Vreme de mai mult de un secol, între 1860 și 1980, aristocrația Câmpinei a prețuit cu venerație Muzica – aceea cântată în faimoasele restaurante, de celebrul personaj al romanului „Să vie Bazarcă!”, al lui Ionel Teodoreanu, mai târziu, de frații Corniță, iar la petreceri elegante și la baluri de neuitat, interpretată cu veritabilă pasiune și armonie instrumental-vocală, de frumoșii frați Ovidiu și Justin Drăgan! Aceeași aristocrație a urmărit și ascultat, cu patosul și ardoarea sufletească, Muzica sferelor înalte – Muzica de Cameră și Simfonică! Un moment fast în istoria muzicală a Câmpinei l-au creat și susținut George Enescu și Corina Sava, soția directorului Rafinăriei „Steaua Română”, dr. Gheorghe Sava.
Vremuri dispărute
După l920, viața muzicală a „Celui mai însorit oraș”, a „Reședinței celor trei mari români: Hasdeu-Istrati-Grigorescu” s-a intensificat urmare apariției recitalurilor și concertelor susținute de muzicieni profesioniști – interpreți ai creațiilor camerale și simfonice incluse în repertoriile marilor metropole europene și americane. Câmpina a trăit astfel o vivantă viață muzicală care, cu excepția anilor de război, a modelat și înfrumusețat existența locuitorilor ei, un memorabil „modus vivendi” al celor mai avuți locuitori ai urbei. Publicul meloman agrea și respira profund această „sănătate” sonor administrată. Interbelicul a strălucit, urmare educației pe care mai toate familiile, cu precădere cele înstărite, au preferat-o și perpetuat-o de la o generație la alta, animate de rafinamentul în ascendență și plăcuta șlefuire a Culturii occidentale. Darea de mână a inginerilor, medicilor, juriștilor și funcționarilor bine situați, cu venituri forte, a reverberat prin îndesirea posesorilor de instrumente cu coarde și claviatură, aduse și folosite în nenumărate case și, organizat, în reprezentații publice. Aceste familii, de români și de proveniențe germane, olandeze, franceze și britanice, se stabiliseră în Câmpina și în împrejurimi, investind în Comerț, Metalurgie, Chimie și în Petrol, mulți deținând sonde și comercializând „aurul lor negru” scos din afundurile solului nisipos și împădurit al Buștenarilor, al dealurilor de la Pițigaia și de pe malurile și prundul râului Prahova.
Teatrul – Sală „Monovici”
Pasionați de Arte și Muzică, melomanii și, în bună parte, instrumentiștii – amatori sau absolvenți de conservator ori de liceu, talentați ai claviaturii și ai arcușului, se reuneau în sălile publice și în deosebi sala „Monovici”, o creație arhitecturală neo-clasică, ridicată pe colțul din bifurcația Bulevardului Culturii cu Strada Griviței (după 22 XII 1989 devastată și părăsită, ajunsă adăpost pentru câini, cerșetori și aurolaci, ca apoi cineva s-o radă cu buldozerul, ucigând un nobil edificiu al civilizației!), să asculte interpreții invitați să concerteze aici, fie în zilele săptămânii, fie în zilele de week-end, de „sâmbăta engleză”, fie în zile fascinante ale sărbătorilor de Crăciun și de Paște.
Lume elevată
„Semeni binele și culegi frumosul” – gândeam, mergând pe rândurile unor spuse ale nemuritorului George Enescu, adunate într-o frază inserată în Monografia Câmpinei, de Silviu Dan Cratochvil, așa: „În 1931, cu ocazia unui concert în cunoscuta sală („Monovici”, firește, n. red.), în fața unui public numeros și entuziast, Enescu afirma „că este cel mai competent public pe care l-am întâlnit în cariera mea, fie în străinătate, fie în țară, care iubește și stimează muzica până la idolatrie”!
Atestări și argumente
Printre celebritățile care au adus marea Muzică pe scenele din Câmpina, au fost – atestați de documente ale epocii – George Enescu și Corina Sava, un tandem solistic-instrumental în mare vogă, pe atunci. În „Monografia Municipiului CÂMPINA” scrisă de Silviu Dan Cratochvil și publicată în 2002, în ajunul sărbătoririi a 500 de ani de atestare documentară a localității, citim în capitolul „Muzica”: „În perioada anilor interbelici, în casa doctorului chimist Ghe. Sava, directorul rafinăriei cunoscut meloman, a găzduit de multe ori concerte de muzică de cameră la care marele George Enescu, secondat la pian de soția dr. Sava, delecta, ce e drept, un cerc restrâns de pasionați ai muzicii. Totuși, marele public câmpinean iubitor de muzică cultă va avea șansa de a-l audia în fosta sală „Monovici”, pe marele George Enescu, ce va oferi o serie de concerte în anii 1921, 1926, 1927, 1928 și 1931”. În cartea sa de Amintiri – „GEORGE ENESCU în lumea muzicii și în familie”, apărută în 1990, la Editura Muzicală, Alexandru Cosmovici – văr bun cu George Enescu, povestește inedite momente, întâmplări și detalii cărora el le-a fost martor. Pentru prima oară avem, prin cartea de față, un orizont al existenței muzicale enesciene atât de complexe, într-un capitol anume, autorul ocupându-se de „Turneele de concerte – în țară” și, separat, „în străinătate”.
Ivirea tandemului solistic Enescu – Sava
Un amănunt tipic generozității marelui Enescu, apt să adâncească latura altruistă a muzicianului moldav, ni-l relevă Alexandru Cosmovici în cartea sa, într-o autentică culoare etică, apropos și de completarea lui Silviu Dan Cratochvil, la pasajul citat din cartea amintită, cu anii prezențelor lui G. Enescu la sala „Monovici”: „Enescu avea o fire afectuoasă, iar în mijlocul familiei arăta multă dragoste tuturor. În turneele sale prin țară, Enescu se oprea câteodată mai mult în orașele sau localitățile unde afla și câte o rudă a sa directă sau prin alianță. Astfel, la un moment dat a introdus în itinerarul său și orășelul Câmpina din jud. Prahova, unde uneori poposea mai mult. Aflase aici pe o verișoară a sa”.
Verișoara pianistă
În corespondența cu asteriscul cules în italice, în subsolul paginii, descoperim cine era această verișoară: „Corina Sava, rudă după mamă a lui George Enescu, născută Iorgandopol și căsătorită cu doctorul chimist Gh. Sava, de la Rafinăria din Câmpina, absolventă a Conservatorului din Dresda, pianistă concertistă, George Enescu a concertat cu ea în orașele din nordul Moldovei. La Câmpina aceasta avea o locuință spațioasă, cu o cameră de muzică și pian Bechstein. George Enescu era găzduit aici confortabil și își permitea câte un răgaz de odihnă când poposea, la sfârșit de turneu, la Câmpina. Enescu aprecia mult interpretarea lui Beethoven de către Corina Sava și o pune de fiecare dată să-i cânte „Rondoul bănuțului pierdut” op. 129, pentru o anumită trăsătură de stil, care îl amuza. Ea cânta „Suita în stil vechi” op. 3 a lui Enescu; iar împreună cântau sonatele pentru vioară 1 și 2 ale acestuia”.
Debutul în duo solistic
Premiera solistică a perechii George Enescu – Corina Sava, în Câmpina, a avut loc în 16 mai 1921. În program: Bach, Kreisler, Beethoven. Peste 5 ani, în 13 noiembrie 1926, când Filarmonica din Brașov îl proclamă membru de onoare, cântă din nou, din Bach, Rimski-Korsakov și Marcel Mihailovici. La 3 zile după Anul Nou 1927, George Enescu și Corina Sava susțin în Câmpina un recital de Bach, Mozart și Beethoven. În atmosfera zilei Sfântului Nicolae, pe 6 decembrie 1928 cântă Brahms și Beethoven, la 4 zile Enescu donând suma de 5000 de lei pentru ridicarea statuii lui Mihai Eminescu. Pe 5 noiembrie 1936 e menționată ultima apariție a lui George Enescu, la Câmpina.
De la „Minovici” la Institutul de Petrol
O revenire la Muzica de cameră și simfonică în viața melomanilor Câmpinei aveau s-o datoreze aceștia, după 1960, concertelor orchestrale ce au răsunat sub cupola sălii Institutului de Petrol de pe același Bulevard binecuvântat al Culturii, interpretate magistral și repetat bisate de așii viorii Ion Voicu, Ștefan Ruha, Ștefan Gheorghiu, Mihai Constantinescu, de violoncelistul Radu Aldulescu și de pianiștii Maria Fotino, Valentin Gheorghiu și Dan Grigore, de inegalabilul flautist Vasile Jianu. Voci de aur, precum ale Zenaidei Pally, Magdei Ianculescu și Artei Florescu, ca și ale marilor soliști Petre Ștefănescu-Goangă, Octav Enigărescu, David Ohanesian, Dan Iordăchescu, Ion Dacian și Ludovic Spiess au rămas în istoria muzicală a regretatului Institut de Petrol – etalon al Științelor românești ale secolului XX, în Istoria Muzicii Câmpinei, alături de virtuoasele interpretări solistice – la vioară, Iuri Pitlis, din Israel, elev al lui George Enescu, la pian Silvia Mercier – Franța și Gemichiro Murakami – Japonia.
Sunete contemporane
Încoace vreme, anii muzicali ai Câmpinei au parcurs – pe scenele Casei de Cultură Geo Bogza, a Casei Tineretului, sub cupola Castelului Julia Hasdeu – o traiectorie paralelă, mulțumită multelor formații tinere, „Meteor” fiind de antologie a genului, iar în planul muzicii culte, mulțumirile melomanilor se-ndreaptă mereu către neobositul Tudor Moisin – fondatorul „Societății Filarmonice Câmpina”, către distinsa violonistă Cornelia Bronzetti și spre maestrul artei interpretative pianistice Viniciu Moroianu!
Serghie Bucur