Știri

Irma Mărgăriţoiu, pictor: “Provocările ne ajută să evoluăm şi să ne dăm seama de menirea noastră”

Irma Mărgăriţoiu s-a născut la Câmpina în 1987. Este absolventă a Liceului de Artă „Carmen Sylva” Ploieşti şi a Facultăţii de Artă din Bucureşti. Este un artist plastic care, pe zi ce trece, mai face câte un pas care să o aducă în rândul pictorilor câmpineni consacraţi. Recent a vernisat o expoziţie personală – „Primii paşi”, tablourile fiind expuse pe simezele Casei de Cultură „Geo Bogza”. Irma este şi profesoară, preocupându-se să îi înveţe pe cei mici să deseneze în propriul atelier de pictură ce-i poartă numele. 


– Când ţi-ai dat seama că poţi să faci o carieră din pictură?
– Fiecare dintre noi are un talent, iar pentru mine pictura reprezintă cel mai frumos mod de exprimare. Cochetez cu pictura de mică. Îmi amintesc şi acum pereţii casei mele, care trebuiau mereu zugrăviţi pentru că aveam o nestăpânită pornire pentru culoare. Mi-am dat seama că ar trebui să-mi îndrept atenţia spre această latură după terminarea facultăţii, moment care a venit la pachet cu decizia de a reveni acasă, la Câmpina.
– Respecţi anumiţi paşi atunci când pictezi? 
– Tehnic vorbind, doar atunci când doresc să dau viaţă unui portret sau când am în faţa mea o natură statică. Nu îmi plac şabloanele, care sunt create de oameni, considerându-le o lipsă de îngrădire a personalităţii. Fiecare trebuie să aibă un mod personal de exprimare, indiferent de pasiune.
– Ai anumite culori preferate, pe care le alegi mai des atunci când pictezi?
– Culorile pe care îmi plac să le etalez pe pânză sunt vii, pline de viaţă. Consider că lumea poate căpăta o altă notă atunci când avem în faţă un tablou care prin culorile sale reuşeşte să te binedispună,  să te încarce cu energie pozitivă. Îmi place roşul, simbolul dragostei, care este o culoare puternică şi captează uşor atenţia oricărui privitor. Galbenul, portocaliul, verdele deschis, toate aceste culori se regăsesc în toate picturile mele. 
– Ai un stil de pictură preferat?
– Cubismul, care este caracterizat de prezenţa formelor abstracte, este cel mai aproape de stilul meu. Mă atrag foarte mult elementele abstracte, nonfigurative. Îmi place prezentarea unui obiect în mai multe forme, din unghiuri diferite şi la momente diferite, multiperspectivismul fiind o tehnică frecvent folosită de către artiştii adepţi ai acestui curent.
– Ce te inspiră în momentul în care creezi?
– În general, atunci când pictez, sursa de inspiraţie vine din propriile mele trăiri şi stări de spirit, din convingerile mele şi din imboldul de a lăsa mintea să găsească tot felul de idei pe care apoi le pun în aplicare cu pensula. Dar mă pot adapta şi la sugestii, putând să fiu  infuenţată de o o poveste, de o trăire sau de o experienţă.
– Ce crezi că delimitează un kitsch de un lucru de valoare?
– Calitatea, pe care am ales-o întotdeauna, fiind educată pe principiul că e mai bine mai puţin şi de calitate. Valoarea unui obiect nu e neapărat reflectată de preţul acestuia, ci mai mult de material, finisaj, textura din care este făcut. Educaţia primită de la părinţi m-a ajutat să-mi dezvolt un simţ estetic care mă ajută să fac uşor diferenţa între un kitsch şi un lucru de calitate. Îmi place în general simplitatea în toate formele ei: de la oamenii simpli, dar cu visuri măreţe, până la un stil vestimentar simplu. Cred că simplitatea face parte din stilul autentic pe care încercăm să-l mai păstrăm în lumea de azi.
– Ai avut parte de provocări profesionale? 
– Cred că provocările ne ajută să evoluăm şi să ne dăm seama de menirea noastră. Una din  provocările profesionale a fost să încerc să ies din tipare, atât prin stilul meu în pictură, cât şi prin alegerea materialelor de calitate, care dau valoare lucrărilor mele.
– Ce te-a determinat să înfiinţezi Atelierul „Irma”?
– Atelierul de pictură ce îmi poartă numele l-am înfiinţat la terminarea Facultăţii de Artă, atunci când am decis să mă întorc acasă. A fost o idee foarta bună, deoarece sunt foarte mulţi copilaşi talentaţi în oraşul nostru, care doresc să se exprime şi să îşi găsească un drum artistic. Paşii pe care i-am urmat eu au fost generala, liceul şi facultatea, iar  toate s-au învârtit în acest cerc, al artei. Mi-am spus că acest atelier de pictură poate să fie o şansă pentru toţi copiii care vor să lucreze, să înveţe şi descopere frumosul prin culoare. Cursurile de pictură se desfăşoară la Şcoala „Alexandru Ioan Cuza” din Câmpina. 
– Ce înseamnă această experienţă pentru tine?
– Când am păşit pe acest drum, aveam deja acasă un mentor care m-a îndrumat şi m-a învăţat să fiu un om bun înainte de a fi un bun pedagog. Răbdarea a fost cea pe care a trebuit să o cultiv atunci când am început să lucrez cu cei mici. Experienţa a venit din mers şi acum pot spune că am căpătat toate abilităţile necesare pentru lucrul cu copiii. A fost şi pentru mine o modalitate de cunoaştere personală, mi-am dat seama că am potenţial.
– Care este povestea ultimei tale expoziţii, „Primii paşi”? 
– Această expoziţie a fost pentru mine ca o renaştere şi mă bucur mult că am putut transpune în lucrări această poveste, simplă şi complexă în acelaşi timp. Este vorba despre procesul vieţii fiecărui om, evoluţia noastră, ciclul vieţii. Din ziua în care facem cunoştinţă cu viaţa, copilăria şi inocenţa, maturitatea, căutările, motivaţiile, experienţele, trăirile, emoţiile, amintirile şi… epilogul, toate armonizate într-un număr de 20 de lucrări.
– Cum ai descrie atelierul în care lucrezi?
– Atelierul meu de pictură este special gândit pentru timpul îndelungat petrecut acolo. O încăpere decorată cu foarte multe lucrări ale copiilor, care transformă spaţiul într-o expoziţie permanentă. Materialele de lucru, şevaletele şi toate elementele conferă un aer primitor pentru copilaşii care păşesc în acest univers al meu.
Andreea ŞTEFAN
Pentru înscrieri la cursul de pictură, Irma poate fi contactată la numărul de telefon: 0735.530.226.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare