A început evacuarea Fundaţiei „Dr. Dinu”

Marţi, 22 martie, ora 10.00. La sediul Fundaţiei „Dr. Dinu” de pe B-dul Culturii o tristeţe apăsătoare pluteşte în aer… Câteva femei strâng de pe pereţi ultimele afişe, strâng perdelele şi împachetează de zor în cutii mari de carton. Fundaţia „Dr. Dinu” a pierdut procesul pe care îl avea cu Primăria Câmpina, prin care contesta executarea silită, şi trebuie să evacueze clădirea. În cabinetul său, dr. Adrian Dinu stă la birou şi priveşte în gol, jucându-se în mână cu o brichetă. Schiţează un zâmbet, după care spune: „Am fost într-o audienţă la primarul Tiseanu şi i-am cerut să ne lase până la terminarea anului şcolar, pentru că avem aici peste 175 de elevi, dintre care mai mult de 50 termină în această vară. Nici n-a vrut să audă… Ce să facem noi acum cu aceşti copii?! Unde să duc tot ce este aici?! Unde să mut cabinetul?! Numai pentru arhivă mi-ar trebui un spaţiu foarte mare…” Apoi, privirea sa pierdută alunecă spre colţul în care tronează un tablou al tatălui său, dr. Florea Dinu, alături de numeroase brevete de invenţie. Şi continuă, parcă mai mult ca pentru sine: „Acest cabinet îl voi elibera ultimul… Nu am crezut vreodată că se va ajunge la aşa ceva… Îmi aduc aminte câţi oameni de seamă au trecut pragul acestui cabinet… În 2000, chiar cu câteva luni înainte de a se întâmpla cu tata, poetul Adrian Păunescu – bun prieten al tatălui meu – l-a avertizat pe tata să aibă grijă cu acest spaţiu, după ce fusese trecut – ilegal, după părerea mea – de administraţia locală, în domeniul public al localităţii. Câtă dreptate avea Adrian Păunescu, pentru că sunt convins că încă de atunci cineva pusese ochii pe acest spaţiu! Şi câţi oameni au mai trecut pe aici… Îmi aduc aminte de generalul Stănculescu, unul dintre cei mai mari gentlemani în adevăratul sens al cuvântului pe care i-am cunoscut. Avusese o pareză facială, iar tata l-a făcut bine…”
Amintirile doctorului Adrian Dinu sunt întrerupte brusc de un freamăt, o gălăgie… Şi-a făcut apariţia executorul judecătoresc, Mihai Frâncu, alături de reprezentanţii Primăriei, Felicia Olteanu şi Iulian Anton. La solicitarea reprezentanţilor Fundaţiei „Dr. Dinu”, aceştia au fost de acord să permită eliberarea spaţiului până la 31 martie, ora 14.00. „Nu vrem să facem circ, să ajungem să ne adunăm bunurile din stradă. Am început deja strângerea lucrurilor, nu ştim unde o să le ducem pe toate, dar sper să aveţi înţelegerea să ne permiteţi să eliberăm singuri spaţiul”, a sunat solicitarea reprezentanţilor Fundaţiei „Dr. Dinu”. S-a stabilit de comun acord termenul amintit şi aşa pare a se încheia un capitol important din ceea ce a însemnat pentru istoria Câmpinei viaţa şi activitatea remarcabile ale doctorului Florea Dinu. Şi a rămas răsunând nefiresc în memoria celor prezenţi o replică spusă la un moment dat de dr. Adrian Dinu: „Oare dacă mai trăia tata s-ar mai fi întâmplat aşa ceva?!” Imposibil de răspuns…
 

Ce se va întâmpla cu aparatura de la Spitalul Municipal şi substanţele radioactive?
Reprezentanţii Fundaţiei „Dr. Dinu” i-au informat pe cei ai Primăriei Câmpina şi pe executorul judecătoresc asupra faptului că sunt câteva bunuri pe care nu le vor putea ridica. „Avem un aparat pentru radiologie şi o serie de substanţe toxice, cu regim special, pentru care noi avem toate autorizaţiile dar în acest spaţiu. Ele nu se pot transporta decât în condiţii cu totul speciale. În plus, aparatul de radiologie este luat pe un contract de comodat de la Spitalul Municipal. Practic, el aparţine spitalului”.
În replică, Iulian Anton, din partea Primăriei Câmpina, a solicitat o copie după acel contract existent între Fundaţia „Dr. Dinu” şi Spitalul Municipal, precum şi găsirea unei soluţii pentru eliberarea completă a spaţiului, inclusiv a acestor aparate şi substanţe.

Virgil Guran: „Un primar isteţ găsea o soluţie să nu desfiinţeze o şcoală!”
Subiectul acestei evacuări a fost abordat de preşedintele PNL Câmpina, Virgil Guran, într-o conferinţă de presă: „Am înţeles din presă că administraţia intenţionează să realizeze acolo un muzeu al oraşului, ceea ce mi se pare a fi o idee lipsită de realism. Totuşi, acolo funcţionează o şcoală, un cabinet medical, sunt peste 170 de elevi, iar sistemul medical duce lipsă de personal mediu calificat, pentru că toţi pleacă în străinătate pentru un trai mai bun. Şi atunci, de ce să recurgi la o asemenea metodă?! Măcar pentru memoria doctorului Florea Dinu, care a fost o personalitate a acestui oraş, ar fi trebuit să se găsească o soluţie civilizată. Faptul că orice medic de familie şi-a putut cumpăra cabinetul, iar în acest caz nu, îmi spune că la mijlocul este fie o răzbunare personală, fie o manevră politică, oricum, un abuz. Un primar isteţ găsea o soluţie să nu desfiinţeze o şcoală, dar, probabil, Tiseanu vrea să rămână în istoria acestui oraş ca fiind  cel care distruge şi desfiinţează activităţi sportive (motocros şi fotbal), iar acum, iată, şi şcoli postliceale!”