Ioana Laura Pârvu a murit!

Un caz impresionant, care a fost intens mediatizat în vara acestui an, a avut parte de un final trist… Ioana Laura Pârvu a murit!Este vorba despre fata aceea frumoasă care îşi cerea scuze că are nevoie de ajutorul nostru şi care, deşi doborâtă de boală, încerca să ne convingă că viaţa este frumoasă şi merită trăită! A murit acasă, la Câmpina, răpusă de cancer,într-una din nopţile săptămânii trecute. Avea 23 de ani şi era studentă la medicină. În ultimii trei ani, de când a descoperit aluniţa de la care a plecat boala, viaţa ei a fost o luptă. Dar cancerul a înaintat cumplit de repede. Nici măcar medicii de la Viena, unde a fost de trei ori, nu au mai putut face nimic. Cei de la Bucureşti, nici atât. Au trimis-o să moară în patul ei. Ioana Laura Pârvu a suferit foarte mult, nedrept de mult, dar sufletul ei a rămas la fel de frumos până în ultima clipă. Dumnezeu să o odihnească! Ioana realizase un blog, prin care ceruse ajutorul semenilor săi. Ultima postare, ultimele gânduri pentru noi toţi, au fost scrise pe 12 octombrie 2009… Nu avea de unde să ştie că era ultima sa postare…“Bună ziua, am venit de la Viena acum o săptămână. Ştiu că am promis că voi scrie mai des, dar, din păcate, nu am putut să mă ţin de cuvânt. Acolo am aflat că tratamentul trebuie schimbat şi că sunt anemică, aşa că atunci când am ajuns în ţară am plecat la spital şi am fost internată. Când m-am întors am reuşit să răcesc destul de rău cât să nu mă pot ridica din pat câteva zile. Abia acum mă simt mai bine. Răceala trece, iar eu mă întăresc pe zi ce trece. Sper ca la următoarele analize să nu mai fie probleme. La Viena, după cum am spus, veştile nu au mai fost la fel de bune ca până acum. Din păcate, tratamentul pe care îl urmam până acum nu mai dă rezultate, adică boala nu mai răspunde la el şi a început să dea înainte, şi mai rău, am reuşit să mă anemiez destul de tare. În ţară am fost nevoită să fac nişte transfuzii de sânge, dar acum mă simt mai bine. Tratamentul pe care îl voi urma acum nu se găseşte la noi în ţară şi trebuie importat. Am dat comandă şi acum îl aşteptăm. Unul dintre dumneavoastră mi-a scris despre el (şi aş vrea să îi mulţumesc), se numeşte Muphoran, şi sper că va ajuta la salvarea mea. Dacă ştie cineva cum aş putea face rost mai uşor de el, vă rog să-mi spuneţi. Acum mă simt mai binişor. Am nişte probleme cu muşchii mâinii stângi, care mi-au cam rămas blocaţi, dar acum îi pun puţin câte puţin la lucru şi văd că încep să îşi revină. De asemenea, dacă aveţi sfaturi în acest sens, vă rog să mi le daţi. În concluzie, viaţa este frumoasă şi vă mulţumesc tuturor pentru puterea pe care mi-o daţi de fiecare dată. MULŢUMESC, SĂNĂTATE MULTĂ ŞI DOAMNE AJUTĂ!”