Cine a zis că România suferă în primul rând din punct de vedere moral, și abia apoi din cel economic, mare dreptate a avut. Dar prin moral nu trebuie să înțelegem doar conduita admisă și practicată într-o societate democratică, ci și spiritul, intelectul. Iar spiritul nu se poate cultiva, nu se poate înfrumuseța decât printr-o educație aleasă. Ei, aici e buba. Kakaia edukația? Care educație aleasă aici, pe la noi, prin bătătura dintre Carpați și Mare? Doar nu mai este un secret că sistemul de educație românesc reprezintă unul dintre cei mai mari bolnavi ai României postdecembriste, la trei decenii de la înlăturarea comunismului, acea ideologie-flagel considerată a fi alterat puternic ființa acestui neam și spiritul românesc. Atât de tare să o fi alterat, încât nu ne mai putem reveni deloc?! Dacă în primii ani de după momentul 1989, sistemul nostru de învățământ ajunsese în impas, de mulţi ani este într-o criză din care nu se știe când va ieși. Cum ar putea să iasă cred că se știe: prin voință politică (n-ai cu cine, dacă ne gândim la toate hahalerele politice care au condus și conduc țărișoara asta), care să ducă la alocări bugetare corespunzătoare, prevăzute de Legea învățământului (”6% din PIB pentru învățământ” este déjà o poveste cu care sunt adormiți copiii în creșele patriei). Cu toate ”uscăturile” care populează personalul cadrelor didactice, se poate spune că profesorii (într-o majoritate covârșitoare), își fac treaba bine, dar unde nu există un proiect de țară în care educația să aibă un rol cheie, nu va exista niciodată un învățământ performant.
Învățământul românesc, cu 800 de ani în urma celui din Occident
În orice țară, se știe, un element important al civilizației națiunii respective îl reprezintă universitățile. În Europa civilizată, adică cea a statelor occidentale recunoscute ca fiind cele mai dezvoltate de pe continent (economic și nu numai), învățământul este cu 800 de ani înaintea celui practicat în țara noastră. Ca să nu îl speriem pe ministrul Pop și să-l băgăm într-o eroare din care să nu mai poată ieși niciodată, trebuie să spunem din capul locului (pentru capul ministrului), că cele opt veacuri au rezultat din cronologia nașterii sistemelor de învățământ universitar din vestul și estul Europei, dar nu numai, fiindcă aici vorbim și de calitatea educației, care, ca și vinul, odată cu vechimea, crește în valoare. Aserțiunea că un sistem național de educație sănătos și performant asigură o solidă dezvoltare viitoare a țării respective este întărită și dacă privim obiectiv decalajul dintre civilizația Europei occidentale și cea a Europei răsăritene, decalaj care a existat întotdeauna, chiar și înainte de apariția comunismului, care nu a făcut decât să îl adâncească. Cred că și ministrul Pop ar putea să recunoască acest lucru, una dintre cauzele fundamentale care stau la baza diferențelor dintre civilizația vest-europeană și cea est-europeană o constituie diferența dintre nivelurile de educație ale cele două zone specifice bătrânului nostru continent. Astfel, cele mai vechi universități din Europa au luat naștere în Italia medievală, republicile italiene fiind cele mai prospere state europene ale acelor timpuri, dar și în Anglia și Franța. Conform historia.ro, Universitatea din Bologna este cea mai veche universitate europeană și instituția care a dat chiar numele de universitate, din latinescul universitas. Ea a fost fondată în anul 1088, deci cu aproape 800 de ani înaintea primei universități din România, care a fost înființată la Iași, în 1860, de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Universitatea din Bologna s-a dezvoltat din societățile de ajutor reciproc înființate de străinii veniți la studiu în oraș, care căutau să fie protejați de legile prin care puteau fi pedepsiți colectiv pentru crimele comise de conaționali ai lor. Aceste societăți, numite națiuni, au decis să formeze o asociație mai mare, pe care au denumit-o universitas. Următoarea universitate a fost cea de la Oxford, una dintre cele mai bune din lume, mult mai prestigioasă decât cea căreia i-a succedat din punt de vedere cronologic. Oxford University a luat naștere în perioada 1096-1167. Deși nu se cunoaște exact data fondării universității, Oxford este clar cea mai veche universitate din lumea anglo-saxonă. Primele cursuri au început să fie predate aici din 1096, iar instituția s-a dezvoltat rapid după 1167, când regele Henric II le-a interzis studenților englezi să mai urmeze cursurile Universității din Paris. După un veac, i-a urmat Universitatea din Cambridge, fondată în 1209 de un grup de profesori de la Oxford care au părăsit universitatea în urma unui scandal privind executarea a doi profesori. Astfel, rivalitatea dintre cele două universități – cunoscută și astăzi – datează încă de la fondarea sa. De numele unuia dintre absolvenții universității Cambridge, John Harvard, se leagă prima universitate din America: Harvard, înființată în 1636 în orășelul american Cambridge (coincidență de nume) din statul Massachusetts. Tot în Italia medievală apar universitățile din Padova (1222), Siena (1240), Napoli (1258). Cea mai veche universitate din Spania este cea de la Salamanca (1134). Universitatea din Paris (Sorbona) a fost înfiinţată 1257.
Originile învățământului superior din România
Primele școli din evul mediu românesc s-au înființat pe lângă mănăstiri. Și în Occident, învățământul a fost organizat la început de Biserică, numai că aici școlile erau mai mari și mai dezvoltate, poate și pentru că (bisericile) erau catedrale impunătoare în care slujeau un număr mai mare de prelaţi – dascăli. Influența clerului a fost și aici determinantă, dovadă că pe blazonul Universității Oxford stă scris ”Dumnezeu este lumina mea”. Învăţământului superior românesc îşi are originile în Colegiul “Sfântul Sava”, fondat în 1694 de către domnitorul Constantin Brâncoveanu. Numită iniţial Academia Domneascu de la ”Sfântul Sava”, instituţia funcţiona în clădirile mănăstirii cu același nume. Reformarea Colegiului a avut loc în anul 1864, când domnitorul Alexandru Ioan Cuza împărţea instituţia în două: partea academică devenea Universitatea din Bucureşti, iar educaţia secundară era atribuită instituției care a rămas până în zilele noastre Colegiul Naţional „Sf. Sava”. De fapt, Universitatea din București era a doua din țară, căci cu patru ani înainte Cuza înființase la Iași prima universitate românească.
Ea este considerată continuatoarea simbolică a Academiei fondate de Vasile Lupu în 1640 şi a Academiei Domneşti a lui Antioh Cantemir (1707), însă, în mod direct, îşi are rădăcinile în Academia Mihăileană întemeiată de Gheorghe Asachi (1834). Prima instituție medievală de învățământ superior din spațiul românesc a fost Universitatea din Cluj, înfiinţată în 1581 de Ştefan Bathory, Principe al Transilvaniei şi Rege al Poloniei. Colegiul Academic, după cum era cunoscută, a fost înfiinţată cu ajutorul mai multor profesori iezuiţi din Italia, Germania şi Polonia. Instituţia a fost renumită în secolul al XVIII-lea, dar a fost retrogadată ulterior la rang de liceu. În 1872, Împăratul Francisc Iosif I a creat Universitatea din Cluj cu predare numai în maghiară, ceea ce a produs rumoare în comunitatea românească.
Universitățile românești – codașe în topul internațional
Anul acesta, Oxford University a fost desemnată cea mai bună universitate din lume în clasamentul internațional alcătuit de către specialiștii de laThe Times Higher Education World University Rankings. Este pentru prima dată când Universitatea Oxford, cea mai veche universitate din spațiul limbii engleze, ocupă această poziție. Oxford a detronat astfel California Institute of Technology, de cinci ori cea mai bună în acest clasament, care ocupă acum locul secund. Anul trecut, Oxford s-a aflat pe poziția a doua în top. Totodată, este pentru prima dată în cei 13 ani ai acestui clasament când o universitate din afara SUA ocupă prima poziție. Alte două universități britanice, Cambridge University și Imperial College London, se află în top zece pe locurile 4 și 8. Cele zece poziții ale topului sunt dominate de universitățile americane: California Institute of Technology — 2, Stanford University — 3, Massachusetts Institute of Technology — 5, Harvard University — 6, Princeton University — 7, iar pe 10 se află, la egalitate, University of California, Berkeley și University of Chicago. Pe locul 9 se află Swiss Federal Institute of Technology din Zurich. Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca și Universitatea de Vest din Timișoara se află pe locul 601, iar Universitatea București și Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași se află pe locul 801 alături de alte universități din lume. Printre criteriile de evaluare a universităților se numără calitatea actului de predare, cercetarea și veniturile generate din cercetare.
Liviu Pop, ultimul hop
În prezent, învățământul românesc are de trecut un mare hop, pe Liviu Pop, ministrul de resort, care ar fi sigur mai nimerit să-și găsească locul într-un alt resort. Ministrul Educatiei, Liviu Pop, a declarat în plenul Senatului, încercând să răspundă criticilor legate de greșelile de exprimare care i se impută, că ”în viață există greșeli și există erori. Este esențial însă faptul că greșelile se pot corecta, erorile nu.” Ca să-i combatem teoria, i-am spune că există o eroare care se poate corecta. Eroarea este el în fruntea învățământului românesc, iar corectarea ar veni o dată cu demisia sau demiterea sa din fruntea ministerului pe care cu dezonoare îl conduce.
Ministrul Educaţiei a explicat, într-un interviu pentru Digi FM, diferenţa dintre greşeală şi eroare, după ce a fost criticat pentru că a spus că „greşelile se pot corecta, dar erorile nu”. La finalul emisiunii, el şi-a cerut scuze „anticipat” pentru greşelile pe care le-a făcut. Ce să-i mai zici, ce să-i mai faci. În capul său sunt numai modele și erori matematice. Probabil, deschide rar dicționate, considerând probabil că postura de professor de matematică îl absolvă de această ”corvoadă”. Căci dacă ar fi deschis mai des dicționare ar fi văzut că un cuvânt poate avea un sens principal, dar și un sens secundar, un sens propriu, dar și un sens figurat. Culmea că Pop nu este primul ministru semiagramat care conduce educația națională. Și după cum îi cunoaștem noi pe politicienii din fruntea tuturor partidelor, el va avea urmași. Liviu Pop a declarat război manualelor alternative, ceea ce nu este un lucru fără temei, având în vedere că la aproximativ 19.000 de școli existau 10.000 de manuale alternative, în toată țara. Este de așteptat o replică dură din partea editurilor, care se văd puse în fața unui pericol imens, acela de a pierde afaceri extrem de profitabile, în valoare de milioane de euro.
Legea Educației, modificată de peste 60 de ori
În ultimii 27 de ani, Legea educaţiei a fost modificată de peste 60 de ori, iar miniştrii s-au schimbat de 22 de ori. Prima lege a Educaţiei de după Revoluţie a fost adoptată în 1995. Fiecare dintre miniştrii care au trecut pe la Ministerul Educaţiei au adus cel puţin câte o schimbare. Legea din 1995, a lui Andrei Marga, a decis introducerea examenului de capacitate în 1999, elaborarea unui nou Curriculum Naţional (clasele I-IX), introducerea de manuale alternative pentru ciclul primar, gimnazial şi liceal, înlocuirea trimestrelor cu semestrele. După Andrei Marga, Ecaterina Andronescu a introdus în 2001 repartizarea computerizată în vederea admiterii în învăţământul liceal şi profesional extinderea învăţământului obligatoriu de la 8 la 10 clase, reorganizarea examenului naţional de Capacitate, prin susţinerea acestuia într-o singură sesiune, inclusiv prin atribuirea unei noi denumiri: teste naţionale.
După Ecaterina Andronescu, a urmat la Ministerul Educaţiei Alexandru Athanasiu, care a revizuit curriculumul pentru ciclul primar şi gimnazial şi a introdus repartizarea computerizată pentru cadrele didactice participante la concursul de titluarizare. În guvernarea Tăriceanu, ministrul Cristian Admoniţei a introdus eliminarea Testelor Naţionale şi introducerea Tezelor cu subiect unic. În cel de-al doilea mandat de ministru, Ecaterina Andronescu, a modificat forma în care se susţinea Bacalaureatul: trei probe de competenţe şi trei probe scrise. Daniel Funeriu a adoptat o nouă lege a educaţiei care a adus schimbări mari în învăţământ. Principalele prevederi ale acestei legi, valabile şi astăzi unele dintre ele, sunt: introducerea evaluărilor periodice şi includerea clasei a IX-a în gimnaziu, introducerea învăţământului obligatoriu de 10 clase, care cuprinde învăţământul primar şi gimnazial, obligativitatea ca învăţătorii să aibă studii superioare, iar profesorii să urmeze un master didactic. Legea din 2011 a fost modificată de trei ori prin ordonanţă de urgenţă. Prima modificare a fost adusă de Ecaterina Andronescu în scurtul mandat din 2012, când a fost reintrodusă prevederea prin care rectorii universităţilor pot ocupa şi funcţii ca cea de parlamentar şi de demnitate publică, cu excepţia membrilor Executivului şi a secretarilor de stat, fără să fie în incompatibilitate. Tot atunci a fost introdusă prevederea prin care profesorii universitari să poată coordona la doctorat oricâţi studenţi-doctoranzi aprobă senatul universitar, şi nu numai 8 studenţi/ profesor, aşa cum prevedea legea. De asemenea, cei care sunt în conducerea unui partid politic vor putea ocupa şi funcţia de rector. O altă modificare importantă la lege a fost adusă de Remus Pricopie în decembrie 2013, când a dat o nouă ordonanţă de urgenţă prin care clasa a IX-a rămâne la liceu, durata învăţământului obligatoriu a crescut de la de la 10 la 11 ani, fiind obligatorii clasa pregătitoare, clasele I-VIII şi IX-X. Tot ministrul Remus Pricopie a mai adus modificări importante în iunie 2014, când printr-o ordonanţă de urgenţă au fost aprobate 97 de modificări aduse atât învăţământului preuniversitar, cât şi celui superior. Printre acestea sunt: doctoranzii urmează şcoala şi la fără frecvenţă, Ministerul Educaţiei poate organiza bacalaureatul în trei sesiuni de examen, iar primarul participă la Consiliul de Administraţie al şcolii.
Învățământul prahovean, în derivă și plin de lipsuri
Inspectoratul Școlar Județean a făcut recent un raport privind starea învățământului prahovean în anul școlar 2016 – 2017, iar concluziile acestui raport sunt cât se poate de îngrijorătoare. Vă prezentăm în continuare o sinteză a acestui raport. Documentul conține date îngrijorătoare despre situația la învățătură și starea disciplinară a elevilor prahoveni. Astfel, la un număr de 33.416 de elevi din ciclul primar, au fost 508.473 absențe, dintre care motivate doar 158.508. De asemenea, la un număr de 27567 elevi din ciclul gimnazial, au fost înregistrate 1.147.182 absențe, dintre care doar 535.552 au fost motivate. Totodată mai aflăm că 21.353 elevi de liceu au lipsit la peste 1,45 milioane de ore de curs, dintre absențe fiind motivate 974.181.
Din raport reiese că elevii de gimnaziu au fost mai chiulangii decât elevii de liceu, ceea ce pare puțin mai greu de înțeles, având în vedere capriciile vârstelor adolescentine. Totodată, mai aflăm că 55 de unități de învățământ din județ (grădinițe, școli gimnaziale, licee), funcționează în clădiri fără autorizație ISU (deci nu asigură niciun fel de securitate în cazul unui incendiu). Dintre acestea două sunt din Câmpina: Liceul Tehnologic Energetic şi Şcoala Centrală nr. 2. Din acest punct de vedere stăm mai bine decât alte județe, dar nu avem niciun motiv de liniște. Mai ales că situația privind rezultatele la învățătură nu este nici ea prea roză. Astfel, din 90.070 de elevi înscriși la începutul anului școlar 2016-2017, au promovat puțin peste 80.000. Au rămas corigenți 4711, iar 1827 de elevi au fost declarați repetenți. De asemenea, 332 de elevi au abandonat școala, 241 s-au retras în timpul anului școlar, 458 au fost exmatriculați, înregistrându-se și 15 eliminați.
Raportul prezintă și rezultate îmbucurătoare. Aflăm că la etapa internaţională a olimpiadelor școlare, doi elevi din Ploiești, de la Colegiul Național „Mihai Viteazul” au fost medaliați cu aur și bronz. Este vorba despre Cucu L Teodor (medalia de aur la Olimpiada Internațională de Lingvistică) și Datcu Valentin (medalia de bronz la Olimpiada Internațională Interdisciplinară Științele Pământului).
Câmpina are cu ce să se mândrească
Documentul prezintă situaţia şi în ceea ce priveşte activităţile executate la Cluburile Copiilor din judeţ şi rezultatele obţinute la diferite concursuri. Între acestea, Clubul Copiilor din Câmpina pare să se detaşeze prin faptul că, potrivit raportului, are doar un singur cerc condus de un profesor suplinitor, spre deosebire de alte cluburi, unde numărul profesorilor suplinitori este mai mare decât al profesorilor titulari.
Dintre activităţile desfăşurate de Clubul Copiilor Câmpina enumerăm doar câteva: Participare la proiectul POSDRU „Echange culturel de jeunes pour vivre l” Europe de citoyens” înscris în tematica „Tineret în acțiune din programul Erasmus” ce a avut loc la Savigny- le Temple, Franța; Creare contacte cu posibili parteneri cadre didactice din Franța, Spania, Norvegia, Polonia în vederea desfășurării în viitor de proiecte cu implicarea Clubului Copiilor Câmpina, cercul de Cultură și civilizația franceză; Încheierea de acorduri de parteneriat cu Şcoala Generală nr.2 și Grădinița nr.1, Câmpina, cercul de Cultura și civilizația franceză; Participare la concursul național „Culorile toamnei”, organizat de Clubul Copiilor Câmpia Turzii, 3 premii, cercul de Informatică; „Târgul meșteșugarilor” – participarea copiilor care frecventează cercul de Creație Confecții; Participare concurs internațional „Nostalgii de toamnă”, Lipova, cercul de Pictură – Grafică etc.
Iată şi câteva dintre premiile obţinute de elevii care frecventează cercurile Clubului local al Copiilor.
Premii obţinute de Cercul Pictură – Grafică (prof. Lucia Popa): 1. Concursul Internațional De Fantezie Şi Îndemânare: Dobre Luca (premiul I); Marcu Darius (premiul al II-lea); Bărbulescu Corina (premiul al III-lea); 2. Concursul „Cuvânt Şi Culoare” (elevi calificați la faza județeană): Ionița Amalia; Vișan Claudia; Marcu Darius; 3. Concursul județean „România Te Iubesc”: Popa Alexandra (premiul II); Frațilă Alexia (premiul III).
Premii obţinute de Cercul de Matematică Aplicată în tehnica de calcul (prof. Elena Fofiu): Concurs Judeţean „Iarna, artă şi imaginaţie” – 3 premii; Concurs Judeţean „Primăvara digitală” – 3 premii; Concurs Judeţean de Informatică organizat de Palatul Copiilor Ploieşti – 17 premii; Concurs Interjudeţean de Informatică „Floare de lotus” – 7 premii; Concurs Judeţean „Infocontest” – 3 premii; Concurs Internaţional „The smartest bunny” – 5 premii.
Cu participări la concursuri şi premii câştigate se mai pot lăuda şi Cercul de Muzică vocal-instrumentală (prof. Ruxandra Brezeanu); Cercul de Creaţie Confecţii (prof. Ioana Rusea); Cercul de Automatizări (prof. Dorian Niţu); Cercul de Coregrafie (prof. Doina Spînu).
Colegiul Național „Nicolae Grigorescu” din Câmpina nu este remarcat cum s-ar cuveni în raport, deși opt elevi ai liceului au fost calificați la faza națională a olimpiadelor școlare, iar șase din ei s-au întors cu premii ori mențiuni. Sunt repere ale învățământului câmpinean Cristina Popescu (premiul I la Olimpiada de Limba Germană – profesor: Livia Miu), Ioan Radu (premiul al II-lea la Olimpiada de Geografie – profesor: Mihai Alecu), Alexandra Buzățoiu (premiul special la Olimpiada de Biologie – profesor: Stelică Ene), Mara Merca (mențiune la Olimpiada de Limba și Literatura Română – profesor: Oana Merca) și Andreea Roșca (mențiune la Olimpiada de Religie – profesor: Elisabeta Milea). S-au mai calificat la faza națională și au obținut diplome de participare: Ionela Neagoe (Olimpiada de Limba și Literatura Română – profesor: Cristina Dinu) și Marian Dracea (Olimpiada de Geografie – profesor: Mihai Alecu). Excepţie face numele lui Mihnea Vârlan, câştigător al medaliei de bronz la Olimpiada de Matematică (profesor: Tiberiu Pătran).
Învățământul prahovean, ca cel naţional, este în derivă, negăsindu-și încă drumul cel bun. Adică știm că a avut, încă de la începuturile sale, dascăli eminenți și elevi deosebiți, dar nu știm când se va opri exodul elevilor excelenți de azi, care vor ajunge profesioniștii remarcabili de mâine, dintre care, din nefericire, mulți vor alege calea străinătății, unde pot fi cu adevărat remarcați și recompensați la adevărata lor valoare.
Adrian BRAD
