Știri

Gheorghe Dragomir – încă un câmpinean care acuză justiţia română de injustiţie

Încă un câmpinean şi-a căutat ani de zile dreptatea prin sălile paşilor pierduţi (cum mai sunt denumite sălile instanţelor de judecată), fără să şi-o găsească. Gheorghe Dragomir, căci despre el este vorba, unul dintre pionierii înregistrărilor muzicale profesioniste de după Revoluţia din Decembrie, cunoscut prin magazinul de înregistrări muzicale pe care îl deţine în spatele Piaţei Centrale, a cumpărat în 1996 o casă la Urleta, pe Strada Principală, nr. 767, cu terenul aferent şi anexe gospodăreşti. Vrând să fie un vecin bun, Gheorghe Dragomir i-a cedat vecinului său, la vremea aceea, Ion Iacob, o fâşie de pământ din proprietatea sa, lată de circa 50 cm, pe o lungime de aproape 70 m. Lui Ion Iacob îi era necesară această “extindere” a aleii sale de acces, deoarece, din cauza faptului că aleea cu pricina era foarte strâmtă, uşile deschise ale maşinii sale loveau gardul vecinului. 
Contrar proverbului “Bine faci, bine găseşti”, mărinimia lui Gheorghe Dragomir s-a  întors împotriva lui după câţiva ani. Povestea lui s-a complicat şi din cauza faptului că Ion Iacob, cu care se împrietenise, a părăsit locuinţa, în locul său mutându-se mama acestuia, Grumăzescu Maria, cu care Gheorghe Dragomir a intrat în conflict, deoarece noua lui vecină nu a mai recunoscut dimensiunile fâşiei de teren cedată de Gheorghe Dragomir fostului său vecin. Ba mai mult, susţine Dragomir, vecina sa “a mutat pe ascuns stâlpii care delimitau proprietăţile noastre într-un fel care mă prejudicia în mod grav. Mi-a propus un schimb de parcele din proprietăţile noastre, schimb cu care eu nu am fost de acord, căci ea ar fi căpătat o suprafaţă numai bună să-şi ridice o locuinţă, dar mie nu mi-ar mai fi rămas loc să fac  o casă copiilor mei. Am intentat o acţiune în grăniţuire, dar nu am avut câştig de cauză nici la fond, nici la apel, nici la recurs. Cu toate că am avut un probatoriu solid şi bine motivat, instanţele nu mi-au luat în considerare multe probe concludente şi pertinente. Bănuiesc că s-a întâmplat acest lucru, fiindcă pentru pârâtă au intervenit o judecătoare din Câmpina şi o ingineră din Ploieşti, expert tehnic, amândouă bune prietene şi cunoştinţe ale vecinei mele. Doamna expert, al cărui nume nici nu merită să fie pomenit, a realizat o expertiză cu valori nereale ale dimensiunilor proprietăţii mele. Expertiza acesteia le desfiinţa pur şi simplu pe cele două precedente, realizate de doi experţi judiciari competenţi, care dovedeau justeţea cauzei mele. Fără a generaliza, fiindcă nu toti judecătorii sunt corupţi, justiţia din România face dreptate numai acelora care au relaţii printre reprezentanţii sistemului nostru de drept. Şi uite-aşa, cum se spune, mori cu dreptatea în mână. La partajul cu fosta mea soţie, expertiza judiciară făcută de un expert tehnic mi-a dat dreptate. După începerea procesului, încă o expertiză judiciară a avut valori care respectau realitatea de pe teren. După aceea, o contraexpertiză cerută de instanţă, dar fără alegerea aleatorie a expertului pe baza numărului rostit de un justiţiabil din sală, a desfiinţat complet expertizele precedente, iar dupa această expertiză mincinoasă a judecat instanţa de fond şi celelalte instanţe superioare ierarhic. Atât eu, cât şi vecina am cumpărat de la o persoană care a cumpărat, la rândul ei, de la proprietarul care a avut toate aceste două terenuri într-o mare proprietate. Cum înainte nu se făceau măsurători cadastrale în mod riguros, am solicitat eu realizarea cadastrului, după ce, în mai multe rânduri, am adus îmbunătăţiri casei şi anexelor cumpărate iniţial. La fel a procedat şi vecina. Expertul care a lucrat în favoarea pârâtei a făcut în aşa fel încât să pară că vecinei mele îi lipsesc peste 100 mp din suprafaţa terenului menţionată în actul ei de vânzare-cumpărare, iar mie îmi lipsesc doar trei metri pătraţi, când, de fapt, îmi lipsesc 30 mp. Unora s-ar putea să li se pară prea mare deranjul pentru numai 30 mp, dar mie nu. Când e vorba despre un drept al meu merg până în pânzele albe. Până la Dumnezeu. Chiar dacă am simţit pe propria-mi piele că, până la Dumnezeu, te mănâncă sfinţii. Oricum, nu mă las şi am făcut deja plângere la DNA împotriva celor care mi-au adus grave prejudicii de imagine, dar şi de patrimoniu.”
Povestea lui Gheorghe Dragomir, dacă este adevărată, nu face decât să ne trimită cu gândul la imaginea unei zeiţe a Justiţiei din România legată la ochi cu o eşarfă plină de găuri, ţinând o balanţă care e gata să-i scape din mână. Oricum, ca o concluzie, este bine ca atunci când oamenii cumpără proprietăţi, să aibă toate documentele în regulă, pentru a şti suprafaţa reală a terenului cumpărat. Până la închiderea ediţiei, nu am reuşit să luăm legătura telefonic cu vecina lui Gheorghe Dragomir. A.N.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare