mare nevoie de publicații de specialitate, bine documentate și elegant ilustrate. Așa au apărut albumele arhitecților Louis Pierre Blanc, Ernest Doneaud, Edmond Van Saanen-Algi, Carol Benisch, Gaetan Burelly (concept grafic Cristian Gache). Iată că acum am ajuns la cel de-al șaptelea album monografic, dedicat olandezului Josef Schiffeleers, macheta grafică aparținându-i lui Cristian Oprea. Avem în pregătire o nouă poveste, sper ca în 2021 să aflați mai multe despre elvețianul John Eliseé Berthet (concept grafic Claudia Pușcașiu) și tot atunci sper să realizăm expoziția și catalogul arhivei arhitectului Paul Smărăndescu (colaborare Cristian Oprea).