Librăria Elstar din centrul municipiului Câmpina
a găzduit pentru a 19-a oară o serată culturală de o mare importanță pentru
istoria locală, având în vedere că în centrul dezbaterii s-a aflat o foarte
interesantă serie de opt afișe, realizate la inițiativa lui Codruț
Constantinescu, care au beneficiat de suportul tehnic, deosebit de important al
lui Florin Dochia (care a realizat
layout-ul), dar și de o binevenită sponsorizare a firmei Lemet. Codruț
Constantinescu a oferit numerosului public prezent în seara de 25 octombrie
informații despre geneza acestui proiect insolit. Căutând prin dosarele
Fondului Prefectura Prahova care se află în custodia Serviciului Județean al
Arhivelor Naționale Prahova în vederea realizării albumului Contribuția
județului Prahova la Războiul de Întregire Națională (apărut în
decembrie anul trecut, cu ocazia Centenarului României Mari), a descoperit și
numeroase dosare ale unor câmpineni din perioada interbelică ce solicitau
prefectului de atunci aprobarea în vederea eliberării pașapoartelor. Prahovenii
interbelici atașau și fotografii care au fost scanate, formând o bază de date
deosebit de interesantă. Cum Codruț Constantinescu a fost interesat numai de
chipurile câmpinenilor interbelici, a reușit să extragă doar secțiunea de
aproximativ 450 de câmpineni din marea colecție, structurând doar câteva din
fotografiile celor care au trăit în orașul nostru, în funcție de anumite
tematici (personalul care muncea la marile societăți Steaua Română și Astra Română,
distinsele femei interbelice, familia librarului Crăciun, studenții câmpineni
interbelici care, mulți, își făceau studiile încă de atunci în Occident,
adminsitrația câmpineană interbelică sau două afișe dedicate Centenarului
Liceului Grigorescu/ Barbu Stirbey etc.) Aceste opt afișe ar putea fi
trasnformate și într-un album, în funcție de interesul autorităților locale de
a finanța un astfel de demers. În album ar putea fi reproduse toate cele 450 de
chipuri ale câmpinenilor interbelici și nu doar o selecție.
a găzduit pentru a 19-a oară o serată culturală de o mare importanță pentru
istoria locală, având în vedere că în centrul dezbaterii s-a aflat o foarte
interesantă serie de opt afișe, realizate la inițiativa lui Codruț
Constantinescu, care au beneficiat de suportul tehnic, deosebit de important al
lui Florin Dochia (care a realizat
layout-ul), dar și de o binevenită sponsorizare a firmei Lemet. Codruț
Constantinescu a oferit numerosului public prezent în seara de 25 octombrie
informații despre geneza acestui proiect insolit. Căutând prin dosarele
Fondului Prefectura Prahova care se află în custodia Serviciului Județean al
Arhivelor Naționale Prahova în vederea realizării albumului Contribuția
județului Prahova la Războiul de Întregire Națională (apărut în
decembrie anul trecut, cu ocazia Centenarului României Mari), a descoperit și
numeroase dosare ale unor câmpineni din perioada interbelică ce solicitau
prefectului de atunci aprobarea în vederea eliberării pașapoartelor. Prahovenii
interbelici atașau și fotografii care au fost scanate, formând o bază de date
deosebit de interesantă. Cum Codruț Constantinescu a fost interesat numai de
chipurile câmpinenilor interbelici, a reușit să extragă doar secțiunea de
aproximativ 450 de câmpineni din marea colecție, structurând doar câteva din
fotografiile celor care au trăit în orașul nostru, în funcție de anumite
tematici (personalul care muncea la marile societăți Steaua Română și Astra Română,
distinsele femei interbelice, familia librarului Crăciun, studenții câmpineni
interbelici care, mulți, își făceau studiile încă de atunci în Occident,
adminsitrația câmpineană interbelică sau două afișe dedicate Centenarului
Liceului Grigorescu/ Barbu Stirbey etc.) Aceste opt afișe ar putea fi
trasnformate și într-un album, în funcție de interesul autorităților locale de
a finanța un astfel de demers. În album ar putea fi reproduse toate cele 450 de
chipuri ale câmpinenilor interbelici și nu doar o selecție.
Scriitorul Florin Dochia a oferit publicului
câteva informații de ordin tehnic, dar a și subliniat că apreciază această
inițiativa pentru că oferă câmpinenilor (răspândiți în toată lumea, dar care
mai păstrează nostalgia locurilor natale) chipurile oamenilor, fără de care
istoria nu ar fi posibilă. De asemenea, Florin Dochia a criticat din nou
indolența autorităților locale care după 1989 au continuat procesul destructiv
la adresa patrimoniului istoric și arhitectural local (enumerând obiectivele care
au fost dărâmate: Sala Monovici, Grădina de vară, Curtea Domnească, afirmând că
se așteaptă ca și Capela Hernia să aibă aceeași soarta). Eseistul Christian
Crăciun, care se declară un hotărât neo-interbelic, a lecturat un fragment
edificator dintr-una din cărțile scriitoarei Ioana Pârvulescu, în care sunt
enumerate marile realizări ale interbelicului românesc la nivelul
Bucureștiului. În nici două decenii, capitala Regatului Român a fost
transformată radical, devenind un oraș care, pe bună dreptate, era numit Micul
Paris, fiind probabil cea mai frumoasă capitală balcanică. Evident, contrastul
cu cele trei decenii postdecembriste este masiv dar și deprimant. O bună parte
din sursele bugetare care au permis această transformare a Bucureștiului
proveneau tocmai din câmpurile petroliere prahovene şi de la industria
extractivă prahoveană (principalele produse de export în perioada interbelică
erau tocmai cele derivate din petrol).
câteva informații de ordin tehnic, dar a și subliniat că apreciază această
inițiativa pentru că oferă câmpinenilor (răspândiți în toată lumea, dar care
mai păstrează nostalgia locurilor natale) chipurile oamenilor, fără de care
istoria nu ar fi posibilă. De asemenea, Florin Dochia a criticat din nou
indolența autorităților locale care după 1989 au continuat procesul destructiv
la adresa patrimoniului istoric și arhitectural local (enumerând obiectivele care
au fost dărâmate: Sala Monovici, Grădina de vară, Curtea Domnească, afirmând că
se așteaptă ca și Capela Hernia să aibă aceeași soarta). Eseistul Christian
Crăciun, care se declară un hotărât neo-interbelic, a lecturat un fragment
edificator dintr-una din cărțile scriitoarei Ioana Pârvulescu, în care sunt
enumerate marile realizări ale interbelicului românesc la nivelul
Bucureștiului. În nici două decenii, capitala Regatului Român a fost
transformată radical, devenind un oraș care, pe bună dreptate, era numit Micul
Paris, fiind probabil cea mai frumoasă capitală balcanică. Evident, contrastul
cu cele trei decenii postdecembriste este masiv dar și deprimant. O bună parte
din sursele bugetare care au permis această transformare a Bucureștiului
proveneau tocmai din câmpurile petroliere prahovene şi de la industria
extractivă prahoveană (principalele produse de export în perioada interbelică
erau tocmai cele derivate din petrol).
Segmentul cel mai important al dezbaterii,
miezul ei, l-au constituit alocuțiunile istoricilor locali Alin Ciupală și
Mădălin Focșa, căci fără amintirile sau cercetările lor prodigioase, istoria
locală ar fi mult mai săracă, ambele cercetări (de o viață în cazul d-lui Alin
Ciupală, a cărui memorie prodigioasă continuă să uimească) împletindu-se
minunat (istoria orală cu istoria documentară, din arhive). Alin Ciupală a
povestit asistenței multe amănunte despre istoria familiei Crăciun, dar și
despre personalul tehnic care muncea la Societatea Astra Română în perioada
interbelică. De regulă, câmpinenii cunosc mult mai multe despre Steaua Română,
având în vedere că marea rafinărie a funcționat mai bine de un secol în orașul
nostru, fiind o prezența constantă și viguroasă în plan economic (până acum un
deceniu) decât pe cea a Astrei Române (sucursala marelui concern anglo-olandez
Royal Shell Dutch). Totuși, cele două ștranduri descoperite din oraș, ambele
lăsate de izbeliște, sunt tocmai moștenirea acestei societăți care reușea să
ofere personalului său condiții bune de trai și în afară serviciului
propriu-zis. Mădălin Focșa s-a concentrat asupra administrației câmpinene
interbelice, având în vedere că el a redactat textul afișului dedicat acestui
segment important al dezvoltării urbei noastre în perioada interbelică. Fără o
administrație profesionistă și inteligentă, se știe, o comunitate nu prea are
șanse să se dezvolte. Mădălin Focşa a trecut în revistă toți primarii
interbelici, enumerând, pe scurt, și câteva din cele mai importante realizări
edilitare care au transformat și Câmpina într-o adevărată capitală a aurului
negru românesc. De asemenea, el a completat prezentarea profesorului Stoica
Teodorescu realizată la începutul dezbaterii de către Codruț Constantinescu,
comunicând publicului prezent faptul că a realizat o broșură care va însoți o fericită
reeditare anastatică a monografiei lui Stoica Teodorescu. La finalul
întâlnirii, istoricul Octavian Onea a atras atenția asupra faptului că în curând
se vor împlini 150 de ani de la nașterea Iuliei Hasdeu însă, din nefericire,
acest eveniment nu va fi marcat așa cum se cuvine la Muzeul Hasdeu din Câmpina,
rugând audiența să facă presiuni (dacă nu cumva acestea sunt deja tardive)
asupra factorilor decidenți pentru a remedia situația. Codruț Constantinescu
i-a reamintit fostului director al Muzeului Hasdeu că această problematică
excede sfera de competență a celor prezenți la un eveniment realizat de mediul
privat din Câmpina.
miezul ei, l-au constituit alocuțiunile istoricilor locali Alin Ciupală și
Mădălin Focșa, căci fără amintirile sau cercetările lor prodigioase, istoria
locală ar fi mult mai săracă, ambele cercetări (de o viață în cazul d-lui Alin
Ciupală, a cărui memorie prodigioasă continuă să uimească) împletindu-se
minunat (istoria orală cu istoria documentară, din arhive). Alin Ciupală a
povestit asistenței multe amănunte despre istoria familiei Crăciun, dar și
despre personalul tehnic care muncea la Societatea Astra Română în perioada
interbelică. De regulă, câmpinenii cunosc mult mai multe despre Steaua Română,
având în vedere că marea rafinărie a funcționat mai bine de un secol în orașul
nostru, fiind o prezența constantă și viguroasă în plan economic (până acum un
deceniu) decât pe cea a Astrei Române (sucursala marelui concern anglo-olandez
Royal Shell Dutch). Totuși, cele două ștranduri descoperite din oraș, ambele
lăsate de izbeliște, sunt tocmai moștenirea acestei societăți care reușea să
ofere personalului său condiții bune de trai și în afară serviciului
propriu-zis. Mădălin Focșa s-a concentrat asupra administrației câmpinene
interbelice, având în vedere că el a redactat textul afișului dedicat acestui
segment important al dezvoltării urbei noastre în perioada interbelică. Fără o
administrație profesionistă și inteligentă, se știe, o comunitate nu prea are
șanse să se dezvolte. Mădălin Focşa a trecut în revistă toți primarii
interbelici, enumerând, pe scurt, și câteva din cele mai importante realizări
edilitare care au transformat și Câmpina într-o adevărată capitală a aurului
negru românesc. De asemenea, el a completat prezentarea profesorului Stoica
Teodorescu realizată la începutul dezbaterii de către Codruț Constantinescu,
comunicând publicului prezent faptul că a realizat o broșură care va însoți o fericită
reeditare anastatică a monografiei lui Stoica Teodorescu. La finalul
întâlnirii, istoricul Octavian Onea a atras atenția asupra faptului că în curând
se vor împlini 150 de ani de la nașterea Iuliei Hasdeu însă, din nefericire,
acest eveniment nu va fi marcat așa cum se cuvine la Muzeul Hasdeu din Câmpina,
rugând audiența să facă presiuni (dacă nu cumva acestea sunt deja tardive)
asupra factorilor decidenți pentru a remedia situația. Codruț Constantinescu
i-a reamintit fostului director al Muzeului Hasdeu că această problematică
excede sfera de competență a celor prezenți la un eveniment realizat de mediul
privat din Câmpina.
