Şi totuşi, dacă privesti chipurile generaţiei tinere, vezi lumină şi simţi înlăuntrul tău, că de fapt noi, tinerii, putem schimba această realitate urâtă dar, trebuie să luăm atitudine. ATITUDINE. Mai întâi faţă de lucrurile simple. Salută-ţi vecinul chiar dacă te-a inundat, mulţumeşte vânzătoarei chiar dacă e acră sau blondă, cedează locul unei bătrâne în tramvai, nu forţa galbenul, alege calitatea, refuză mediocritatea, informează-te şi vorbeşte în cunoştinţă de cauză, respectă legea şi raportează lacunele ei, respectă valorile autentice şi… zâmbeşte. Mult. Chiar şi în momentele dificile. Asta, la nivel strict personal.
Un nivel mai sus, pe plan general, lucrurile stau altfel. E adevărat că problemele vieţii ne apasă mai mult decât credeam, că statul face atât de puţin, că ţara noastră nu mai este perla Europei de est, însă, să nu uităm că ne-am născut pe aceste meleaguri, că suntem români şi suntem datori generaţiilor viitoare să construim un drum, o cale demnă de urmat. Dacă nu noi, atunci cine?! Dacă nu acum, atunci când?!
În ultima vreme, tot mai mulţi tineri îşi termină studiile şi aleg să plece în alte ţări, invocând motive mai mult sau mai puţin credibile, să muncească, să trăiască, dar nu să simtă. Da, e încântător să locuieşti în marile metropole ale lumii, dar v-aţi întrebat cum te simţi cu adevărat în altă parte? Eşti doar un emigrant. Trebuie, nu doar să munceşti, trebuie să înveţi limba, să-ţi însuşeşti un anumit sistem de valori, o anumită cultură, un alt standard de viaţă, să fii conştient că vei fi permanent sub observaţie, privit cu neîncredere sau exploatat la maxim. Realizezi, că totul e la nivel material. Câştigi mai bine, dar simţi mai bine? E suficient primul Crăciun în străinătate şi îţi dai seama că sărbătorile nu sunt ca acasă, nu-ţi bat copiii la uşă să-ţi cânte colinde, nu vezi mama cu mânicile suflecate pregătind cozonaci cu nucă, nu miroase a sarmale şi cârnaţi, nu ai masa încărcată cu toate bunătăţile şi rudele dragi în jurul ei spunându-şi poveşti. Atunci, ce eşti? Un străin într-o ţară străină…un singur între alţii…un gol într-un plin… Să ne întoarcem acasă!
Suntem un popor minunat, cu oameni mari şi istoria a demonstrat asta. În lume se ştie de Brâncuşi, Enescu, Eliade, Coandă, Ana Aslan şi mulţi alţii, care dacă au plecat, au fost mândri că sunt români, au promovat şcoala românească, cultura extraordinară, obiceiurile şi folclorul acestui popor binecuvântat de Dumnezeu. Să ne întoarcem acasă!
Nu vreau să dau lecţii de patriotism, dar aş vrea să fim conştienţi că dacă ne-am născut români, suntem legaţi de istoria acestei ţări, de înaintaşii recunoscuţi şi de ţăranul anonim, de marii poeţi ce au ridicat în slăvi frumuseţile acestor tărâmuri de poveste, de marii cercetători ce au contribuit la evoluţia ştiinţei, de victoriile şi înfrângerile istoriei, de doină şi Deltă, de fluier şi Babele, de horă şi obcinile Bucovinei. De fiecare frate român.
Încă mai avem valori, încă şcoala românească descoperă şi pregăteşte talente, încă suntem medaliaţi, încă avem puterea de a urca treptele progresului. Trebuie doar să ne întoarcem către noi înşine, să avem curaj să privim în oglindă şi să spunem: „Sunt român!” Să ne întoarcem Acasă!
Geanina CADAR (PANAINTE)
Facultatea de litere şi limbi străine Universitatea HYPERION, Anul I
Redacția Oglinda încurajează un schimb de idei liber și deschis. Cu toate acestea, vă rugăm să evitați limbajul vulgar, atacurile la persoană, amenințările sau incitările la violență. Orice mesaj care conține injurii, amenințări sau discurs de ură bazat pe rasă, etnie, religie, orientare sexuală sau alte caracteristici personale va fi șters. Mulțumim pentru înțelegere!