Mihai Eminescu şi Ion Luca Caragiale
Intrată în tradiţia manifestărilor culturale, aniversarea unor personalităţi a fost primită cu mult interes de către publicul câmpinean.
„Organizăm astăzi, 27 ianuarie, acest simpozion comun – ne-a mărturisit Liliana Ene, directorul Bibiliotecii Municipale -, pentru aniversarea celor două personalităţi ale literaturii române, deoarece de foarte multe ori îl evocăm în luna ianuarie doar pe Mihai Eminescu, uitând oarecum de I.L. Caragiale. M-am gândit că ar fi interesant să ne amintim de cei doi scriitori în cadrul unui eveniment comun, având în vedere că de-a lungul vieţii lor, drumurile li s-au intersectat în nenumărate rânduri”.
În această atmosferă, Consiliul local şi Primăria Câmpina, împreună cu Biblioteca Municipală „Dr. C.I. Istrati”, au pregătit simpozionul „Eminescu şi Caragiale”, apreciat unanim de întreaga asistenţă.
Activitatea – la care au luat parte primarul Horia Tiseanu şi consilierii Marian Dulă şi Viorel Bondoc, precum şi alţi numeroşi oameni de cultură si nu numai – a debutat cu proiectarea şi comentarea unor documente din viaţa şi activitatea poetului Mihai Eminescu de către istoricul Alin Ciupală. Dintre imagini am reţinut portretele: Mihai Eminescu, Raluca Eminovici, Veronica Micle, fraţii şi surorile lui Eminescu, cărţile „Istoria literaturii române” de G. Călinescu, „Lumină de lună”, „M. Eminescu – Opere”, „Viaţa lui Eminescu”; fotografii: Teiul etc.
Simpozionul, bine conceput structural, a alternat recitalul poeziilor eminesciene cu scenete din opera lui Caragiale („O scrisoare pierdută” şi „Five o’clock”), programul fiind realizat de elevii Şcolii din Şotrile sub coordonarea profesoarei Maria Dobrescu.
Printr-o veritabilă dizertaţie, prof.dr. Christian Crăciun a oferit în continuare spectatorilor o interesantă temă – „Eminescu fără calificative”.
Cu toate că tema se referea la un singur scriitor (Eminescu), dl. Crăciun a realizat o admirabilă aserţiune: Eminescu – Caragiale: „Cele două personalităţi sunt două feţe ale culturii româneşti. Nu întâmplător cei doi au fost contemporani. Fiecare, în felul său, a fost genial”.
Cultura românească, consideră criticul literar C. Crăciun, este o cultură obsedată de propria sa identitate. „Ceea ce îi aseamănă pe Eminescu şi Caragiale – remarcă acesta – este extraordinara luciditate. Amândoi sunt formidabili scriitori de tranziţie”.
În acelaşi ton, criticul şi istoricul literar prof.dr. Constantin Trandafir, extinzând tema iniţială „Caragiale” şi la „Eminescu”, face câteva precizări utile legate de abordarea comună a celor două personalităţi: „Fiinţa noastră este marcată de cultura caragialo-eminesciană. Toate culturile europene au o structură polară. Această polaritate dă o anumită deschidere culturii noastre. Una ar fi idealul, alta destinul. Cele două tensiuni nu se despart. Eminescu era un om foarte energic, Caragiale era cinic, într-o oarecare măsură, dar de o emotivitate profundă. Avea o percepţie a muzicii de înaltă calitate. Trăim în Caragiale şi visăm în Eminescu”.
Monologul din „O noapte furtunoasă”, pe un text adaptat de prof. Diana Marinache, coordonat de bibliotecara Anda Miroiu şi interpretat de eleva Liliana Padeanu, de la Şcoala Generală „A.I. Cuza” din Câmpina, a încheiat o superbă reuniune literară închinată marilor noştri scriitori, Mihai Eminescu şi Ion Luca Caragiale.
„Organizăm astăzi, 27 ianuarie, acest simpozion comun – ne-a mărturisit Liliana Ene, directorul Bibiliotecii Municipale -, pentru aniversarea celor două personalităţi ale literaturii române, deoarece de foarte multe ori îl evocăm în luna ianuarie doar pe Mihai Eminescu, uitând oarecum de I.L. Caragiale. M-am gândit că ar fi interesant să ne amintim de cei doi scriitori în cadrul unui eveniment comun, având în vedere că de-a lungul vieţii lor, drumurile li s-au intersectat în nenumărate rânduri”.
În această atmosferă, Consiliul local şi Primăria Câmpina, împreună cu Biblioteca Municipală „Dr. C.I. Istrati”, au pregătit simpozionul „Eminescu şi Caragiale”, apreciat unanim de întreaga asistenţă.
Activitatea – la care au luat parte primarul Horia Tiseanu şi consilierii Marian Dulă şi Viorel Bondoc, precum şi alţi numeroşi oameni de cultură si nu numai – a debutat cu proiectarea şi comentarea unor documente din viaţa şi activitatea poetului Mihai Eminescu de către istoricul Alin Ciupală. Dintre imagini am reţinut portretele: Mihai Eminescu, Raluca Eminovici, Veronica Micle, fraţii şi surorile lui Eminescu, cărţile „Istoria literaturii române” de G. Călinescu, „Lumină de lună”, „M. Eminescu – Opere”, „Viaţa lui Eminescu”; fotografii: Teiul etc.
Simpozionul, bine conceput structural, a alternat recitalul poeziilor eminesciene cu scenete din opera lui Caragiale („O scrisoare pierdută” şi „Five o’clock”), programul fiind realizat de elevii Şcolii din Şotrile sub coordonarea profesoarei Maria Dobrescu.
Printr-o veritabilă dizertaţie, prof.dr. Christian Crăciun a oferit în continuare spectatorilor o interesantă temă – „Eminescu fără calificative”.
Cu toate că tema se referea la un singur scriitor (Eminescu), dl. Crăciun a realizat o admirabilă aserţiune: Eminescu – Caragiale: „Cele două personalităţi sunt două feţe ale culturii româneşti. Nu întâmplător cei doi au fost contemporani. Fiecare, în felul său, a fost genial”.
Cultura românească, consideră criticul literar C. Crăciun, este o cultură obsedată de propria sa identitate. „Ceea ce îi aseamănă pe Eminescu şi Caragiale – remarcă acesta – este extraordinara luciditate. Amândoi sunt formidabili scriitori de tranziţie”.
În acelaşi ton, criticul şi istoricul literar prof.dr. Constantin Trandafir, extinzând tema iniţială „Caragiale” şi la „Eminescu”, face câteva precizări utile legate de abordarea comună a celor două personalităţi: „Fiinţa noastră este marcată de cultura caragialo-eminesciană. Toate culturile europene au o structură polară. Această polaritate dă o anumită deschidere culturii noastre. Una ar fi idealul, alta destinul. Cele două tensiuni nu se despart. Eminescu era un om foarte energic, Caragiale era cinic, într-o oarecare măsură, dar de o emotivitate profundă. Avea o percepţie a muzicii de înaltă calitate. Trăim în Caragiale şi visăm în Eminescu”.
Monologul din „O noapte furtunoasă”, pe un text adaptat de prof. Diana Marinache, coordonat de bibliotecara Anda Miroiu şi interpretat de eleva Liliana Padeanu, de la Şcoala Generală „A.I. Cuza” din Câmpina, a încheiat o superbă reuniune literară închinată marilor noştri scriitori, Mihai Eminescu şi Ion Luca Caragiale.
Theodor MARINESCU
