Pentru fotbalul câmpinean, anii ’60 au fost cei mai frumoși. Anii ’50, în care au strălucit Ion Zaharia, Ion Neacșu, Gheorghe Ionescu I, II și III, Grigore Bălăceanu, Ștefan Marcu, Vasile Bontaș și atâția alții îl învățaseră pe microbistul câmpinean cu succesele. Poiana se obișnuise cu aerul înălțimilor din eșalonul al doilea. În 1955, Poiana a terminat campionatul pe locul 2, la trei puncte în urma celor de la Dinamo Bacău.
În următoarea decadă, a anilor ’60, suporterii câmpineni au sperat, mai mult ca niciodată, la o prezență fie și meteorică, de un sezon, în prima divizie. În ediția 1961 – 1962, Poiana a terminat din nou sezonul pe locul al doilea, în spatele celor de la CSMS Iași. De data aceasta, distanța a fost de patru puncte (38-34). În acest episod vom zăbovi asupra ediției 1963 – 1964, când Poiana a încheiat campionatul pe locul al treilea, dar la 1 punct (!!!) de primul.
Penalty-ul lui Banu
Lupta pentru supremație s-a dat în trei, Metalul Târgoviște, Poiana Câmpina și revelația Universitatea Craiova. Oltenii nu prea contau în calculele promovării la începutul ediției. Ușor, ușor, s-au apropiat de vârful ierarhiei. Pentru Poiana, două au fost momentele de cumpănă ale acelui campionat. Primul a fost chiar meciul cu Universitatea Craiova, din retur, disputat la Câmpina, pe 3 mai 1964. A fost 0-0, dar Alexandru „Alecu” Banu a ratat un penalty. Așa cum fanii naționalei României își aduc aminte de loviturile de departajare ratate de Daniel Timofte (cu Irlanda, la Campionatul Mondial din 1990), de Dan Petrescu și de Belodedici (contra Suediei, la Campionatul Mondial din 1994), de penalty-ul irosit de Gică Hagi cu Bulgaria, în toamna anului 1991, consemnând ratarea calificării la Campionatul European din 1992, tot la fel, păstrând proporțiile, câmpinenii s-au gândit mult timp cu ciudă la lovitura de la 11 metri irosită de Banu. Dar au ratat lovituri de pedeapsă jucători ca Maradona, Pele și Platini, nu e cazul să-l transformăm pe Banu în „inamicul public”. „Am tras tare, dar mingea a lovit bara! Atât de tare am tras că mingea a ajuns apoi la mijlocul terenului”, ne-a povestit Alexandru „Alecu” Banu.
 |
| Sursa foto: ziarul „Prahova” |
A fost sau n-a fost?
Poiana a mai avut o șansă, chiar în ultima etapă, la Pașcani, împotriva celor de la echipa locală CFR. Dacă bătea, Poiana era în A! 14 iunie 1964 trebuia să fie „revelionul” fotbalului câmpinean, data de referință, așa cum 7 mai este pentru steliști ziua supremă. N-a fost să fie! CFR Pașcani a învins cu 2-1, iar Poiana a încheiat campionatul cu 31 de puncte, în timp ce Universitatea Craiova și Metalul Târgoviște au strâns câte 32 de puncte. Ce s-a întâmplat la Pașcani? Chiar și cronicile din acel moment au strecurat, printre rânduri, anumite suspiciuni legate de corectitudinea jocurlui! Câte cronici din acei ani, în care cenzura avea grijă să nu fie cu nimic știrbită imaginea societății „multilateral-dezvoltate”, conțineau aluzii, fie ele și „străvezii” la lucruri necurate pe terenurile de sport?Puține și acelea doar atunci când lucrurile erau prea evidente ca să poată fi ocolite!
A fost sau n-a fost? Toate detaliile despre suspiciunile legate de meciul de la Pașcani le veți putea citi în „Istoria fotbalului câmpinean”, lucrare care va apărea anul viitor, când se vor împlini o sută de ani de la nașterea primului club din localitate.
Revenind la momentul 1964, să ne întoarcem puțin privirea spre adversarul care s-a bucurat. „Juveții” și-au semnat atunci, la Câmpina, actul de intrare în fotbalul mare. Ce au făcut după aceea, se știe! Oltenii n-au mai părăsit prima divizie timp de 40 de ani. Universitatea Craiova a devenit „Campioana unei mari iubiri”, apoi „Craiova Maxima”. În 1974, la zece ani după ce au obținut promovarea în dauna Poianei, „studenții” au câștigat primul lor titlu de campioni ai țării, iar la 19 ani distanță, în 1983, jucau în semifinalele Cupei UEFA! Cum e viața asta! În momentele 1974 și 1983, ani de grație ai craiovenilor, Poiana se zbătea în mocirla Diviziei C. Prăpastia care se săpase între cele două cluburi care luptaseră cândva cot la cot pentru glorie era imensă acum.
IRA a început aventura
Din 1968, regiunile s-au desființat, iar țara a fost organizată administrativ pe județe. Numărul seriilor din Divizia C s-a mărit, astfel că IRA Câmpina a avut șansa de a promova în Divizia C. Nu și-a bătut joc de această șansă, a promovat și a stat multe sezoane în eșalonul al treilea. Pregătită de Alexandru „Alecu” Banu, IRA a devenit a doua cea mai longevivă formație câmpineană într-o divizie națională!
țării, iar la 19 ani distanță, în 1983, jucau în semifinalele Cupei UEFA! Cum e viața asta! În momentele 1974 și 1983, ani de grație ai craiovenilor, Poiana se zbătea în mocirla Diviziei C. Prăpastia care se săpase între cele două cluburi care luptaseră cândva cot la cot pentru glorie era imensă acum.
Octavian Cojocaru
În episoadele anterioare:
Anii ’20. Centenarul de la anul
Anii ‘30: Venus București a vrut să cumpere un jucător din Câmpina!
Anii ‘40: Bombele n-au oprit fotbalul
Anii ‘50: Instructorul de schi al Regelui Mihai a jucat și a antrenat la Poiana!
