Haideți s-o salvăm pe Bella, cățelușa paralizată de care și-a bătut joc un medic veterinar

La intersecția străzilor Conductelor și Alexandru Ioan Cuza, într-o curte cu o fântână arteziană și frumoase amenajări de arbori ornamentali, locuiește cățelușa Bella, un patruped canin fără pedigri,  dar și fără niciun pic de astâmpăr, care ar putea foarte bine să fie imaginea bateriilor alkaline Duracell (de fapt, a tuturor bateriilor alkaline din întrega lume), atâta energie ascunde trupul ei plăpând de câine cu talie mică. Stăpâna lui Bella (un genitiv forțat, pe care nu-l putem evita), Mihaela Mihăilescu, a înfiat-o acum un an, prin luna iunie, așa că, nu peste mult timp, Bella va împlini un an de viață pe acest pământ, pe care oamenii sunt răi și se suportă din ce în ce mai greu, și nici animalele lor de companie nu se simt prea bine. O dată cu Bella, a mai înfiat o cățelușă, Gipsy, și ea tot metis. Gipsy este, de asemenea, plină de viață, dar parcă nu-i atât de vioaie precum este Bella. Pe amândouă le-a găsit doamna Mihaela, vara trecută,  pe drumul care coboară de la Fântâna cu Cireși. Stătea pe bancheta din spate, în mașina unei prietene. Prima dată a luat-o în mașină pe Bella, însă apoi, văzând-o pe Gipsy că aleargă după automobil, a luat-o și pe ea de pe stradă. 

Cele două cățelușe sunt surori, deși nu seamănă absolut deloc. De peste două luni, seamănă și mai puțin. Gipsy, al cărei corp se mărește tot mai mult, are blana din jurul gâtului precum o platoșă de culoare cenușie, ca o coamă leonină, și se dă mereu peste cap, cu toate cele patru picioare în sus, așteptând să fie mângâiată pe burtă. Bella nu se dă peste cap cu cele patru lăbuțe în sus, de fapt, nu se dă nici măcar cu cele două lăbuțe active. Ea doar sare, însă numai cu picioarele din față, să lingă și să clănțăne prietenește mâna stăpânei sau a vreunui cunoscut care acceptă să intre în jocul ei. Și sare numai cu picioarele din față, pentru că cele două din spate sunt paralizate în urma unui accident nefericit. În seara zilei de 16 martie, pe la ora 21.00, pe Bella a călcat-o o mașină. Se furișase pe poarta cea mare, atunci când o dubiță cu marfă ieșea din curte. Până nu de mult timp, copiii din cartier se opreau adesea la gardul curții de aproape 600 de metri pătrați, pe care Bella o străbatea pe toate direcțiile cu o viteza de rachetă. Acum nu mai îndrăznesc să o cheme pe Bella la gard, pentru că nu pot suporta să o vadă arătând ca un animal extraterestru: jumătate câine, jumătate șarpe. Chiar folosindu-se doar de labele din față, Bella reușește totuși să fugă târâș, iar uneori atât de repede, încât și stăpâna ei cu greu se poate ține după ea. Copiii din cartier (cu vârste între 6 și 10 ani) se opresc arareori la gardul curții, o privesc pe Bella transfigurați de emoție, cu obrajii roșii și cu ochii umezi, apoi o tulesc la goană fără să se mai uite înapoi, pentru că nu o mai pot privi pe Bella cum aleargă paralizată pe jumătate, ca o reptilă preistorică necunoscută, cu labele dindărăt lipite de pământ, alunecând rapid ca într-un târâiș de șarpe mitologic venit din negura unor timpuri fantastice și urâte. 

Urâte ca accidentul nefericit care i s-a întâmplat, și ca medicul veterinar care a operat-o, a doua zi, fără să îi facă radiografie (la Câmpina nu se poate face o astfel de investigație), ba mai mult, operând-o în cu totul alt loc decât cel în care fusese lovită de mașină. Fiindcă Bella a suferit o fractură de coloană în zona toracală (la mijlocul corpului), iar medicul renumit, al cărui nume nu merită a fi rostit, a operat-o în zona dorsală (aproape de coadă). 

Dar mai bine să o lăsăm pe stăpâna lui Bella să ne povestească toată nenorocirea: „Cățelușa mea a fost lovită în seara zilei de 16 martie. Credem noi, în jurul orei 21.00. Cam pe la această oră a apărut la poartă curții, cu labele din spate târându-le încet, semn care ne-a dus cu gândul imediat la un accident de mașină. Nu știm cum s-a produs acesta, dacă mașina respectivă doar a lovit-o pe Bella sau a trecut cu roata peste ea. Cert este că ne-am speriat și ne-am dus cu ea imediat la un medic veterinar cunoscut în oraș.  Nu vreau să îi dau numele, deși ar merita, întrucât vreau să ajung la o înțelegere cu el, în sensul de a-mi recupera banii nemeritați pe care i-am dat doctorului cumsecade pe consultație (normal ar fi fost să mă refuze și să mă trimită la București, fiindcă avem mașină și ne-am fi dus în seara fatidică pentru Bella chiar până în Capitală), împreună cu banii pe operație (în Câmpina nu se fac operații pe coloană, pentru că nici nu există aparatura corespunzătoare, nu mai zic experiența chirurgicală necesară), pe tratamentul de recuperare cu laser (singurul de care dispune cabinetul său), 12 ședințe care nu i-au folosit la nimic lui Bella (poate doar doctorului, căruia i-am umflat buzunarele cu bani), pe tratamentul unei escare foarte adânci, pe care doctorul nu a mai vrut să i-o trateze, spunându-mi să am răbdare, că se va închide singură. Văzând că escara se mărește cât o monedă de 50 de bani, de i se vedea și osul bietei Bella, am dus-o la un alt medic veterinar (nu dau nume), care mi-a cusut-o pe Bella, dar nu tip fermoar, ci în puncte, ca rana să se poată aerisi și să se închidă mai repede, fiindcă, la umezeală, rana s-ar fi adâncit și mai tare. Cusăturile i s-au rupt de trei ori și tot de atâtea ori doctorul respectiv le-a cusut la loc. I-am cumpărat cățelușei un spray cicatrizant și alte medicamente ce mi-au fost recomandate de al doilea medic. Apoi, i-am cumpărat lui Bella o mulțime de pamperși, ca rana să nu stea în mediu acid, pamperși pe care medicul care a operat-o nu mi i-a cerut, cu toate că i-aș fi cumpărat imediat, chiar dacă era de datoria lui să îmi protejeze astfel cățelușa care stătea mereu pe o parte (partea pe care a și făcut escara), iar ulterior să îmi ceară banii pe pamperși. De la doctorul care a operat-o vreau cei aproape 1500 de lei, pe care i-am cheltuit pentru lipsa lui de profesionalism și de omenie. Dacă ar fi fost câinele lui, tot așa l-ar fi operat? Dacă nu îmi dă toți banii, pentru că întreaga culpă medicală este a lui, îl voi da în judecată. Sunt foarte hotărâtă să fac acest gest. Și cred că imaginea pe care o va căpăta în presă și pe rețelele de socializare îl va face să nu mai opereze fără radiografie, doar ca să își facă „mâna” și să capete experiență, sacrificând sănătatea animalelor canine. De paguba financiară provocată, nici nu mai vorbesc”. 

„Exasperată, am fost, într-un târziu, după ce i s-a închis lui Bella escara, la o clincă de recuperare din București, iar medicul de acolo, după ce a consultat-o, m-a trimis la o Cabinetul de radiologie 4Vet, tot din București, pe lângă Cimitirul Ghencea Militar, ca să îi fac o radiografie. Am cheltuit pentru Bella până acum aproape 2200 de lei. Am ajuns la capătul economiilor mele. Nu mai pot cheltui niciun ban în plus, pentru că nu sunt milionară. Nemaivorbind că am un băiat student la București, deci cheltuieli mari cu el, iar mama este foarte bolnavă și ea, și nu pot lua de la gura membrilor de sânge ai familiei mele, ca să o fac bine pe Bella”.

„Am fost recent și la un al treilea medic veterinar din Câmpina, căruia i-am mărturisit că am ajuns la capătul răbdării și al contului cu economii, și că mă bate tot mai mult gândul negru al injecției letale pentru Bella. Doctorul nr. 3 m-a dojenit amical și mi-a spus că e prea frumoasă cățelușa ca să îi provocăm moartea, și că încearcă să îi popularizeze cazul, pentru a-i găsi o doamnă în vârstă și cu bani din Germania (unde are mai multe colaborări cu ong-uri de protecția animalelor), care ar putea să o adopte pe Bella chiar și paralizată, dar, și mai bine, ar putea să o adopte și să o facă bine. La București mi s-a spus că o astfel de operație pe coloană ar costa cam 1000 de euro, iar tratamentul de recuperare (patru luni, două-trei ședințe pe săptămână) încă 1000-1500 de euro. Aproape 115.000 de lei, bani pe care eu nu îi dețin, deci și dacă aș fi de acord, nu aș putea să plătesc operația și tratamentul de recuperare care să o readucă pe Bella la o viață normală. Ea nu suferă (poate doar un pic, dpdv fizic), pentru că o văd voioasă mereu și cu chef de joacă și de alergătură. Dar de la vertebrele locului fracturat se aud troncănituri, ca de os pe os, și mi-e teamă să nu paralizeze complet, la un moment dat. Pe de altă parte, eu nu aș mai putea să mă uit în ochii ei calzi, mai ales  comparând-o cu sora ei, Gipsy, fiindcă o să mă îndurereze mereu gândul că nu am putut să avem grijă de ea așa cum trebuie, și să nu uităm poarta din spate întredeschisă”. 

„Fac un apel din inimă către toți oamenii cu dare de mână și cu suflet generos, să doneze cât îi lasă inima, pentru a o ajuta pe Bella să-și vindece paralizia și să redevină un câine normal, cu patru lăbuțe active. Fiindcă, dacă nu trece prea mult timp până la operație, Bella se poate  vindeca. Mulțumesc anticipat celor care vor dona în contul pe care l-am deschis special pentru ea, sau chiar și celor care îi vor trimite numai un gând bun, de însănătoșire. Știu că o mulțime de copii sunt paralizați, pentru că nu au găsit părinții lor bani de operații, de aceea nu mă simt deloc bine când fac acest apel, chiar dacă este pentru salvarea unui animal nevinovat. Până la urmă, mă tot gândesc, și Bella face parte din familia noastră, așadar o pot considera, schimbând ce este de schimbat, ca pe un copil al meu, un copil adoptat. Mulțumesc și publicației dvs pentru popularizarea cazului. Dacă nu fac rost de bani pentru operație, sper să găsesc o persoană, în țară sau în străinătate, care să o adopte. Dar tare mi-e teamă că, dacă trece prea mult timp, nici operația nu o va mai putea salva. Contul dedicat vindecării cățelușei mele este în lei, l-am deschis la Banca Raiffeisen Filiala Câmpina, pe numele Mihăilescu Mariana Mihaela, donatorii sunt rugați să specifice că donează banii pentru Bella, iar codul IBAN este RO77 RZBR 0000 0600 2021 0218”.

Adrian BRAD